Când clepsidra se întoarce

by

Uitându-mă la fețele/cuvintele oamenilor, aș vrea să le fur toate of-urile. Să le-nchid undeva. În sticla cu răutăți. Apoi, s-o arunc la capătul pământului. Dar cum lucrurile astea sunt utopii, mă rezum la a trimite gânduri pozitive către toți.

Am primit zilele astea un mesaj drăguț de la cineva cu care m-am împrietenit astă primăvară. Prietenii sunt ca soarele; deși nu-l vezi pe cer, știi că există. 

Clepsidra acestui an începe să se îngusteze în talie. Simt cum ultimele zile din an îmi dau energie, în mod neobișnuit. Dacă-n anii precedenți reflectam pe marginea zilelor care se arhivează, acum privesc la ceea ce pot construi. Totul mi se înfățișează în minte și mai apoi, în fața ochilor. Exact așa cum am vizualizat, planurile devin palpabile.

Până la anu’ cine știe pe unde-mi vor zbura cuvintele. Dacă nu apuc să le prind cu tastatura, e clar că vor să zboare. Mai scriu în gând și arunc totul pe fereastră. Dimineața văd copacii, cerul și răsăritul în gif-uri. Viața se desfășoară în mii de fotografii, una după alta. Contrastul este impecabil. Lumina cade bine din orice unghi. Culorile sunt chic. Cele mai bune fotografii le face natura, prin autoportrete și ochii celui care pică în tablou.

Mereu m-au fascinat clepsidrele. Anii intră în ele fără ajutorul nimănui. Le întorci și conținutul se schimbă singur. Timpul aduce alte fire de nisip și zile care nu seamănă niciodată una cu cealaltă. Pentru mine 2011 a fost anul prieteniilor. Nu este adevărat că numai în copilărie poți lega relații veritabile. Te poți împrieteni oricând, atâta timp cât nu-ți pierzi încrederea în Oameni.

14 răspunsuri to “Când clepsidra se întoarce”

  1. Rudolph Aspirant Says:

    1. si eu am avut o perioada in copilarie cand mi-au placut clepsidrele, si chiar voiam sa-mi cumpere mama una cadou din vreun magazin, si pana la urma mi-a luat una mica de tot, asa cam de 4 cm lungime si 0,75 cm diametru, de sticla simpla cu un nisip alb, care nici nu semana a nisip adevarat, dar a fost si aia OK, plus ca mi-am satisfacut curiozitatea, rasturnand-o cu susul in jos de cateva ori, probabil maxim 4, si nu m-au mai interesat dupa aia. Pe bune si chiar fara nici un a propos la nimic, dar exact asa a fost !

    2. nu stiu de ce, dar si eu anul asta am avut o senzatie oarecum asemanatoare ca a ta de optimism anticipator-expectativ in legatura cu noul an 2012, (de nivel ca chiar le-am spus la unii pe bloguri ca am eu presimtiri de nivel de mama Omida ca o sa fie un an bun si pt altii…drept care abia acum imi dau seama ca a fost o posibila urare fraudulenta nebazata pe ceva posibil concret, desi, zau, ca nu am avut intentii de a primi foloase necuvenite de pe urma unei astfel de fraude, desi trebuie sa recunosc ca am PRIMIT ceva folos ca efectiv m-am simtit eu cateva secunde mai bine jucandu-ma de-a mama Omida, plus facand si prognoze din astea optimiste fata de altii !).

    De obicei eu personal am fost cam indiferent re chestii din astea legate de Revelion, adica nu am avut presimtiri sau sentimente deosebite fata de sfarsitul vreunui an si inceputul vreunui an nou, efectiv cam de cand, o data, pe la vreo 21 de ani, efectiv m-am enervat o data pe unul cu care am fost la un party de revelion si m-a criticat ca ma imbracasem prea casual, adica in blugi, desi imi pusesem o camasa de matase care mie-mi placea ff mult si chiar o pastram pt ocazii speciale, de efectiv am plecat de la party-ul ala si am petrecut miezul noptii intr-un taxi cu un sofer chiar indiferent atat fata de acel moment cat si fata de mine, si de atunci parca nici eu nu mi-am mai facut vreo emotie deosebita re tranzitii de genul asta…desi abia acum inteleg ca a fost ceva chiar posibil patologic reactiv de tip repression, din partea mea ! Aoleu, cum am pierdut eu ultimii 10 ani de viata nevrozat chiar mai mult decat ar fi fost cazul sa fiu in mod natural din cauza asta ! http://en.wikipedia.org/wiki/Psychological_repression

    Trag concluzia ca blogul tau este un blog cu valoare de castigare de insight pt mine cel putin, daca nu si pt altii, si repet, chiar cred ca ai putea fi un manager excelent de secol XXI pt Romania, si nu numai pt Romania, deoarece nu esti numai bun motivator pt altii de indeplinit diverse sarcini de serviciu importante pt tine/compania ta, dar mai stii sa le si optimizezi performanta aratandu-le in mod deosebit de expert, dar si diplomatic, fara nervi sau confruntare neplacuta, unde au gresit pana acum, si unde e cazul sa se si indrepte…singurul dezavantaj posibil fiind ca in general ni s-a explicat recent pe net ca un tip care a castigat Premiul Nobel pt Economie in 2002 a aratat ca, in ciuda faptului ca oamenilor li se pun chiar in fata numere concrete, ei tot aleg sa isi cheltuie banii cf acelorasi naravuri inascute cu care au aparut ei pe lume pe acolo pe unde or fi aparut…plus ca tot el a mai opinat ca daca el stia cand era mai tanar ce stia acum, si-ar fi ales un program de lucru si de viata care sa ii permita sa petreaca cat mai mult timp cu oamenii care-i plac lui, deoarece chiar ASTA e de fapt masura fericirii/satisfactie/implinirii personale la nivel de wellness… deci orice insight castigat de vreun posibil angajat, chiar si cu manageri super-experti, este in fond inutil re rezultate efective concrete pt companie, si e, prin urmare, mai eficient sa alegi angajatii companiei tale bazat nu pe constiinciozitate sau educabilitate (la executanti), sau talent managerial educativ (la manageri), ci efectiv bazat pe chestii cat se poate de concrete, cum ar fi daca arata misto, si daca sunt placuti la comportament in jurul tau, ca posibil patron/CEO + eventual companionul tau, Sef de Personal/Cadre !

  2. Rudolph Aspirant Says:

    P.S. Un alt blogger m-a ajutat chiar recent sa imi formulez opinia ca in vasta majoritate a cazurilor este chiar realist ca persoanele de care te indragostesti de-a lungul vietii, fie la nivel de cocaina/sexy, fie la nivel de ecstasy (MDMA)/soul mate, NU sunt neaparat sau de obicei si persoane care iti plac/cu care ti-ar putea place sa petreci timpul la nivel mai indelungat si mai consistent…ceea ce ar putea reprezenta un HINT util pt raspunderea la intrebarea Quiz-ului pe care eu l-am dat recent spre rezolvare lui insusi D-zeu la mine pe blog, (quiz de tip eseu, NU multiple choice…poate ca am fost prea sever si ar trebui sa reformulez metoda…), intrebandu-l, „Dear G-d, WHY do I always have to fall in love with the WRONG person ?”

  3. old an Says:

    Cred ca ai inteles….
    Adica…sper ca tipu’ de mai sus a spus si ce voiam eu sa spun. N-am avut rabdare sa citesc.
    Sper sa ai tu…..

  4. indiferent Says:

    Cand clepsidra se intoarce mai faci descoperiri. Veritabile si speciale.
    Eu, am descoperit-o pe Anaayana, cu “stari de spirit si ganduri date mai departe” catre cititori fideli. Cu un talent deosebit in a modela cuvinte, in a exprima starile de spirit, in a comunica … Deci, Ana, sa ai un 2012 frumos, deosebit !
    http://indiferentlianac.wordpress.com/2011/12/25/cateva-insemnari/

  5. DianaEmma Says:

    Era o tradiţie parcă… înainte de noul an scrii toate răutăţile şi chestiile rele pe care vrei să le alungi, şi arzi acele hârtii.
    Ai putea încerca şi tu ceva de genul…

    Şi poate şi cele bune să fie scrise… dar păstrate. Ca să îţi aminteşti şi peste ani de anul acesta al prieteniilor. 😛

    • Drugwash Says:

      Nţ, nţ, nţ… vrei să dea foc lu’ nenea WordPress? Că deh, ar fi păcat să mai consumăm hîrtie de-adevăratelea cînd avem aici de-asta virtuală berechet. 😛

  6. Silviu Says:

    La mulţi ani, Ana, sănătate, bucurie şi prosperitate! Întreaga consideraţie,

  7. Rodica Botan Says:

    Lasa nisipul sa cada bobita cu bobita…pastreaza insa ce-i bun asa cum ai inceput sa faci. Poate ne molipsim si noi ceilalti- lumea va fi mult mai buna atunci. La multi ani fericiti Ana!

  8. ovi Says:

    si eu am fost… si mai sunt inca… fascinat de clepsidra… de exactiatea ei… de multe ori m-am intrebat cumde reusesc sticlarii sa le relaizeze cu atata precizie…
    in nerabrea mea… de multe ori… am rasturnat clepsidra fara sa am rabaderea terminarii sucrgerii totale a nisipului… de parca ma grabeam sa traiesc ziua de maine cand de fapt…era abia ieri…
    prietenii se pot lega oricand… frumusetea unei prietenii ramane insa nu in felul cum este inceputa… ci… cum rezista in timp, fara sa se termine…
    la multi ani…

  9. old an Says:

    Si, cum ai salvat lumea in ultimele 48 de ore? Ca n-am fost atent…

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: