Postura de observator

by

Atunci când am început acest blog nu m-am gândit cât va trăi. Pur și simplu aveam chef de scris și simțeam nevoia să interacționez cu cât mai multe persoane, pe subiectele propuse.

Au trecut 5 ani și entuziasmul de la început s-a diminuat. Ba aș zice că s-a îndreptat în alte direcții, pentru că am fost mereu omul (sau oama?) mereu pasionată de ceva. Așa am acordat din ce în ce mai puțin timp blogului.

Relațiile pe net sunt simpatice dar, e mult mai bine să interacționezi în mod direct, cu oamenii care gravitează în jurul tău. Cred că pierdem prea mult timp pe net, printre necunoscuții pe care avem impresia că-i cunoaștem, în loc să construim relații în viața reală. Alocăm prea puțin timp celor care vorbesc lângă urechile noastre, din diverse posturi. Avem prea puține prietenii în viața reală și prea mulți amici virtuali.

Am lăsat să treacă ceva timp până la a decide dacă vreau sau nu să închid blogul. Realizez că nu are rost să-l mai țin, din moment ce nu mai este un spațiu activ. Nu mai vreau să fiu pe net. Toate gândurile scrise pe aici vor ajunge în sacul cu naftalină. Și nu-mi pare rău.

În ultima vreme am lăsat oamenii să vorbească. Nu am intervenit cu părerile mele. Doar am observat, am analizat, am acordat atenție tuturor celor care aveau ceva de zis. Uneori, a vorbi despre tine nu mai lasă loc celor din jur. Percepțiile noastre au nevoie de tăcere.

Acesta este ultimul meu articol. Mai las blogul deschis până la sfârșitul lunii, ca să nu fac surprize neplăcute închizându-l acum. Cred că până aici i-a fost.

Voi continua să-i citesc pe cei dragi. Ba chiar voi mai interacționa cu ei. Atunci când am timp, atunci când simt nevoia să mă conectez la gândurile lor. Mulțumesc tuturor celor care au trecut pe aici.

p.s. Blogul meu cu filme rămâne deschis.

54 răspunsuri to “Postura de observator”

  1. Alexandru Petras Says:

    iti doresc un offline fericit 🙂

  2. scorchfield Says:

    Sigur că apar circumstanțe în care viața demonstrează că unele alegeri sunt proaste sau că ne pierdem timpul aiurea în anumite ocazii, dar de departe se vede și se simte altceva, insatisfacția dată de cei din jur. Hai să fim sinceri, lucruri nu mor pur și simplu că vrea cineva, mor pentru că nu le mai întreține cineva, iar cei din jur, aici, pe blogosferă suntem noi, cei ce citim, ce comentăm, ce încercăm să cooperăm…

  3. Drugwash Says:

    Am stat o oră, uitîndu-mă la cursorul ce clipea într-un spaţiu bine definit, aşteptînd să fie transformat în cuvinte. Dar cuvintele n-au apărut… Şi cum clepsidra a fost întoarsă pentru ultima oară, ce mai pot face decît să privesc pierdut curgerea nisipului din pîntecu-i deodată prea zgîrcit…

    Fie ca acest sfîrşit să fie de bun augur unui nou început, oricare va fi el!

    • Ana Ayana Says:

      O oră? Exagerezi 🙂
      Eu nu văd motive de tristețe aici.

      • Drugwash Says:

        Aritmetica ajută – vezi orele de postare. 😉
        Ideile tale-s ca o salată de fructe, găseşti de toate felurile. De la ele porneşte potopul (de comentarii).
        E ca şi cum proprietarul unei cafenele binecunoscute ar dărîma-o brusc – unde să se ducă clienţii fideli? E acel moment de derută, de negare, apoi furie, apoi deznădejde… şi apoi, cine mai ştie…
        Dar tu ştii mai bine şi eu ştiu asta, aşa că n-am să încerc să-ţi schimb hotărîrea. 😉

  4. yogoshima Says:

    E greu sa-ti gaseti ceia ce doresti prin internet.Sint departe de Romania si incerc cind am timp sa-mi fac o inpresie despre relatile interpersonale citind prin mai multe bloguri comentari si in acelai timp informez pe blog ceia ce cred caci este inportant pentru mine.Ca atare blogul meu este dedicat mie insusi si daca exista altii care apreciaza sint bucuros caci au ceva in comun sa vada sau sa analizeze personal acele evenimente.
    La multi ani si sper cel putin sa vii pe blogul meu daca i-ti face placere sa descoperi niste adevaruri care sint inca foarte minimalizate de majoritatea internotilor.

  5. Lotus Says:

    Hmm… fată frumoasă, ce înseamnă să închizi blogul? 🙂

    Un scriitor îşi poate retrage toate cărţile scrise de pe piaţă şi din librăriile oamenilor odată ce se decide să nu mai scrie?

    Lasă blogul aşa cum e… nu o lună, ci nedefinit. În primul rând, poate cineva va căuta ceva pe net şi va ajunge la nişte gânduri de-ale tale şi îl vor ajuta… blogul îşi continuă viaţa şi după ce tu nu mai scrii. Apoi, lăsând blogul pornit, rămân link-urile din blogroll şi din articole şi astfel îţi ajuţi prietenii virtuali în continuare.

    Iar dacă pe viitor circumstanţele vor fi de aşa natură încât să îţi doreşti să scrii din nou, ai la ce să revii. Şi dacă nu, tot nu pierzi nimic că nu l-ai şters, mai ales că hostul e gratuit.

    Deci dacă nu vrei să mai scrii nu mai scrie, dar nu-ţi renega tot ce ai scris deja, ştergând…

    E doar un gând. Multă fericire şi succes în tot ce îţi doreşti! :-* }{

    • Ana Ayana Says:

      De șters nu am de gând s-o fac. Doar să-l pitesc de ochii lumii. Inițial s-a vrut a fi un blog pentru necunoscuți și nu pentru prieteni, colegi, șefi, rude, etc. Atâta timp cât nu mă mai simt confortabil să fie citit, mi se pare normal să-i pun lacăt. Dar până la sfârșitul lunii mai e.

  6. Rudolph Aspirant Says:

    1. Nu stiam ca ai un blog cu filme ! Observ insa ca majoritatea filmelor de acolo, cel putin alea mai recente, sunt cam triste. Sper sa inceapa sa-ti placa si comediile in curand…si chiar cred ca ai sansa de asa ceva, daca incepi sa interactionezi mai activ cu oameni reali din jurul tau ! (zis, desigur, doar la nivel de speculatie scoasa din burta, NU serios 100 %…poate doar 65 %, inclusiv sansa sa se intample asa ceva…LOL!)

    2. Eu personal sper sincer pt mine insumi sa NU trebuiasca sa mai scriu pe bloguri chiar 5 ani…deoarece am constatat ca, in cazul meu cel putin, nu e o activitate deosebit de utila, mai bine zis nu e prea eficace in mod prea eficient, ba poate avea chiar unele efecte adverse de tip addictiv.

    Un videoclip de Good-bye + Good Luck, o idee oarecum nostalgic:

    • Ana Ayana Says:

      Filmele sunt cam de toate genurile.
      Mă bucur că ai tras aceeași concluzie într-un timp mai scurt. Oricum, cred că soarta unui blog depinde foarte mult de motivul pentru care există blogul cu pricina.

  7. Denisa Says:

    Ana, eu nu pot decat sa regret, ca te stiu de putina vreme din cei 5 ani, dar fiecare stie mai bine cand e vremea sa spuna stop. Sa ai activitati interesante, care sa te umple de ce iti doresti si sa ne recitim pe mail sau pe blogul meu – cand vei dori.
    Toate cele bune

  8. rast Says:

    Mult succes în continuare!

  9. frmshk Says:

    Da, desigur, e alegerea ta şi o respect. Însă, în acelaşi timp, părerile de rău sunt inevitabile. Ok, ai dreptate spunând că prieteniile, relaţiile în general, e preferabil să fie reale, palpabile, în viaţa de zi cu zi dar… eu cred, şi sper că nu greşesc, că şi legăturile create virtual pot fi valoroase, foarte valoroase… Ok, zic, porneşte pe un alt drum dacă aşa simţi, deschide o nouă uşă dar fără a o închide de tot pe cea din urmă…. lasă lucrurile pe care le-ai dăruit aşa cum sunt, de ce să le iei acum înapoi, de fapt, nu-i aşa, nu îţi mai aparţin doar ţie… în plus, nu ştii când îţi va fi revenit rabdare şi vei vrea să fii pe aici…

    Toate bune, Ana! Mie îmi pare rău când oamenii care au ajuns să spună ceva prin prezenţa lor în online hotărăsc să plece…

  10. Adrian Negoiţă Says:

    Mi-ar fi plăcut să nu existe acest final dar decizia legată de această căsuţă virtuală este 100 % a ta. Noi nu putem face altceva decât să ne spunem părerea despre felul în care blogul tău ne-a afectat. Pe tema asta eu îţi mulţumesc pentru subiectele care m-au provocat să-mi spun părerea şi pentru momentele în care cuvintele tale sau ale celor care comentau postările tale m-au făcut să zâmbesc. Chiar dacă nu mă gândisem la ele în forma în care au apărut, constat acum că aveam nevoie de cuvintele tale.

    Să-ţi meargă bine! 🙂

  11. ovi Says:

    da…
    imi pare rau ca… te citesc de prea putin timp…
    de fiecare data, am trecut pe aici, cu drag… uneori am lasat o frantura de fraza… alteori doar privirea sa cada… si-am plecat… tiptil… linistit si tacut… ca la iesirea din biserica, unde, sufletul mi-a fost umplut……
    sa-ti fie viitorul frumos… iti doresc… masurat in clipe de vesnicii… si apoi… turnat in picurii vii… in ploi tarzii… asa… cu ei… peste noi sa mai vii…

    ovi

  12. George Says:

    Acest blog a fost intotdeauna important doar pentru tine. Acum cand nu mai este mi se pare fireasca decizia de a-l inchide. Nu vad nimic pozitiv, dar absolut nimic, in a scrie zilnic un articol – fie el bun sau rau, util sau inutil etc -.

    In opinia mea, internetul ar trebui folosit oricum insa nu si pentru a socializa – nu importa forma -. Ma bucur sa vad ca exista oameni care dupa o perioada atat de indelungata decid sa renunte la aceasta activitate – gasesc inutilitatea unui blog evidenta atunci cand acesta doar exista, fara a avea un scop bine determinat -.

    Felicitari !

    • Ana Ayana Says:

      Mă bucur că mă înțelegi. De ce nu înțeleg și alții (cu trimitere directă către dl.Goe) ceea ce ai înțeles tu? Cum e posibil să fie un om perceput atâțt de diferit față de cum e? Mai ales pe net, unde nu știu cine s-ar chinui să construiască fețe-fețe.

  13. Dl.Goe Says:

    @Ana – Mi-e teama de tradare. Incerc din rasputeri sa refuz presupunerea pe care mi-o ofera intuitia, prin care (mi) se acrediteaza ideea ca decizia ta are mai degraba conotatii negative, dar nu reusesc sa o resping in totalitate. Departe de a parea o decizie venita din intelepciune si din implinire, din dorinta de progres si de a da curs altor chemari din lumea larga (realitatea imediata) totul aduce mai degraba a evadare in pripa, facuta in fata primului disconfort mai serios (ma rog a celui de-al doilea) in interactiunea mai consistenta cu alte eu-ri, din care vrei sa scapi cu fuga. Asta te obliga sa dai tintelor din lumea reala in care (iata) evadezi din virtual (invers decat ai facut acum cinci ani) consistenta sugerata in aceasta scrisoare de intentie botezata, vai, atat de sugestiv: \”Postura de Observator \”, adica ceva in genul Adio dar raman cu tine. Titlul in opozitie cu continutul indica cu claritate ca esti inca puternic impregnata, contaminata de virtual, ceea ce inseamna ca evadarea ta este in mare pericol de a fi compromisa prin recaderea in spatiul anonimatului virtual si clandestin. Totusi, in alternativa, putin probabila, ca decizia ta a fost una lucida, pragmatica si nu doar una emotionala, imi ingadui sa te felicit si sa-ti urez mult succes in realitatea cotidiana, in care cu siguranta vei avea nevoie si de lucrurile invatate pasiv sau prin confruntare, in cei cinci ani pe/trecuti in lumea imaginarului colectiv, cei cinci ani de-acasa-din-vis. De-acuma ai absolvit grupa mare de gradinita si incepi scoala. Cu drag, al tau, dl.Goe.

    • Ana Ayana Says:

      Ți-am șters celălalt mesaj pentru că îmi demonstrezi în continuare că nu ai înțeles nimic din ceea ce spun. Preferi să vezi/crezi așa cum vrei tu, în timp ce eu mi-am expus punctele de vedere și totul este clar. Cine știe în ce realitate trăiești de-ți sunt ochii acoperiți cu machiavelism.
      Nu te mai obosi să-mi scrii. Ești trist și bați câmpii. De-asta te-am cenzurat.

  14. creve Says:

    N-am mai intra de o lună și dau cu ochii de asta 🙂 Dragoste cu sila nu se poate deci îți voi spune că mi-a făcut mare plăcere să îți citesc blogul, să cunosc o părticică din tine și îți doresc numai bine în toate țintele propuse 😛

  15. Annemarie Says:

    E prima oara cand intru pe blogul tau in acest an … Si probabil ultima, avand in vedere ca ai de gand sa-l inchizi. Este admirabila decizia ta de a-ti limita socializarea la nivel interuman, fara sa o extinzi in virtual. Eu nu pot sa ma „laud” cu aceasta dorinta, pentru ca oamenii din viata reala pe care ii cunosc si cu care interactionez la ora actuala nu-mi satisfac nevoile emotionale si mentale.
    Asadar, nu-mi ramane decat sa iti urez toate cele bune!

  16. darkleya Says:

    rămâi cu bine, dragă ana! și mie îmi plăcea ce scriai, chiar dacă te-am descoperit târziu de tot.
    relațiile din viața reală sunt și vor fi mereu mai importante, am ajuns să privesc cu uimire peste tot în jurul meu, unde la cafenele, magazine, mall-uri, pe afară, nu vezi decât oameni conectați la laptop, telefon, cu ochii pe activitățile online, ignorând oamenii reali, de pe scaunul/banca de lângă ei. și e trist de tot că la asta am ajuns, Isaac Asimov a prezis atât de bine viitorul…

  17. calatorru Says:

    Sper ca vei continua sa scrii, apoi sa publici, ca sa se bucure si altii de modul tau de a vedea lumea 🙂
    All good, better and the best !

  18. Rodica Botan Says:

    O sa-ti duc dorul…Mai da cite un semn de viata totusi din cind in cind. Faptul ca mai exista oameni ca tine , cu ginduri clare, cu mintea limpede, cu valorile pastrate intact, da speranta viitorului. Multa sanatate si succes …

  19. Rodica Botan Says:

    Primesc si in real life- nu numai virtual. Cine stie daca nu apare intr-o zi si posibilitatea…?! You will be allways welcome.

  20. Hapi. River_woman Says:

    De ce alegi sa „il ingropi” in loc sa il lasi deschis, chiar daca nu mai scrii?
    Nu ar exista in continutul acestor 5 ani scriituri neperisabile, valoroase pentru altii?

  21. Hapi. River_woman Says:

    Am inteles. Nu am citit cu atentie 🙂
    O seara frumoasa

  22. remainick Says:

    ana…la sfarsitul lunii vei lua o decizie si, oricare ar fi aceea, vei regreta. insa tu stabilesti unde sunt pierderile mai mici. si daca merita sa continui. si daca poti renunta. si daca vrei cu adevarat ceea ce iti propui. si daca poti fi consecventa in decizie. si daca…

  23. old an Says:

    Ce-ai observat?

  24. J. Says:

    Păi dacă-i musai, îi musai. Presupun că adevăratul motiv e unul interior, așa că n-are rost să fac presupuneri.
    Sper să ne mai auzim / vedem / citim.
    Cum scria undeva, într-o carte dragă mie: „norocul surîde pretutindeni”. Ceea ce îți doresc și ție.

  25. mofturi de ochelarist Says:

    Te înţeleg foarte bine. Şi eu am spus că viaţa unui blog este de 5 ani. Dar un blog pe care-l iubeşti îţi creează dependenţă. Mi-ar părea rău să te opreşti, dar acelaşi lucru l-am făcut şi eu. Îţi doresc multă baftă în viaţa reală, fată dragă !

  26. Mihai Gindu Says:

    Diminuarea entuziasmului e ceva firesc si apare aproape pe orice site, nu doar pe un blog. Cat priveste socializarea pe net, da, nu este precum cea din viata reala, dar aceasta nu inseamna ca cele doua nu pot coexista. Nu vor disparea ambele spatii, nici cel real, nici cel virtual. Iti spun sincer ca era unul dintre putinele bloguri pe care le vizitam (destul de) constant si, pentru prima oara, da-mi voie sa nu fiu de acord nici cu o parte din comentariul tau, nici cu cei care se grăbesc ”să te înţeleagă”. (E drept ca mai exista si factorul ”timp” care uneori ne impiedica sa ne impartim in prea multe). Nu stiu ce sa zic. Sincer, sunt dezamăgit 😦 :(. Am însă de 2 bani speranţă – ai scris undeva că ”îl închizi trecându-l pe privat”. Dacă e aşa, poate s-o mai găsi loc pentru un ”read”. Fireşte că şi tu eşti binevenită pe al meu, când vei avea timp desigur. Şi în ceea ce priveşte comentariul lui Drugwash, avea dreptate – şi blogul creează dependenţă, nu e ceva pe care îl ştergi cu buretele. Toate bune, mai vb 🙂

  27. ovi Says:

    si totusi… astept sa te citesc…
    cu drag,
    ovi

  28. ch3815h Says:

    alegere respectata. spor si bafta peste tot! 🙂

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: