Archive for the ‘Teatru’ Category

Identitati, Dumitru Solomon

Miercuri, 20 ianuarie 2010

Teatrul desfiinţează uşile

Dacă ştiam că voi juca şi eu în Identităţi, mă pregăteam cumva. Sau poate că exact de imprevizibil ai nevoie pentru a nu fi simplu spectator şi a te lăsa pătruns de subiect. 

Cele 7 scheciuri ale piesei mi-au adus aminte de Jim Jarmusch  şi al său Coffee and Cigarettes (2003) numai că aici firul epic nu este dominat de vizual. De ce râzi domnule? Râd că am umor! Câteva replici le ţii minte până ajungi acasă, altele te fac să zâmbeşti din senin pe stradă, la câteva zile după ce ai văzut piesa. Aşa am păţit.

Deşi i-am văzut în multe piese pe Alin Florea, Marcel Turcoianu, Monica Zugravu Ivaşcu, am rămas plăcut impresionată de fiecare dintre personajele interpretate de aceiaşi actori. Este nevoie de mobilitate pentru a intra din rolul vecinului certăreţ într-a boemului cleptoman, apoi într-a trişorului şi a îndrăgostitului anonim iar în final să (more…)

Pescăruşul lui Cehov

Duminică, 15 februarie 2009

Într-o scrisoare din octombrie 1885 A. P. Cehov făcea câteva referiri la Pescăruşul:

Scriu o piesă pe care probabil nu o voi termina pâna la sfârşitul lui noiembrie. O scriu nu fără plăcere, deşi mă tem de convenţiile scenei. E o comedie, există trei roluri pentru femei, şase pentru bărbaţi, patru acte, peisaje (priveliştea unui lac), o mulţime de conversaţii despre literatură, puţină acţiune, multă iubire.

Într-adevăr, iubirea este sufletul lumii. Sufletul de care are nevoie pentru a fi vie. În numele ei se săvărşesc actele necugetate, în lipsa ei personajele nu-şi găsesc rostul în viaţă. Neîmplinirea vine chiar din neputinţa sufletelor de a se uni, de a-şi răspunde intens, cu reciprocitate. În ea se îneacă speranţele, din puritatea ei se hrănesc cei flămânzi.

Cele trei femei sunt foarte diferite. Au în comun doar neîmpărtăşirea iubirii bărbaţilor pe care şi-i doresc.

Nina Zarecinaia (actriţa Nicoleta Lefter) încearcă să-şi înalţe aripile la cer după ce şi-a petrecut o viaţă întreagă (more…)

Omul Pernă – nesomnul ficţiunii şi sâmburele de realitate

Luni, 8 decembrie 2008

omul-perna

A trebuit să văd piesa încă o dată pentru a putea aduna câteva impresii în scris. Rezultatul este de fapt meditaţia dintre cele două momente. După prima vizionare pleci ca de sub o falsă anastezie dar fermecat. Nu ai cum să nu rămâi fascinat de povestea porcuşorului verde sau a Omului Pernă, cu dinţii de pernă. Umorul negru te ciupeşte şi te gâdilă în acelaşi timp. Cuvintele lasă vânătăi dar ştiu să te şi mângâie dulceag prin păr. Coregrafia este dinamică, atât prin lumini cât şi prin goliciunea trupurilor în mişcare. Muzica pătrunde în poveste dar şi dincolo de pori.

Prima vizionare este ca un demo, te invită să-ţi doreşti să te familiarizezi cu poveştile, pentru că nu sunt chiar uşor de digerat sau de ţinut minte. Cum altfel se poate întâmpa asta dacă (more…)

Requiem – limita dintre alb şi negru în viaţă

Duminică, 16 noiembrie 2008

Ieri, Teatrul Municipal Bacovia din Bacău a venit la Brăila şi preţ de 90 de minute publicul a avut prilejul să guste dintr-un cocktail de dans, muzică, pantomimă, joc de imagini şi replici filozofice, pline de simboluri.

În Requiem, piesa dramaturgului israelian Hanoch Levin, căutarea este parte integrantă din viaţa unui artist, după cum afirmă chiar regizorul acesteia, Alexander Hausvater.

Personajele din Requiem sunt artişti fără nume pe scena vieţii şi cine-i poate număra sau cuprinde mai bine decât Moartea? Aceasta este chiar personajul principal, legătura între cei vii (îmbrăcaţi cu alb peste negru) şi cei morţi (doar în negru) fiind (more…)

Cui i-e frică de Virginia Woolf?

Duminică, 26 octombrie 2008

Întrebarea face parte dintr-un cântecel când superficial, când detensionant, menit a aduce echilibrul în situaţiile ce tind să scape de sub control: cui i-e frică, bau-bau, de Virginia Woolf? El are totuşi o încărcătură emoţională pentru că este prezent acolo unde o relaţie reînvie după ce murise înecată în diverse temeri şi suspiciuni.

Piesa lui Edward Albee, văzută ieri la teatrul Maria Filotti din Brăila, în regia lui Mircea Cornişteanu, m-a impresionat atât prin (more…)

Jurnal ocult

Sâmbătă, 18 octombrie 2008

Dialoguri surde între el şi ea, natura umană, neîncrederea, căsnicia  cu greutăţile ei, temeri târzii, întrebări fără răspuns, singurătate în doi şi în cele din urmă despărţirea ca o separare imposibilă. Câteva frânturi:

Ce-i reproşezi de fapt soţului sau soţiei tale? Nu va şti ce să răspundă pentru că nu ştie prea bine care-i cauza acţiunii de divorţ.

Crezi că un simplu avocat va putea să reuşească ceea ce noi am încercat să facem fără rezultat? Dacă tu simţi atât de apăsător legătura noastră, aşa să fie. Decidem să divorţăm deşi nu actul de căsătorie ne-a legat pe noi şi atunci, cum crezi că divorţul ne va separa?

Bine, fie! Aş putea să trag foloase din acest divorţ: să mă văd cu cine-mi place, să-mi mobilez casa după gustul meu, să gândesc şi să acţionez după voinţa mea, fără ca nimeni să poată facă o obiecţie.

În timp ce mă gândeam să plec într-o călătorie, am văzut un avertisment într-un ziar, scris cu litere mari: nu călătoriţi. După o oră, ea a pus o carte poştală pe care era scris: să nu ucizi. Ce vroia să spună cu asta?

August Strinberg vorbeşte despre ele în Jurnal Ocult, o dramatizare radiofonică după piesa cu acelaşi nume. Poate fi ascultată aici.

Butoiul cu pulbere

Vineri, 12 septembrie 2008

Piesa lui Dejan Dukovski, văzută în cadrul Festivalului European de Teatru din Brăila, dezvăluie câteva fragmente febrile de viaţă, pur balcanice.

Sunt atinse cu abilitate marile frământări şi totodată frustrările unui popor întreg.

Dorinţa de a fugi din propria ţară îşi poate găsi împlinirea în (more…)