Archive for the ‘Bucurie’ Category

Azi îmi plac

Sâmbătă, 3 septembrie 2011
  • toate melodiile de la radio, una după alta (de exemplu: 1, 2, 3, 4, 5)
  • apa plată cu miere și lămâie
  • părul nepieptănat
  • discuțiile vecinilor: albastru se pune la baie, alb în sufragerie
  • apa de pe bicicleta mea când vecina de sus udă florile din toată inima
  • vocea lui Adele, zburlește tot ce se poate zburli
  • menta care a prins viață dintr-o frunză furată și îngrijită

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără reţete

Joi, 28 februarie 2008

young.jpg

Cum să fac să fiu tânăr(ă) cât mai mult timp? Viaţa asta parcă e prea scurtă pentru cât vreau eu să trăiesc, nu-mi mai ajung vacanţele, oboseala şi nici bucuria.

De-a lungul timpului au apărut diverse reţete-minune care par a avea efect de lifting pentru existenţa tumultuoasă pe care o ducem.

Apucă-te de sport!

Cunosc o persoană care la 40 de ani arată ca la 25 şi oriunde merge lasă în spate un mare zâmbet de admiraţie! Este o femeie activă ce se îngrijeşte probabil mai mult decât altele şi culmea, nu oboseşte! De ce o face?

Spune că aceea este cafeaua cu care-şi începe ziua, un stimulent ce-şi are originea în mersul la sala de fitness.

Hrăneşte-te sănătos!

Multe statistici au demonstrat că viaţa poate fi prelungită cu ajutorul unei alimentaţii adecvate, dacă oferi organismului ceea ce are nevoie (evitînd excesele) atunci el funcţionează ca un ceas.

Hm… sună ideal dar de la teorie şi până la practică nu ştiu câţi paşi sunt, apoi câţi oameni reuşesc să ducă la bun sfârşit proiectul şi câţi nu-l abandonează?

Iubeşte!

Tinereţii îi sunt caracteristice veselia, zburdălnicia. Se pare că vrem să conservăm o anumită etapă a vieţii, un timp perfect (?), altfel de unde nostalgia cântecului cu vârsta ideală… ca la douăzeci de ani, fără griji şi fără bani?

Mă întreb de ce există dorinţa de a opri timpul pe loc, operaţiile estetice, fuga de riduri sau de firele albe? Există o teamă cum că nu va fi niciodată îndeajuns timp pentru a trăi atât cât ne dorim, că nu vom atinge măcar jumătate din vise?

Fericirea poate fi atinsă!

Vineri, 4 ianuarie 2008

happyness.jpg

Despre fericire s-a tot scris şi se va scrie mereu, este principala căutare a omului şi scop în sine, tocmai de aceea nu poate exista fără bucurie. După ce am citit despre faptul că fiecare om pe care il întâlnesc in drumul meu imi este superior prin ceva, de aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare, mi-am dat seama că fiecare fericire pe care apuc să o înţeleg sau văd la altcineva,  mă ajută să o înţeleg pe a mea.

Ca să atingi fericirea trebuie să stai aproape de cei care au cunoscut-o deja. Nu va avea acelaşi chip sau formă dar ea poate fi obţinută doar cu ajutorul altcuiva care a trăit-o sau o cunoaşte. Trebuie doar să deschizi ochii!

Bucuria există!

Joi, 29 noiembrie 2007

smiling-kitty.jpg

Fericirea trebuie că are o reţetă controversată, e ca un cocktail ce-şi schimbă mereu reţeta tocmai pentru că apare o alta nouă din sine însuşi, mereu îmbunătăţită. Pe măsură ce gustăm viaţa nu numai că devenim mai pretenţioşi în materie de gusturi dar unele dintre ele ne definesc. Cu altele ne obişnuim. Cum poţi fi sigur totuşi că ceea cu ce te-ai obişnuit este cel mai bun şi nu mai necesită schimbări?

Pentru mine bucuria înseamnă strălucire. Soarele când apare pe cer oare ce vrea să spună? Atunci când un copil primeşte un cadou mai mare decât aşteptările lui, de ce i se luminează chipul? E ca şi cum, după spălarea de griji strălucirea respiră cu adevărat, după apăsătoare aşteptări de lumină.

În luna cadourilor am auzit oameni care se simţeau trişti. E ciudat să nu te poţi bucura atunci când există un motiv universal de bucurie. De fapt, probabil că pe unii îi deranjează prea multe bucurii şi apar stările contradictorii. Pe unii îi agasează veselia altora atunci când sunt suspicioşi în ceea ce o priveşte. Motive cred că există, la fel cum există şi oameni care mimează veselia crezând că poate aşa vor ajunge la ea. Mă refer la cei superficiali, de ce oare sunt aşa mulţi? Ce încearcă să construiască, să arate? Eşti mai valoros când eşti flexibil şi adaptabil la tot ce mişcă?

E primul decembrie când bucuriile mele se nasc aşa cum nu le-am avut în anii precedenţi. Ce mi-a lipsit? Credinţa sau încrederea că poate fi bine? Şi nu doar ca vorbe ci în trăiri.

Minuni vor exista mereu dar pentru asta trebuie să deschizi ochii si să înveţi să crezi în ceea ce te-nconjoară! Mi-a fost mare mirarea când am văzut că unii oameni pe care-i credeam banali sunt poate mai bogaţi sufleteşte decât mine prin simplul fapt că ei au crezut ceea ce eu cercetez continuu şi analizez. Mai sunt multe de învăţat, baza însă este bucuria, fără ea nimic nu se asimilează, nimic nu prinde viaţă!