Archive for the ‘Dorinţe’ Category

Cu ce te mulţumeşti?

Marți, 26 august 2008

Mereu mi-am imaginat viaţa ca un întreg ce nu se termină, indiferent câţi ar gusta din ea, cu sau fără intenţie. Şi chiar de ar fi numai fruct, percepţie naivă sau eternitate, ceea ce apucăm să prindem din mers sunt doar părticele mărunte care imită adevărul.

Priorităţile devin uneori lacăte ce stau în faţa celorlalte dorinţe. Aşa alegi un anumit capitol pe care vrei să-l împlineşti, sau te mulţumeşti să savurezi mostre până când constaţi că originalul este departe. Şi distanţa dintre tine şi el pe măsura aşteptărilor.

Planurile financiar, sentimental, familial şi social pot fi împletite armonios, fără a le privi ca pe nişte utopii. Am întâlnit astfel de oameni deşi aveau o nemulţumire ca numitor comun: lipsa timpului.

Adică, la ce folos ai bani – dacă nu ai când să-i cheltui sau nu-ţi aduc mulţumiri, iubire – dacă nu ai cu cine să o împarţi sau o poziţie înaltă pe scara profesională dacă-ţi lipsesc celelalte?

Ce rămâne de ales şi cu ce te mulţumeşti din fiecare domeniu? Poţi să priveşti, să asculţi, să probezi şi în final să alegi. Evident, ceva o să-ţi lipsească întotdeauna pentru că nu poţi avea întregul.

Trebuie să iei şi să laşi. Totul e să nu te apuce vârsta pensionării, ca să mai ai timp să fii fericit cu adevărat! Şi chiar de ar fi aşa, nu ar merita?

Ce-şi poate dori un om de ziua lui?

Miercuri, 19 martie 2008

happy_birthday_yuki_rat.jpg

Numai el ştie ce şi când are nevoie, acest lucru este evident. Cine poate cunoaşte mai bine o dorinţă decât proprietarul acesteia?

Unii poate nici nu vor mulţi ani cât primesc din urări. Cred că adunaţi ar ieşi sute sau mii iar noi iubim tinereţea. Azi am trimis o astfel de urare, ştiam că persoanei respective nu-i plac cele clasice la fel cum nu-mi plac nici mie.

Eu îţi doresc doar ca distanţa de la visele preferate să fie egală cu dorinţa iar atunci când visul nu mai poate fără ea, să atingă realitatea. Atât anul acesta.

Am un prost obicei, ţin minte zile de naştere! Chiar şi peste ani, când poate nu am mai vorbit cu persoana respectivă, îi trimit un mesaj sau o sun (în funcţie de cât îmi era sau este de apropiată).

Ziua de naştere pe mulţi îi întristează. Oricum, este o senzaţie inexplicabilă. Te face să reflectezi serios în legătură cu apariţia ta pe scena primitoare a vieţii, te face să vezi cum a trecut încă un an, atât de repede şi totuşi plin! Este un moment care pe mine mă pune pe gânduri, nu ştiu de ce. Poate din această cauză mi-a plăcut mai mult să asist la ziua cuiva decât să fiu eu sărbătorita.

Un amic de-al meu spunea că în fiecare an, de ziua lui stă singur. Mie îmi place să o petrec între cei dragi.

Azi este ziua mamei mele, ce-şi poate dori? Nici măcar nu ştiu câţi ani împlineşte (glumesc), pentru mine a rămas undeva la 38, de când eram eu fascinată că are aceeaşi vârstă ca numărul de la pantof.

Tu ce-ţi poţi dori de ziua ta? Apropo… când este? Promit să nu te sun! Poate mă teleportez…

De la o extremă la un extrem… de interesant

Vineri, 29 februarie 2008

learn-2-fly.jpg

Dacă ar fi să desfiinţezi ceva ce nu-ţi place/convine şi să inventezi ceva în schimb, cu ce ai veni nou?

Eu aş desfiinţa somnul tocmai pentru că îmi dă senzaţia că mă ţine pe loc, vreau să fac atât de multe şi uite că trebuie din când în când să dorm.

Aş pune în locul rămas gol nişte plimbări cu tălpile goale pe malul mării, pagini dintr-o carte cu poezii, natură, multă natură! Nu e imposibil dar dacă ar trebui să fac asta zilnic, de câte ori va trebui să fug până la mare? Sau mai simplu ar fi să mă mut mai aproape de ea?

Sau poate aş învăţa să zbor?

Ţinînd cont că subiectul este de domeniul fantasticului să nu căutăm explicaţii (mult prea) pragmatice pentru dorinţele exprimate.

Să-l numesc exerciţiu de imaginaţie?