Archive for the ‘V i r t u ț i’ Category

Forward-uri

Joi, 30 iunie 2011

Foarte rar trimit mai departe chestiile pe care le primesc pe e-mail. Una pentru că nu le citesc/deschid pe toate (de obicei caut singură informațiile de care am nevoie) și alta pentru că trebuie să fie ceva extraordinar de bun, altfel consumi timpul oamenilor degeaba. Și nu mi se pare o dovadă de egoism să rupi lanțul. Totuși ei trimit mai departe tot soiul de articole, poze, pps-uri, programe care îndeplinesc dorințe, dezlegări de ochi și alte trăznăi. Cine le-a cerut și care este diferența dintre un spam și personajul cu pricina? Nemo.

Ah, dar uitași excepția: bancurile bune primesc întotdeauna feed-back!

Ce pozez cu memoria de scurtă durată

Vineri, 10 iunie 2011

Un bătrânel cu bască bej și sacoul kaki, cu gulerul ridicat. Zici că-i un haiduc elegant, dus în lumea lui (chiar dacă nu are căști  la urechi) și tăcut ca un pustnic. Completează rebus: 1 orizontal? Dă la ultima pagină, acolo unde dilemele-și găsesc destinul. Află răspunsul și scrie cu pixul în pătratul alb-negru. 2 orizontal? Dă iar la ultima pagină, citește răspunsul, completează. Totul în ordine cronologică dar… se plictisește și începe alt rebus. Gata, nu știi mai departe?

Lumea mișună. Prin autobuz, prin tren, prin stațiile de taxiuri. Mame își cară copiii în spinare. Școlarii nu mai duc ghiozdane în spinare ci trag de trolere. Vorbim diferit, gândim aproximativ în aceeași direcție. Diferă ruta și stația la care cobori. Muzica ne curge prin urechi, vocile de la radio se schimbă, una după alta. Mai descopăr câte-o piesă, îmi scriu câteva versuri pe telefon și o găsesc pe youtube când ajung acasă. O ascult de câteva ori, în ritm cu fredonările din minte.

În fața mea, posesoarea unui păr natural, ușor ondulat, blond închis. Îmi aduc aminte cum eram înainte să-mi schimb culoarea părului. Hm, când se întâmpla asta? Nu mai știu dar aș vrea să-i spun: nu te vopsi, e mai frumos așa! Dar fiecare vârstă vine cu etapele ei. La 14 ani ceea ce este natural nu este trendy. La 28, natural e ceva cam rar. Uite de-asta m-am făcut observator de podoabe capilare. Ca să pot admira cu semnul exclamării în minte.

În fața mea, din nou, o doamnă cu părul ca maciuca. Mă imaginez hair stylist și-i rezolv problema. Acum are părul mătăsos și fin. E mai mare plăcerea să redai zâmbetul cuiva, dar pe bune. Concluzie ascuțită: oricât de ocupat ar fi un om, are obligația să se uite în oglindă o dată pe zi. Asta ca să nu spun că e responsabil de felul în care iese pe stradă.

Merg la un chioșc de ziare și cumpăr un bilet. Aveți și creioane? Da. Vă trebuie acum, imediat? Da. Atunci vi-l ascut. Mă uit la vânzător cum se chinuie să nu rupă vârful. Important e să scrie și apoi să șteargă, îi zic eu. Zâmbește.

Lucruri auzite cu o singură ureche

Luni, 8 martie 2010

Copiii stau pe mess, își schimbă pozele pe hai-faiv. Nu mai înalță zmeul și nici nu mai joacă elasticul. Consumă ce li se oferă. Dacă nu aducea moșul un laptop, nu se mai povestea. Dar există o limită până și atunci când mănânci de dulce într-o zi de post.

Cei care nu au devenit părinți până acum, se gândesc de o mie de ori la responsabilități. Cei trecuți de ele, trăiesc pur și simplu. Își trimit copiii la grădiniță, le cumpără căciuli colorate, joacă macaua și păcălici împreună.

Trecute de vârsta întrebărilor și ajunse la o fină cristalizare a Eu-lui, femeile de peste 40 de ani aduc primul copil pe lume. Lucrurile se întâmplă la momentul ales de fiecare altfel toate venusienele ar trebui să fie mămici la 18-19 ani, așa cum au fost bunicile noastre.

Cercetătorii britanici, celebrii cercetători anonimi, spun că românii au crescut în înălțime și la bust. S-au înmulțit vizitele la estetician. Unii condamnă falsul, alții aprobă schimbarea atât timp cât aceasta produce satisfacție. Evident, în rândurile ambelor sexe. Unul se privește în oglindă până-i crește mândria, altul admiră sau moare de ciudă. Depinde de obiceiuri.

De 8 Martie tanti Aglaia făcea răcitură și o tăia în două. După ce executa această operațiune, punea cele două răcituri în două tăvițe, separat. Întrebată fiind de o vecină de ce procedează așa când tava e destul de încăpătoare pentru întreg  conținutul, a spus că nu și-a pus vreodată problema. Așa vedea la mama ei. Mama ei nu avea o tavă mai mare și se descurca cum putea.

Ce înseamnă 8 Martie și de unde vine sărbătoarea? Am aflat aici despre Purim și despre faptul că în a treia săptămână după Înviere se sărbătorește Duminica Femeilor Mironosițe.

De mâine mâncăm mucenici. Transpirăm la coacerea aluatului  sau la cozi. Cică se beau și 40 de pahare de țuică. (Posibil să fi auzit cu urechea stângă). Bineînțeles, după ce mănânci 40 de mucenici. De curiozitate, am căutat și am găsit detalii. Nu de alta dar nu vreau să pățesc ca tanti Aglaia.

Doamnelor, domnișoarelor, prințeselor, cine a primit felicitare de la mine, a primit un gând de primăvară. Să nu ziceți că spun alb și fac negru.

Ultima tendinţă: ca oile

Vineri, 29 februarie 2008
unfollowing_trend.jpg

Şi nu mă refer la ultima ca fiind o nouă apariţie ci la numărul de ordine. În încercarea de a explica de ce există oameni rebeli, exhibiţionişti sau pur şi simplu neînţeleşi am găsit un mic răspuns venit aseară, când am deschis geamul să intre aer rece.

Trecea pe stradă un grup de tineri şi se certau (nu ştiu din ce motiv) şi unul din ei a reproşat strigând: Of, of… Faceţi toţi ca oile! Uuuoooo!

Nu ştiu sigur de unde a pornit totul sau de ce era aşa supărat dar avea dreptate. Nu ne place să copiem, nu ne plac imitaţiile, nu ne place banalul, mai ales când le vedem la alţii. Setea de original, de nou, de a fi cât mai extravagant naşte uneori astfel de conflicte.

A face cum procedează toţi pare a fi lipsă de imaginaţie sau pur şi simplu un confort emoţional: de ce să caut altceva când găsesc soluţii gata formulate?

Nu-i judecăm oare prea aspru pe cei care nu au?

Că mai sunt şi oameni care merită luaţi în considerare şi ascultaţi, nu înseamnă că totul este de respins dar atâta timp cât avem discernământ şi judecată proprie de ce să mergem toţi ca oile, într-o singură direcţie?

Eh, ciobani se găsesc mereu dar putem fi doar ciobani sau oi prin definiţie?

p.s.

dubitaţii cu iz de astenie perenă , fără aluzii şi fără intenţie

Unu la mână şi doi… la picior

Duminică, 3 februarie 2008
happy.jpg

Unele expresii sunt valabile doar la început pentru că nu sunt folosite cu sensul lor propriu ci mai mult după ureche. Deseori am auzit oamenii spunînd că aşa se zice, cum că nu au fost atenţi la ceea ce spun pentru că expresiile sunt by default.

De exemplu, rareori o să auzi completare după: una la mână, a doua la mână… atunci când se foloseşte o enumerare. De unde vin expresiile astea?

Mai e celebra: de la excelent în sus folosită pentru a exprima o stare de mulţumire, de satisfacţie, de sănătate etc. De ce nu se zice: de la excelent… în jos sau mai la dreapta, una la mână, doi la picior? Altele? Floare la ureche, clar ca bună ziua etc.

Ele oricum sunt venite din popor, este tot dreptul poporului să le facă update-uri, nu? Ideea este că avem nevoie de expresii, personalizate sau nu, dau un anumit farmec discuţiilor!

Avem expresii pe care le-am restaurat sau altele folosite din obişnuinţă? Eu cred că da, vă invit să le găsim (unii ştiu că vor să scape de ele după ce sunt sesizate)

În virtutea inerţiei sau în rând cu lumea?

Joi, 24 ianuarie 2008

adaptarea.jpg

Care este diferenţa dintre obicei şi inerţie? Stă cumva tocmai în puterea alegerii? A fi în rând cu lumea este condiţia esenţială a societăţii de azi. Dacă nu eşti acolo înseamnă că rătăceşti, eşti un exhibiţionist, cineva care nu s-a adaptatat sau poate unul care nu s-a hotărât cum vrea să trăiască. A şti ce vrei cu adevărat, asta este esenţa alegerii.

Când te laşi purtat de val este oare acelaşi lucru cu a trăi? Clipa nu va fi niciodată adâncă, e ca şi cum te-ai plimba numai pe marginea malului, cu tălpile goale, revenindu-ţi după prăbuşiri de fericire, neştiind cum e să înoţi. Aşadar, poţi trăi numai dintr-o colecţie de clipe? Prea multe întrebări fără răspuns!

Cel mai mare obicei este rândul lumii. Ce aşteaptă lumea asta, despre ce rând este vorba? Se dau numere de ordine sau te poţi aşeza la el oricând, poţi intra în faţă, vei primi acelaşi lucru în final şi vei fi privit cu ochi mai buni? Ochii cui?

Eh, câte concesii nu fac unii pentru a se aşeza la acest rând:  se angajează, se mint că iubesc, se însoară, femeile nasc copii fără să-i dorească ci pur şi simplu pentru că aşa se face. Nu spun că toţi procedează la fel! Mai sunt oameni care simt cu adevărat toate acestea dar cei care vor să fie la fel, de dragul integrării, simulează.

Când toate cântăresc mai mult decât poate omul să ducă, atunci când pretenţiile majorităţii sunt mai mari decât propriile pretenţii, când este greu de ţinut pasul cu lumea,  apar frustraţii, oamenii care se sinucid sau se închid în ei, cei care ajung în cămaşa de forţă sau se izolează etc.

Tendinţele generale devin la un moment dat virtutea inerţiei. Dacă te împotriveşti eşti un ciudat care înoată împotriva curentului. Cine zice? Lumea care este deja intrată la acel rând. Care sunt şansele ca majoritatea să greşească şi tu să fii singurul care are dreptate?(atitudinea de genul fac numai cum vreau eu!) La câte dreptăţi ar fi trebuit să existe, ne-am fi luptat la infinit, de parcă asta nu se întâmplă şi aşa! Este posibil ca în loc să ne deschidem mai mult ochii unii altora să ni-i închidem mai tare?

Întrebarea mea este simplă: ce înseamnă de fapt a fi în rînd cu lumea? A te supune unor obiceiuri, a accepta un anumit trend, a te maturiza (asumându-ţi responsabilităţi) sau pur şi simplu o virtute a inerţiei?

 

Life is bigger
It’s bigger than you
And you are not me
The lengths that I will go to
The distance in your eyes
Oh no I’ve said too much
I set it up

(R.E.M. – losing my religion)

Colecţie de cuvinte

Marți, 4 decembrie 2007

words.jpg

Unele cuvinte ne plac pur şi simplu! Sună amuzant, dulce, drăgălaş, drept pentru care le folosim mai des. Sau împrumutăm de la alţii, nu doar cuvinte ci expresii cu totul. Altele ne irită, ne fac să ne imaginăm altceva decât înseamnă ele de fapt sau pur şi simplu nu ne plac. Eu am destule, am vrut mereu să le adun, chiar să scot o carte dar nu văd la ce ar ajuta. Probabil doar pentru a cunoaşte gusturi!

Dacă aveţi astfel de cuvinte, este loc aici pentru fiecare!

În categoria celor care sună aiurea faţă de ceea ce înseamnă de fapt:

ciulama – mâncare (de pasăre) cu sos alb şi gros de făină. Sună prea urât pentru a fi comestibilă, drept pentru care, atunci când am gustat prima oară am văzut că nu e chiar aşa 🙂

Saftea – prima vânzare pe care o face un negustor dintr-o marfă (nouă) la începutul unei zile, al unei săptămâni ; nu-i aşa că sună ca din topor? Nu are pic de delicateţe.

căţelandru – pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); eu pe ăsta mai mult în contexte negative l-am auzit!

Cuvinte care ne plac:

trepăduş – persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace şi încolo (agitându-se pentru treburile altora). / om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare.îl folosesc mai mult la figurat, sună comic indiferent unde este folosit

clocotici – nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dinţate şi cu flori mici, de obicei galbene – ăsta, recunosc, îl folosesc mai rar şi până acum 2-3 ani nici măcar nu ştiam ce înseamnă, până am făcut un test de neologisme şi l-am reţinut pentru porecle 🙂

super – Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1. „Adăugare“, „adunare“, „suprapoziţie“, „exces“. 2. „Care stă deasupra“, „superior“, „care trece dincolo“, „întrece“; „condiţie, poziţie superioară“. 3. „Extraordinar“, „superlativ“.;  pentru el nu e zi în care nu nu-l aud sau folosesc 🙂

Şi mai sunt altele, o grămadă! Lista rămâne deschisă!

Ţie care îţi plac, pe care le foloseşti mai des şi la care te încrunţi?