Posts Tagged ‘cum scapi de întuneric?’

O altfel de prăpastie

Vineri, 9 septembrie 2011

Prima dată când am privit întunericul cu alți ochi, aveam vreo șapte ani. Era ca un joc de-a baba oarba ce nu se mai termina. Veneam cu mama de la o mătușă iar ceasul era trecut de nouă seara. Pe vremurile alea trebuia să fii acasă cât mai era lumină afară. Altfel te bântuiau gânduri cu bau-bau. Tot pe vremea aia (înainte de Revoluție) trebuia să-mi fac temele înainte să se taie curentul ca nu cumva să-mi prezint caietul cu pete de ceară.

Dintotdeauna am urât întunericul. O dată pentru că de unul singur, fără curent electric/foc/lanternă, nu mai poți face nimic. Se rupe firul. Cazi într-o groapă. În cel mai bun caz orbecăi, bâjbâi, te împiedici, te lovești, înjuri, te împotmolești, etc. Dar de unul singur nu mai ieși de-acolo.

Tendința naturală a omului este căutarea luminii. Așa cum ochii trupului caută să vadă ce-i înconjoară, ochii minții caută ieșirea din neant. Cine se adaptează la mediu, ajunge într-un final să nu mai deosebească mâța albă de mâța neagră.