Archive for the ‘Măşti’ Category

Fiţe şi ne-fiţe în preajma sexului opus

Marți, 19 februarie 2008

group.jpg

Comportamentul femeilor sau al bărbaţilor atunci când sunt unii în preajma celorlalţi este uneori infantil, dau de înţeles că vor să demonstreze ceva. Americanii îi spun to show off, în cazul de faţă el poate avea diverse nuanţe şi intensităţi.

În prezenţa mai multor bărbaţi, o femeie va încerca fie să îşi pună în valoare sex-appeal-ul, fie va adopta o atitudine rezervată în care răspunsurile la replici să fie inteligente, sarcastice, haioase, amicale, etc. Întotdeauna există şi alte variante!

Un bărbat se va simţi în centrul atenţiei şi nu cred că-i va displăcea să fie încojurat de mai multe femei. Dacă sunt doi, deja provocarea e şi mai mare, totul manifestîndu-se mai mult sau mai puţin conştient. E un joc social în care partenerii nu au de ales.

E mult mai uşor să discreditezi pe cineva în faţa unui grup decât în privat. Cu atât mai mult când acest lucru se petrece în faţa unei persoane de sex opus.

Cum se explică acest gen de atitudine? E dorinţa de a domina şi de a arăta cine este şeful (masculul Alfa) sau la bază stă orgoliul? Se putea întâmpla şi invers!

Cum ne mai chinuim să părem?

Duminică, 10 februarie 2008

masca-pe-jumatate.jpg

Din dorinţa de a ne adapta la diverse situaţii avem tendinţa de a părea altfel decât suntem în realitate, oamenii crezînd că au de-a face cu alte persoane. Asumîndu-ne false identităţi reuşim să îi inducem în eroare pe cei din jur, de unde apar deruta şi suspiciunea vizavi de natura reală a unui om.

Diferenţa dintre a părea şi a fi este uneori atât de mare încât se crează cercuri care trăiesc în lumea lui a părea de unde şi superficialitatea, ipocrizia sau teatrul unora. Să ne mai mirăm sau pur şi simplu suntem nevoiţi să privim mereu dincolo de aparenţe? Putem spune că aceasta este una dintre cauzele pentru care oamenii  nu mai au încredere unii într-alţii, aşa cum discutam recent aici, ceea ce mi se pare firesc.

Totuşi, nu este obositor să fii departe de realitate şi să continui să te prefaci că eşti altcineva, sau poate nu e uşor deloc să joci atâtea roluri, să ai atâta imaginaţie şi spontaneitate pentru a improviza?

Care sunt raţiunile din spatele acestui gen de comportament? Se urmăresc promovări, recompense, afecţiunea şi admiraţia celor din jur sau pur şi simplu nu este de ajuns să fim naturali pentru a obţine ceea ce ne dorim?