Archive for the ‘Poezii’ Category

Transfer de cuvinte

Luni, 15 august 2011

poezia s-a mutat pe-o altă planetă
unde cuvintele nu poartă haine
dar pășesc non-stop
pe cele mai apropiate
mijloace de transport în comun:
un voal de mătase,
o aripă de fluture în zbor,
fuiorul unui fum de țigară
aparținând tuturor fumătorilor de libertate,
un sărut matinal
și-ntotdeauna
cealaltă aripă a fluturelui
apare colorată, ca un avatar

Şi mai multă lumină

Luni, 13 decembrie 2010

în fiecare notă muzicală
ce se rostogoleşte
de pe acoperiş,
plouă

fiecare poezie necompusă
şi trimisă înapoi
de unde a venit,
ninge,
se topeşte,
revine pe portativ

lumina scaldă doar un colţ de cameră
prin geamul cu draperiile
de un alb insistent
ca o invazie de ceaţă

e toamnă târzie,
un alt anotimp ce nu-şi cunoaşte
perioada de valabilitate
şi stăruie
ca o melodie la modă

mănânc cu gândul în altă parte
doar pentru a-mi potoli
foamea de mai multă lumină

orice zgomot vecin
pare o grupare de vieţi
ce trece printre jaloane cu un sens
bine definit

Descompunere

Luni, 29 noiembrie 2010

chiar de i-ar şopti Dumnezeu la ureche:
greşeşti, invidia te târăşte
prin toate tipurile de mocirlă,
te face să încalţi
câteva perechi de cizme:
şapte ani, adolescenţă, obscur

chiar de i-ar şopti,
preferă să le-ncalţe pe rând
şi apoi, zâmbind,
să lase urme de smoală
pe ciment

Ecou de tăcere

Miercuri, 3 noiembrie 2010

de câteva răscruci temporale
sunt prizonierul propriilor cuvinte
ca-ntr-un labirint,
tăcerea caută ieșirea
din sine

pe fundal
o pisică jumătate de rasă,
jumătate a lumii,
toarce

e pretty woman

Femeia clepsidră

Luni, 23 august 2010
când s-a născut ea,
particule din univers
migrau fluorescente
spre curiozitate
iar mai jos,
spre centrul vieţii,
lumina se-mbrăca pe dos,
aruncându-şi haina-n grabă
pe corp,
murmurând frânturi de sfaturi
conservate prin sticle, pe maluri:
viaţa se trăieşte din mers,
nu-ţi face planuri!

la două minute depărtare

Sâmbătă, 7 august 2010

sunetul trenului din zare
alergând cu precizie la ţintă,
spre peroane şi oameni cu braţele pline
smulge prezentul din gânduri
împingându-le
odată cu vântul şi acel ţiuit
într-o călătorie fără bilet
la două minute depărtare
de sine

Ploură

Sâmbătă, 10 iulie 2010

pământul înghite apa
mai mult cu stânga decât cu dreapta,
ca şi cum ar avea o mână
mai lungă

în anumite părţi
omul se minunează neîncetat:
norii cândva paşnici
sunt conectaţi prin bluetooth
la o sursă inepuizabilă
de H2O
şi totul curge, curge

nu-mi pare că ploură –
în inima pământului
poate e uscat