Archive for the ‘Gratuite’ Category

Adevăratele nume

Luni, 9 februarie 2009

Pentru a fi reţinut mai uşor, numele trebuie să aibă câteva caracteristici: să fie plăcut, să-i găseşti greu o poreclă,  să nu fie kilometric şi, dacă se poate, să fie unic. Poate să fie şi exotic! Nu ştiu dacă şi le-au ales după criteriile astea, dar am aflat recent că şi-au făcut operaţii estetice:

  • Woody Allen – Allan Stewart Konisberg
  • Tom Cruise – Thomas Mapother IV
  • Brigitte Bardot – Camille Javal
  • Whoopi Goldberg – Caryn Elaine Johnson
  • Demi Moore – Demetria Gene Guynes
  • Winona Ryder – Winona Horowitz
  • Kevin Spacey – Kevin Matthew Fowler
  • Susan Sarandon – Susan Abigail Tomaling
  • Kirk Douglas – Issur Danielovitch Demsky

Vedete fără machiaj

Marți, 5 august 2008

Dacă eşti celebru trebuie să fii obligatoriu şi frumos. Sau invers. Aceste două calităţi sunt interdependente şi nu este vorba de trend-uri.

Uitîndu-mă cu atenţie, imaginile din dreapta îmi arată nişte oameni accesibili, chiar simpli pe când celelalte impun o anumită distanţă şi răceală.

Atitudinea pe care o ai atunci când ştii că arăţi bine tinde spre a fi una de superioritate. Acest lucru nu înseamnă că nu există vedete modeste! Poate este chiar dorinţa omului de a excela în toate. Cred că este un chin să îţi formezi o anumită imagine şi să fii dependent de ea, ştiind că poţi fi oricând imortalizat de paparazzi într-o postură naturală.

Interesul omului obişnuit pentru acest tip de fotografii este explicabil: el ştie că la un anumit nivel suntem egali toţi. Cel puţin din punct de vedere al nonmateriei. În schimb, cum arată sufletul, este în continuare un mister.

Dacă ne-am preocupa mai mult de cel din urmă sunt convinsă că nu ar exista oameni urâţi. Poate doar nepregătiţi!

Fotografiile de mai jos spun că uneori imaginea contează mai mult decât s-ar părea. Oare neascunzîndu-şi adevăratul chip, nu le-am mai aprecia la fel de mult?

Avril Lavigne

Jennifer Lopez

Pamela Anderson

Eva Longoria

autohtone:

Andreea Raicu

Elena Băsescu

Dana Rogoz

Andreea Marin

mai multe aici

Cum se (dez)instalează lenea?

Marți, 25 martie 2008

lazy-days.jpg

Eeee, lasă! Cred că de aici pleacă totul: amânările, toleranţa, indiferenţa, lipsa chefului, plictiseala şi în cele din urmă lenea. Fireşte că este mai simplu să laşi totul la voia întâmplării decât să lupţi cu ceea ce nu-ţi place. 

Am văzut în copilărie un desen animat care m-a marcat, deşi aveam numai 5-6 ani, l-am ţinut minte.

Un gospodar a cumpărat din târg o punguţă pe care scria Lenea. A venit acasă, i-a dat drumul şi i s-a părut că este cel mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată. A început uşor-uşor să ignore tot ce-l înconjura, când a dat prima ninsoare nu a curăţat zăpada din faţa casei, dormea toată ziua şi aproape că nu mai făcea nimic. Era trist şi nu ştia de ce. Într-o zi şi-a dat seama că de când a venit cu acea punguţă s-au schimbat toate în viaţa lui şi a decis să o ducă înapoi.

Mai este nevoie să spun ce s-a întâmplat cu personajul? Ideea este că de multe ori motivaţia se ascunde în spatele chefului. Este mult mai uşor să nu faci (să nu râzi, să nu iubeşti, să nu ceri, să nu oferi, să nu te gândeşti, să nu alergi, etc.) decât să fii activ.

Cei care au avut (sau au) pisică (sau alt animal de companie) cred că s-au gândit măcar o dată cum e să stai aşa degeaba, să te întinzi la cald şi să nu ai nicio grijă. Tare fericite trebuie să fie unele animale! Oare?

Tu cum lupţi împotriva fenomenului?

Nu ne plac l ă u d ă r o ş ! !

Joi, 20 martie 2008

bi_pride.jpg

 

Taci! Nu zice nimic despre ultima achiziţie, indiferent din ce domeniu ar fi. Lasă-mă pe mine să aflu şi să te felicit de două ori mai mult. Pentru reuşită şi pentru faptul că ea oricum va ieşi la iveală, indiferent că o faci publică sau nu. Este doar o problemă legată de timp.

În concepţia mea, orice virtute este pe jumătate dacă nu este continuată de modestie.

Degeaba eşti inteligent dacă te baţi cu pumnii în piept ca să afle lumea. Degeaba ai terminat 100 de facultăţi dacă atunci când vorbesc cu tine îmi spui ce premii şi medalii ai câştigat, în loc să-mi împărtăşeşti din experienţa ta. Tot aşa, lista poate continua cu numărul de haine de firmă cumpărate direct de la Milano, colecţia de maşini de tuns iarba, complimentele pe care le primeşti, etc.

Nu este simplu să fii modest într-o lume în care accentul se pune pe curaj şi afirmare. Câştigă cel mai bun, pare a fi motto-ul care te întâmpină în multe locuri. Exagerez? E posibil, dar atâta timp cât nu ne plac lăudăroşii trebuie să învăţăm cum să-i percepem.

Trebuie să precizez faptul că aversiunea nu este faţă de om, ci este legată de patimă.

La extrema cealaltă, modestia exagerată poate duce la ipocrizie. În cele din urmă soluţia stă undeva la mijloc. Să ştii să primeşti un compliment când ţi se face, să-i poţi spune unui om ce apreciezi la el şi în cele din urmă, laudele să vină din partea celuilalt.

p.s. Lauda de tine, miroase a bine!

De câte ori de la zero?

Marți, 18 martie 2008

A lua ceva de la zero înseamnă a pleca la drum fără desagă, fără pacheţel, fără ceva concret. Înaintea ta stă cărarea, ca o coală albă de hârtie pe care trebuie să scrii experienţele. Uneori se scriu singure, fie că vrei sau nu.

Dacă te laşi purtat de val vei ajunge pe ţărmuri neştiute, fireşte! Nevoia de a avea ceva sigur, o busolă, un punct de reper sau o credinţă va exista mereu!

Se poate spune că luăm de la zero un om, un drum, un cântec, o speranţă? Poate că da, poate că nu, dacă mă gândesc la faptul că am mai întâlnit şi cântec, şi îngândurare, şi bucurie…

De fiecare dată când am senzaţia că ceva începe de la zero mă gândesc ce am cu adevărat şi către ce mă îndrept. Trebuie să existe o imagine la orizont!

p.s. Ca să faci faţă schimbării, inventeaz-o!

what_i_want1.jpg

 

Un petic de piele sau cum să ieşi în evidenţă

Marți, 4 martie 2008

veil.jpg

Dacă vrei să te faci remarcat e suficient să vii cu ceva ţipător în materie de îmbrăcăminte, glas, parfum sau pur şi simplu să-ţi expui anumite părţi ale trupului.

Se spune că atunci când ai un accesoriu vestimentar de culoare roşie, el va atrage privirile celor din jur mai repede decât orice altă culoare. De asemenea, un om care vorbeşte mai tare decât ceilalţi va monopoliza discuţia. Cunosc câteva persoane de acest gen!

Cel mai simplu este însă, aşa cum vedem peste tot, să ne expunem trupul în diverse ipostaze. De ce  întotdeauna acest procedeu dă roade? Punerea în evidenţă a anumitor părţi din anatomia umană are de cele mai multe ori efect garantat: captează atenţia şi-l determină pe cel care priveşte să se lase (sau nu) manipulat.

Şi totuşi, în acest joc al seducţiei din priviri este vorba doar de un strat de epidermă sau este un mister mai profund?

A fi observat se poate întâmpla în multe feluri (o minte sclipitoare, o voce caldă şi plăcută, o glumă bună, etc.) dar se pare că numai unele dintre ele ies în evidenţă.

Cerşetorul perfect şi vânzătorul cu succes

Sâmbătă, 9 februarie 2008

in-trecere.jpg

Mereu am crezut că pentru a avea succes trebuie să nu fii disperat dar aceasta nu este o soluţie universal-valabilă.

Merg pe stradă şi văd cerşetori, unii stau pur şi simplu pierduţi, nu cer nimic, aşteaptă. Alţii sunt de-a dreptul obositori, se ţin după tine, insistă, sunt sufocanţi, te determină să le dai ceva numai ca să te lase-n pace. Tu pe care-l iei în considerare mai mult?

Cerşetorul adevărat are multe calităţi pe care nu le arată. În primul rând, în mod paradoxal, el nu cere! Condiţia lui este cea care ne arată că suntem mici cu toţii dacă nu ştim să-l vedem pe celălalt când îi este greu şi nu-l ajutăm.

De ce nu ne plac cerşetorii? Pentru că ei sunt aşa cum nu ne-ar plăcea vreodată să ajungem. Nu vrem ca altuia să-i fie milă de noi tocmai pentru că unul are mândrie iar celălalt a renunţat demult la ea.

Un prieten îmi spunea că degeaba oferi ceva unui om dacă lui nu-i trebuie, nevoia este în acest caz, sinonim cu acum, orice ajutor venit după poate fi de prisos ori prea târziu.

Care este asemănarea totuşi cu un om care vinde? Dacă insişti, exact cum aminteam puţin mai devreme, nu mai vrea nimeni să cumpere de la tine. Devii un cerşetor de atenţie, oricât ai fi de instruit sau politicos deci nu o să vinzi niciodată fiind agresiv. Nu ne plac cei care cer! Ne place să oferim atunci când simţim că este cazul.

Aşadar dacă reuşeşti să vinzi fără ca omul să aibă impresia că a cumpărat, acela este succesul (în opinia mea). Să plece de la tine şi să nu-i pară rău că a cheltuit bani, la fel cum nu-ţi pare rău când oferi ceva unui cerşetor simplu.

De aceea teoria mea despre vânzări şi cerşetori este similară: insistenţa ne pune pe fugă!