Archive for the ‘F o t o g r a f i e’ Category

Înainte să se schimbe ora

Joi, 27 octombrie 2011

O săptămână poate fi mai schimbătoare ca moda. Când știi că ți-a fost frig cu o zi înainte, îți pui fular, nu? Ei bine, vreme se sucește de umbrelă. Apoi, când știi că a plouat ieri, ești precaut, îți amintești de umbrelă. Dar un obiect atât de util poate să devină un coșmar atunci când trebuie să-l cari nefolosit. Așa mi-am uitat multe umbrele, numai ele știu pe unde. Între timp, am admirat oamenii (și umbrelele lor roșii) care-și țineau privirile-n pământ, de teamă să nu calce unde nu trebuie sau să-și stropească pantalonii.

***

Cum e să fii furnică? Trec atâția Guliveri cu tălpile peste acoperișul tău! Trebuie să te ferești, să nu-ți cadă nisip în ochi. Bine că am zărit la timp acest micuț apartament și nu le-am pus locatarilor munca pe repeat. Azi nu cărăm nisip!

***

Diminețile de toamnă sunt blânde dacă mergi puțin pe jos. Cel puțin 15 minute. În fiecare săptămână aleg un alt drum de la punctul A la punctul B. Cred că pentru o vreme destul de lungă voi trece pe aici. Îmi place să urc scări, la orice oră. Reversul medaliei: scările acoperite cu gheață, când trebuie să (more…)

Frânturi colorate

Luni, 17 octombrie 2011

Atunci când cineva se autoproclamează prințesă, înger sau demon albastru, trebuie să fi pornit de la o idee. Dacă vreau să găsesc un singur apelativ pentru mine însămi, mă dau bătută. Poate din cauză că nu mi-au plăcut niciodată diminutivele atunci când vorbim despre o ființă umană, trecută cu mult de vârsta la care poartă totoșei.

***

Cuvintele intră la apă pentru a face loc tăcerii. Cine caută mereu ceva, va găsi oriunde un răspuns. Totul e să nu lăsăm răspunsurile să înlocuiască realitatea.

***

Frunzele își schimbă culorile cu atâta măiestrie încât galbenul are mii de nuanțe, scăldate-n portocaliu. Sau poate că fuziunea are lor între stările de spirit ale toamnei?

***

Acum câteva zile văd un camion pe care scria truck of the year 1999. Cred că am trecut ca gâsca prin apă pe lângă acel eveniment, nu a ajuns nici măcar până la urechile mele. De ochi ce să mai zic? În lumea hârtiei, ziarele au cea mai scurtă viață. Evident, după hârtia la sul.

***

Caut de ceva timp sonerii pentru telefon. Dar nu dintr-alea cu scălâmbăieli și texte remixate. Am căutat chiar și printre melodiile din pc, nimic potrivit 100%. Poate știe careva ceva.

Capturate pe stradă

Miercuri, 5 octombrie 2011

Azi era să pozez

  • o măcelărie pe a cărei vitrină scria: interzis accesul câinilor. Nu mi-a ieșit pentru că magazinul era gol și vânzătorul se uita pe geam
  • o băbuță cu doi pechinezi ce tropăiau stereo pe asfalt – păcat că s-au oprit toți trei, în fața unui magazin
  • o femeie cu văl pe cap și rochie până-n pământ – avea desenate cu pixul niște flori pe glezne – drăguțe accesorii
  • o vinărie cu anunțul: livrări la domiciliu
Cum astfel de chestii zboară repede prin fața ochilor, am reușit să capturez altceva:
  • clădirea pe care o văd zilnic (nu știu ce are de mă uit mereu la ea)
  • o buburuză roșie, în perfectă stare de funcționare
  • un motan roșcat pe care am vrut să-l iau acasă dar m-a refuzat politicos, spunându-mi că are deja casa lui
  • o frunză mai mare decât talpa mea
  • doi bătrânei ce vroiau să împartă aceeași lesă de câine (bătrânica este celebra lady in red!!)
  • un lift în care puteai să orbești de atâta lumină
  • un bloc aparținând unui pirat

Black and White

Joi, 4 august 2011
. by AnaAyana
., a photo by AnaAyana on Flickr.

Ce stârneşte un chip frumos?

Joi, 9 decembrie 2010

Frumuseţea se cere descoperită, dusă la perfecţiune, privită la infinit, înconjurată. Am ales câteva imagini pentru a defini un chip frumos. E drept, mi-a fost greu să găsesc nişte feţe nevinovate, care nu se străduiesc să emane sexualitate. Trăim într-o lume în care frumuseţea cumpără, vinde, îşi pierde inocenţa destul de repede.

Ce ne fascinează de fapt? Trăsăturile simetrice, ideea că natura a creat ceva într-un echilibru perfect sau faptul că frumuseţea este un magnet? Cine ştie câte alte forme de frumuseţe mai există în lume şi nu le vedem.

Are ceva special

Joi, 20 mai 2010

Se numeşte Chihiro şi vorbeşte prin imagini într-un fel cum nu am mai întâlnit până acum. Când descopăr ceva ce-mi place, dau mai departe. Câteva mostre mai jos şi aici mai multe foto de-ale ei. Prima imagine e o păţanie de pe flickr. M-a amuzat cu glasul tare. You did’n enter the correct secret password to prove that you’re human

Cu drag, din drag

Sâmbătă, 3 aprilie 2010