Archive for the ‘Mă amuz’ Category

Cu două tăișuri

Joi, 1 decembrie 2011
  1. Să pui ceasul deșteptător la 6:57 sau la 7:34. Poate părea o acțiune fără sens dar, cine-și calculează timpul cu precizie, știe exact de câte minute are nevoie pentru a ieși pe ușă. Evident, după ce se dă jos din pat sau conștientizează că a făcut asta. Cu tot cu marja de eroare.
  2. Să fii punctual uitându-te la un ceas care merge înainte. Dacă-l iei în serios, s-ar putea chiar să ajungi mereu mai devreme, oriunde-ți propui.
  3. În deșert – să ceri cuiva un pahar cu apă iar el să-ți ofere un cactus foarte suculent. Pentru mine este echivalent cu a-ți fi foame și a primi de băut. Cam atât de grav: să-ți fie foame de ciorbă și să primești țuică. Sau, pentru cine vrea, să primești răspuns la o întrebare, cu o altă întrebare.
  4. De ce nu se spune ceas inteligent-ător? Pentru că nu există verbul a inteligenta. Și pentru a epuiza sinonimele din această categorie, mai menționez: ceas sculător, ceas trezitor, ceas wake-up-itor.

De încercat, dacă ești cu camera ascunsă

Marți, 8 noiembrie 2011
  • te plimbi prin supermarket, alegi produse la întâmplare (usturoi, prezervative, hârtie igienică, scutece, etc.) și le pasezi altora prin coșuri. Vor zice că sunt ale lor sau le vor descoperi abia atunci când ajung acasă?
  • tot prin magazine, îți pui în buzunar diverse obiecte, le pui și altora prin genți, îi lași pe ei să iasă primii iar atunci când începe să țiuie alarma, ieși relaxat (văzută într-un film, în realitate nu știu cât ar funcționa)
  • dacă ești prestidigitator și job-ul tău are sediul prin intersecții, la culoarea roșie a semaforului să-ți începi numărul scăpând portocalele/mingiile/popicele pe jos. Până se face verde, ai grijă să execuți apoi numărul așa cum trebuie. N-ar câștiga mai mult tipii ăștia dacă ar veni cu noutăți?

Cauză și efect

Miercuri, 19 octombrie 2011

Oamenii pun gard în jurul caselor ca nu cumva acestea să fugă de acasă. Normal, e greu să sari un obstacol atunci când nu ai picioare. Palatele și blocurile cu etaj nici nu se gândesc la așa ceva. Nu le permite masa musculară.

~~~

Culmea zgârceniei: să rupi o scobitoare în două, să folosești azi un capăt și data viitoare restul.

~~~

Magazinele cu mobilă scriu mare, pe ușă – intrarea liberă – de ciudă că nu intră nimeni să vizioneze exponatele. Cunoaștem cu toții comerțul care începe cu interogatoriul clientului. Săracul, nu mai știe cum să iasă mai repede afară. Cum scap eu întotdeauna, din orice magazin? Întreb dacă au cerneală roșie. De pe vremea când foloseam (prin generală) și am văzut că nu se mai găsește. Până se miră vânzătoarea și trece toate obiectele din inventar prin minte, am dispărut în 60 de secunde.

~~~

Atenție, cad castane! Nu știam că există indicatoare rutiere de acest tip. Ce-i drept, prin parcări. Cred că s-au gândit că-l scutesc pe om de-o investigație inutilă.

Curiozități fără pereche (3 la număr)

Joi, 6 octombrie 2011
  • Cum poate să facă același câine ham-ham în română, gav-gav în rusă, bau-bau în italiană, au-au în portugheză, woof-woof în engleză? Ori este perceput diferit, ori trebuie să existe diferențe între limbile pământului. Sunt convinsă că un câine din China se va înțelege imediat cu unul din Turcia. Chiar și la o întâlnire oarbă.
  • Dacă o pătură este mai mică decât cearșaful, cum e mai ușor s-o potrivești spre cele patru colțuri: intri în plic, trimițând extremitățile la locul lor sau să te chinui pe afară?
  • Ce șanse mai are o bucată de plastic în fața unei picături de acetonă? Mai ales dacă plasticul se numește tasta space.

Capturate pe stradă

Miercuri, 5 octombrie 2011

Azi era să pozez

  • o măcelărie pe a cărei vitrină scria: interzis accesul câinilor. Nu mi-a ieșit pentru că magazinul era gol și vânzătorul se uita pe geam
  • o băbuță cu doi pechinezi ce tropăiau stereo pe asfalt – păcat că s-au oprit toți trei, în fața unui magazin
  • o femeie cu văl pe cap și rochie până-n pământ – avea desenate cu pixul niște flori pe glezne – drăguțe accesorii
  • o vinărie cu anunțul: livrări la domiciliu
Cum astfel de chestii zboară repede prin fața ochilor, am reușit să capturez altceva:
  • clădirea pe care o văd zilnic (nu știu ce are de mă uit mereu la ea)
  • o buburuză roșie, în perfectă stare de funcționare
  • un motan roșcat pe care am vrut să-l iau acasă dar m-a refuzat politicos, spunându-mi că are deja casa lui
  • o frunză mai mare decât talpa mea
  • doi bătrânei ce vroiau să împartă aceeași lesă de câine (bătrânica este celebra lady in red!!)
  • un lift în care puteai să orbești de atâta lumină
  • un bloc aparținând unui pirat

Cuvinte comice, listă deschisă

Vineri, 30 septembrie 2011

Hrăpăreț e un cuvânt comic. Dacă te cerți cu cineva și-i atribui acest epitet, s-ar putea să nu-l ia în serios. Prin liceu aveam o colegă, un pic tocilară și mai mult sobră. O tot cicălea în fiecare zi un coleg, zăpăcitul clasei (genul care vorbește nonstop, de ai impresia că vorbește la fel și atunci când e singur). La un moment dat, plină de nervi, fata a înjurat zicând ticălosule! Bineînțeles, pe clovn l-a apucat râsul pentru că era prima oară când era alintat în halul ăsta.

Alte cuvinte cu rezonanță haioasă: clocotici (poți să-i spui așa unuia care se irită repede, numai că trebuie să nu știe ce înseamnă), dințișor (asociat cu un câine bătrân, cu sprâncenele albe).

Musculița curioasă

Joi, 22 septembrie 2011

Lumea basmelor e fascinantă: personajele au puteri supranaturale, toate dorințele se împlinesc dacă știi unde să mergi, pe cine să întrebi. La un moment dat, apare într-unul din ele (nu mai țin minte cum se numea basmul) posibilitatea cuiva de a se transforma într-o musculiță pentru a asista la un eveniment important. S-ar putea să fie Făt-Frumos din lacrimă dar, s-ar putea la fel de bine să mă-nșel.

Dacă ai putea acum să te transformi într-o musculiță, ce ai face? Știind că nimeni nu te vede, te-ai duce la birou, după ce ai ieșit pe ușă, să auzi ce vorbesc colegii despre tine? Te-ai strecura la cinema pe gratis? Ai intra la cofetărie să furi un deget de frișcă?

Acum câțiva ani aveam la birou numai glumeți și vorbăreți. Unul dintre colegi, curios din fire, tot discuta cu superiorul despre un alt coleg intitulat Mișulică. Acest Mișulică era trimis într-o misiune importantă, avea de susținut un fel de examen. Cei doi își dădeau cu părerea despre prestația lui M. În timp ce ei discutau vorbe, se întâmplau faptele.

La un moment dat, curiosul afirmă, plin de entuziasm: ce mi-ar fi plăcut acum să mă transform într-o musculiță, să văd dacă se descurcă Mișulică! Superiorul, un tip foarte spiritual și dintr-o bucată, îi zice: da purice-lat nu ai vrea să fii?