Archive for the ‘Foarte scurte’ Category

Plăceri

Marți, 13 decembrie 2011

Nu știu dacă există satisfacție mai mare decât a hrăni pe cel căruia-i este foame/sete. De fericire, sănătate, bucurie. Adevărul îi va hrăni pe cei care-l caută, cu Adevăr.

Cioburi

Sâmbătă, 3 decembrie 2011

Când nu mai știi ce i-ai povestit, încearcă să-ți aduci aminte dacă i-ai spus adevărul.

Dacă ești prieten cu balaurul și te bucuri că nu scuipă foc spre tine (în timp ce alții își pârlesc aripile în preajma lui) adu-ți aminte că animalele sălbatice, oricât ar fi de prietenoase, sunt sălbatice.

Frânturi colorate

Luni, 17 octombrie 2011

Atunci când cineva se autoproclamează prințesă, înger sau demon albastru, trebuie să fi pornit de la o idee. Dacă vreau să găsesc un singur apelativ pentru mine însămi, mă dau bătută. Poate din cauză că nu mi-au plăcut niciodată diminutivele atunci când vorbim despre o ființă umană, trecută cu mult de vârsta la care poartă totoșei.

***

Cuvintele intră la apă pentru a face loc tăcerii. Cine caută mereu ceva, va găsi oriunde un răspuns. Totul e să nu lăsăm răspunsurile să înlocuiască realitatea.

***

Frunzele își schimbă culorile cu atâta măiestrie încât galbenul are mii de nuanțe, scăldate-n portocaliu. Sau poate că fuziunea are lor între stările de spirit ale toamnei?

***

Acum câteva zile văd un camion pe care scria truck of the year 1999. Cred că am trecut ca gâsca prin apă pe lângă acel eveniment, nu a ajuns nici măcar până la urechile mele. De ochi ce să mai zic? În lumea hârtiei, ziarele au cea mai scurtă viață. Evident, după hârtia la sul.

***

Caut de ceva timp sonerii pentru telefon. Dar nu dintr-alea cu scălâmbăieli și texte remixate. Am căutat chiar și printre melodiile din pc, nimic potrivit 100%. Poate știe careva ceva.

Forme de viață

Miercuri, 18 mai 2011

Musculițe verzi-abia-le-vezi, muște care bâzâie și dau buzna oriunde, țânțari cu vocea pițigăiată și foamea-n sânge, furnici neliniștite, molii frumos colorate, greieri cu genunchii ascuțiți. Stop. Până aici avem voie să folosim paleta pentru a-i trimite în neant (?!)

De la creaturile mai mari în sus, privim problema practic: le mâncăm. Pui de baltă, pui de ogradă (ăștia-s fericiți pentru că au mușchii antrenați spre deosebire de cei care trăiesc toată viața într-o cușcă). Stop din nou. Asta nu-i nicio crimă, e doar o modalitate de a lua viața unor animale care habar nu au ce-i cu ele. Morbidă postare dar e de vină o musculiță care se dădea cu capul de monitorul laptop-ului. Din nu știu ce motiv le dau mereu drumul afară tuturor dar acum am ucis-o cu remușcări de-o secundă.

Capacitatea de a înţelege până la capăt

Vineri, 10 decembrie 2010

Cu cât te apropii mai mult de adevăr, s-ar putea să-l abureşti. Exact ca atunci când te priveşti în oglindă de aproape. Dar asta nu înseamnă că decantarea ideilor trebuie să se facă instant.