Archive for the ‘Parfum’ Category

Cum îți găsești parfumul

Vineri, 17 decembrie 2010

Înainte de toate, este bine să știi ce arome îți plac. Sunt câteva categorii importante de grupuri olfactive: florale, citrice, fructe, marine, orientale, piele, lemnoase. Fiecare categorie are ramurile ei astfel încât există n combinații de parfumuri: citrice aromate sau citrice gourmand, floral acvatic sau floral musk. Mai departe, te ajută fragrantica.com pentru a afla ce nume poartă gustul tău. Eu am mers cu lista astfel rezultată la magazin și am găsit exact ce căutam.

Ce-mi place la acest site e faptul că-ți dă detalii despre ingredientele parfumului. Așa am văzut că majoritatea care mă atrăgeau conțin iasomie, musk, amber, raspberry, santal, măr verde, suede. Până acum însă, din multitudinea de arome, nu am găsit ceva care să detroneze Lacoste Pour Femme. De obicei mă rezum la prima sticluță, nu revin asupra unui parfum ci caut altul, dar cel din urmă rezistă cu stoicicm. Poate din cauză că mă definește.

Parfumul sau povestea unui criminal

Miercuri, 2 aprilie 2008

Cea mai subtilă substanţă care descrie firea umană este sufletul. Dar ce se întâmplă când acesta este conturat cel mai bine de un parfum propriu, unic?

Povestea lui Jean Baptiste Grenouille este cea a unui geniu consumat de propriul lui dar: ce ar fi să poţi simţi toate mirosurile din lume, toate aromele şi parfumurile care îi descriu pe ceilalţi până în ultimul detaliu şi să vrei să-l creezi pe cel mai bun?

Cum pot păstra parfumul care-mi place? Nu doar sub forma unei amintiri ci într-o sticluţă! Aşa începe căutarea de sine a personajului şi încercarea de a împlini un scop. Lumea trebuie să afle cine este şi ce are să-i dăruiască.

Este interesant şi în acelaşi timp ciudat să te hrăneşti doar din pasiune, într-atât încât să treci peste orice principii morale pentru a descoperi parfumul perfect, materializarea unei dorinţe interioare, inexplicabilă prin însăşi dinamismul ei.

Incapabilitatea de a simţi cere la un moment dat afecţiunea altora iar această lipsă nu este acoperită nici măcar atunci când ai într-o sticluţă un cocktail compus din 13 esenţe preţioase obţinute cu preţul unor vieţi deci a unor jertfe.

Parfumul ca ideal devine atât obiectul prin care eroul doreşte desăvârşirea propriei identităţi, dar şi acel mijloc prin care conştientizează că având totul nu mai contează pentru că nu ai ce este mai important: inima. Mai exact, deşi căutarea elixirului l-a purtat prin nenumărate aventuri în vederea dobândirii perfecţiunii, în final, o simplă adiere parfumată din batistă îţi pune lumea la picioare.

Deşi parfumul său răpeşte minţile tuturor celor din jur, în cazul lui nu are nici un efect. Rămâne acelaşi om măcinat de propria lui căutare ce rămâne în final o mare iluzie: Jean Baptiste a reuşit să obţină iubirea tuturor şi chiar i-a făcut să se iubească între ei dar nu s-a simţit fericit cum spera.

Este Parfumul: povestea unui criminal, un film care merită toată atenţia tocmai pentru că este plin de neprevăzut până-n final. Eu i-am dat nota 10/10 pentru multitudinea de idei-arbore ce se pot dezvolta şi pentru faptul că m-am uitat de la început şi până la sfârşit cu toată atenţia.

Un petic de piele sau cum să ieşi în evidenţă

Marți, 4 martie 2008

veil.jpg

Dacă vrei să te faci remarcat e suficient să vii cu ceva ţipător în materie de îmbrăcăminte, glas, parfum sau pur şi simplu să-ţi expui anumite părţi ale trupului.

Se spune că atunci când ai un accesoriu vestimentar de culoare roşie, el va atrage privirile celor din jur mai repede decât orice altă culoare. De asemenea, un om care vorbeşte mai tare decât ceilalţi va monopoliza discuţia. Cunosc câteva persoane de acest gen!

Cel mai simplu este însă, aşa cum vedem peste tot, să ne expunem trupul în diverse ipostaze. De ce  întotdeauna acest procedeu dă roade? Punerea în evidenţă a anumitor părţi din anatomia umană are de cele mai multe ori efect garantat: captează atenţia şi-l determină pe cel care priveşte să se lase (sau nu) manipulat.

Şi totuşi, în acest joc al seducţiei din priviri este vorba doar de un strat de epidermă sau este un mister mai profund?

A fi observat se poate întâmpla în multe feluri (o minte sclipitoare, o voce caldă şi plăcută, o glumă bună, etc.) dar se pare că numai unele dintre ele ies în evidenţă.

Psihologia parfumurilor

Marți, 29 ianuarie 2008
parfum.jpg

Parfumul a apărut prima oară… în natură. El vorbeşte despre om şi despre ceea ce-l înconjoară la fel cum ceea ce consumă îşi lasă amprenta asupra personalităţii sale. E ca o haină, poate să ţi se potrivească sau să te dezavantajeze, poate să domine sau să fie agresiv când tu de fapt eşti blând, să fie prea slab când tu eşti dinamic etc.

Suntem atât de diferiţi, te-ai gândit vreodată în funcţie de ce criterii alegi parfumul pe care-l foloseşti? Ce vrei să emane?

Dacă îţi plac schimbările probabil că vei alege un parfum cu esenţe marine, ceva fresh, dacă eşti o persoană dinamică vei alege un parfum tare, pregnant. Nu ştim exact, dar ele ne caracterizează foarte bine.

De ce atunci când miroşi un parfum necunoscut îţi poţi imagina genul de persoană care-l poartă? Asociem oamenii cu parfumurile, poate nu neapărat după mirosuri ci după concepţia fiecaruia despre ele, formată în timp.

Scopul şi rolul parfumului este să miroasă plăcut. Din păcate, nu tot ce este plăcut simţurilor mele va fi şi pentru ale tale. Nu degeaba uneori respingem anumiţi oameni pentru simplu fapt că nu ne place mirosul lor (că tot vorbeam de natură).

Parfumul spune multe despre personalitatea unui om, indiferent că este adresat genului masculin sau feminin. Îmi poate spune dacă cel de lângă mine este copilăros, romatic, agitat, matur sau dimpotrivă, nu îmi poate spune nimic. Am întâlnit oameni care nu suportă parfumurile.

Ce exprimă ele, le alegem în funcţie de starea de spirit sau de felul de a fi? Dacă da, ce spun ele despre noi?