Posts Tagged ‘iubirea’

De unde frica de iubire?

Marți, 18 martie 2008

ice_flower2.jpg

Deşi se tot vorbeşte despre iubire  în multe nuanţe, văd în prea puţine locuri menţionată o problemă: absenţa ei! Ascultîndu-l pe Marcel Iureş despre ceea ce (nu) este omul fără iubire mi-am dat seama încă o dată cât poate fi de importantă!

Poate că lipsa iubirii apare din mai multe temeri: să nu o pierzi, să nu te rănească şi fii dezamăgit sau pur şi simplu pentru că nu este loc pentru ea.

Un om poate fi ocupat cu altceva: să fie uneori dragostea de sine prea-plinul pentru care iubirea pentru ceilalţi nu poate prinde aripi? Sau prezenţa trecutului atât de activă încât prezentul să se desfăşoare ca… defragmentarea unui PC?

Astfel iubirea nu va găsi portiţă de intrare dacă va alege minciuna, se va mândri, se va sprijini pe iluzii, etc. În momentul în care iubirea este egocentrică, accentuînd propria singurătate, ea nu va rodi şi nici nu-şi va face loc într-o inimă stearpă.

Vorba poetului: iubesc, am curaj şi mă tem!

Învăţ să citesc în iubire

Duminică, 2 martie 2008

dor.jpg

Uneori uit să citesc
în cuvinte,
privesc neputincioasă
dar surprinsă
cum anagramezi
atât de firesc
nerăbdarea,
surâsul şi dorul
din mine.

Învăţ să citesc în iubire,
s-o privesc în ochi
cu chemare,
iar lipsa ta rătăceşte
prin mine
ca litere prin noapte
căutînd hârtie.

Se sting lumini pe stradă,
doar cerul a rămas deschis
şi noi,
învăţ să citesc bucuria
iar primul cuvânt este…
TU

audio

Umbra trecutului criogenează iubirea?

Miercuri, 6 februarie 2008

trecutul-si-viitorul.jpg

Fără să vrem comparăm oamenii între ei, altfel de unde a apărut expresia nu mai e alta ca ea sau altul ca el?

Se spune că iubirile nu seamănă una cu alta, de fiecare dată se trece la un nivel superior, unde  simţi diferit tocmai din cauza experienţei dar şi a faptului că ai fost cândva pătruns de sentimente similare.

A te acomoda cu această realitate poate fi uneori greu de realizat pentru că a dărâma părţi din trecut sau a le închide în cutii pe care se pune praful amintirii înseamnă a porni de la zero. Aş spune că nu există zero ci doar prezent viu, punct în care nu ai fi ajuns fără toate cele rămase în spate.

Cum rămâne cu celebra afirmaţie cum că iubirea adevărată o trăieşti o singură dată în viaţă, restul sunt doar încercări, paşi care te duc spre ea sau te îndepărtează?

Nu ştiu exact, e posibil să ne chinuim să încorsetăm idei şi persoane în diferite concepte sau chiar să existe o singură iubire.

În acest caz, dacă ea a rămas undeva în urmă, capacitatea ta de a mai iubi este cumva anulată? Am întâlnit oameni care spun că nu vor mai iubi niciodată cum au iubit, că nu mai au ce să dăruiască. E posibil să fi pierit speranţa sau să se fi consumat disponibilitatea de a dărui, de a crede.

Dacă trecutul rămâne ca un ideal şi nu există termen de comparaţie pentru el, viitorul ce şanse mai are? Putem să le pictăm pe amândouă numai prin atitudine şi să înflorim în alb, nu am văzut gheaţă permanentă!

Totuşi, mai cred în primăvară, în desene pe asfalt, fulgi de păpădie şi parcuri în care oamenii se ţin de mână!

Gândurile unui tânăr îndrăgostit (II)

Joi, 24 ianuarie 2008

love.jpg

Iubirea este o anamorfoză, niciodată nu iese aşa cum ai crezut.

Fără speranţă, de unde vei putea primi curaj? Fără speranţă nu ai pace. Pacea nu este indiferenţă.

Totuşi, dacă fericirea celuilalt este chiar absenţa ta, mai eziţi oare să te retragi?

Nu trebuie să fii un seducător ci un om jucăuş, capabil să respecte regulile nedeterminării.

Nu căuta în celălalt ceea ce, ca om, nu-ţi va putea da.

Pacea este darul de care amândoi au nevoie.

Refuză cu demnitate prea mulţi spectatori la evenimentul mistagogic al iubirii.

Viaţa în doi este un exerciţiu al conversaţiei.

Tot ceea ce nu este dat într-o relaţie este furat.

Nu deznădăjdui! Libertatea nu se dobândeşte decât în relaţie cu celălalt.

Iluzia individualistă trebuie spulberată.

Oricine îţi poate aduce îndoieli. În loc de hermeneutica suspiciunii trebuie să adopţi hermeneutica iubirii.

Poţi dori totul. Totul este să nu aştepţi nimic.

Iubirea, adică viaţa celuilalt, este un dar, nu un merit. Harul gratuităţii este cel mai greu lucru de păstrat într-o iubire.

Când ne revendicăm public drepturile, totul se năruie.

Iubirea se învaţă!

Duminică, 2 decembrie 2007

Savoir sourire
A une inconnue qui passe
N’en garder aucune trace
Sinon celle du plaisir
Savoir aimer
Sans rien attendre en retour
Ni espoir ni grand amour
Pas même l’espoir d’être aimé
Refrain:
Mais savoir donner
Donner sans reprendre
Ne rien faire qu’apprendre
Apprendre à aimer
Aimer sans attendre
Aimer à tout prendre
Apprendre à sourire
Rien que pour le geste
Sans vouloir le reste
Et apprendre à vivre
Et s’en aller
Savoir attendre
Goûter à ce plein bonheur
Qu’on vous donne comme par erreur
Tant on ne l’attendait plus
Se voir y croire
Pour tromper la peur du vide
Ancrée comme autaant de rides
Qui ternissent les miroirs
Refrain
Savoir souffrir
En silence sans murmure
Ni défense ni armure
Souffrir à vouloir mourir
Et se relever
Comme on renaît de ses cendres
Avec tant d’amour à revendre
Qu’on tire un trait sur le passé
Refrain
Apprendre à rêver
A rêver pour deux
Rien qu’en fermant les yeux
Et savoir donner
Donner sans rature
Ni demi-mesure
Apprendre à rester
Vouloir jusqu’au bout
Rester malgré tout
Apprendre à aimer
Et s’en aller
Et s’en aller