Desculță de cuvinte

by

Când credeam că praful se așează pe portativ, am simțit muzica. Apoi, cuvintele s-au ascuns într-un săculeț de in. Ce vreme, numai bună de hoinărit cu fularul la gât și mănușile roșii. Doar îți poți vedea respirația, când sufli în aer. Există un portativ și-n ea, chiar dacă dispare repede.

Totul stă să se transforme-n zăpadă, să acopere un an ce țiuie ca locomotiva de tren. Abia-l mai aud, dar știu că fumul din zare este felul timpului de a spune că va reveni. Cu haine noi, cu muzică nouă. Poate chiar cu episoade.

Am cutreierat fără cuvinte, prin fiecare apus de soare. Când am ajuns acasă și-am deschis ușa, mi-a sărit în față cuvântul pace. Exact ca leoaica lui Nichita.

9 răspunsuri to “Desculță de cuvinte”

  1. Rudolph Aspirant Says:

    Chiar am fost curios sa citesc o poezie a poetului Nichita Stanescu, deoarece recent am fost de acord cu perspectiva dansului, care, in mod oarecum intrigant, mi-a devenit si mie inteligibila, (deoarece eu chiar ca nu le am cu poeziile, si cu limbajul metaforic in general), dintr-o alta poezie referitor la „Da” si „Nu” pe care am gasit-o pe alt blog, poezie care mie personal mi s-a parut ca in sfarsit se adreseaza si functionarilor birocrati ca mine, care indeplinesc din cand in cand si activitati de cenzura, si as dori sa citez,

    „Spune NU doar acela care îl ştie pe DA.
    Însă el, care ştie totul, la nu şi da, are foile rupte.”,

    ceea ce, ca om angajat din timp in timp si in activitati reale de cenzura, pot sa va confirm ca este adevarat, desi, desigur, din fericire, nu e vorba de foile mele personale din vreun caiet sau carte proprietate proprie pt care am depus eu cumva efort personal (timp=bani), dar de foile altora ale caror productii trebuie sa le cenzurez, si chiar in anumite cazuri sa le duc eu insumi la shredder, activitate care mie personal imi place chiar mai mult decat activitatea de cenzura, deoarece nu imi mai fac atatea probleme re competenta mea de cenzor sau etica activitatii de cenzura profesionala, pe care mi le fac atunci cand chiar trebuie sa folosesc eu o carioca cu mana mea proprie si sa trag linii peste semnele sau randurile de semne ce trebuie cenzurate, (nu mai zic de ce probleme mi-am facut cand a trebuit sa ma obisnuiesc cu ideea ca in Norvegia se folosesc carioci colorate pt activitatile de cenzura si nu simple negre clasice ca in multe alte timpuri si locuri din lume, desi am inteles pana la urma ca aceasta aduce un plus de quality assurance in legatura cu acest fel de activitati), in schimb ce la shredder, doar apas pe 2 butoane, si se creeaza si un zgomot bazaitor-rontaitor placut.

    Am incercat sa inteleg si poezia Leoaica, adica despre dragoste vazuta ca o leoaica. Daca am inteles corect, poetul are o atitudine oarecum masochist-resemnata fata de venirea dragostei, pe care o vede ca un fel de agresor posibil chiar traumatizant. Imi pare rau daca a avut astfel de experiente chiar neplacute.

    Este posibil ca si consumul de alcool sa ii fi conferit o perspectiva oarecum mai sumbra asupra mai multor lucruri din lumea lui inconjuratoare, fiind cunoscut ca alcoolul este un depresogen daca este utilizat in cantitati excesive in mod cronic.

    Desi, desigur, si in realitate, exista posibila suferinta umana lasata in urma, chiar posibil figurativ cicatrizanta neestetic si disfunctional la nivel de cheloid, in anumite cazuri, atunci cand DISPARE dragostea, de obicei, cf. cel putin CNN si BBC, (surse cat de cat reputabile), dar si altii, (destul de seriosi si ei, insa mai putin cunoscuti decat CNN si BBC), atunci cand VINE dragostea, ea NU vine de loc inconjurata de durere sau suferinta, ci de euforie si extaz, exact ca atunci cand prizezi cocaina, de altfel actionand chiar pe aceeasi portiune din creier unde este si cocaina mai eficace.

    Desigur ca cocaina ESTE ff periculoasa, excat la nivel de un posibil animal fioros ca o leoaica, deci, din acest punct de vedere poetul are din nou dreptate., si inca si in mod educativ pentru publicul larg cititor.

    Pot sa trag acum concluzia ca poetul Nichita Stanescu, in ciuda anumitor perceptii posibil distorsionate de o stare de spirit mai pesimista, posibil in contextul consumului excesiv de alcool, (atat de frecvent, din pacate, in randul scriitorilor profesionisti din mai multe tari, nu numai din Romania), totusi, s-a exprimat etic in public in poeziile sale, chiar daca nu as putea spune ca intotdeauna optim competent, ca totusi nu am citit decat 2 poezii scrise de el, si, daca despre etica profesionala poti sa-ti faci cat de cat o idee, despre competenta profesionala nu se pot trage concluzii doar din 2 poezii. Daca ar fi fost 2 texte in proza, in loc de poezii, ar fi fost poate mai usor, (cel putin pt mine).

  2. Rudolph Aspirant Says:

    Addendum:

    Doresc, in suportul asertiunii mele ca poetul Nichita Stanescu a fost un artist creator ce s-a exprimat etic profesional, sa nuantez ca dansul chiar a parut ca are capacitatea de a dezvolta empatie fata de dragoste vazuta in mod metaforic ca o leoaica tanara, deci inca posibil vizual cat de cat dragalasa si induiosatoare, in ciuda periculozitatii semnalate in mod cat se poate de responsabil, deci acest poet a putut astfel indemna oamenii sa continue sa se indragosteasca, desi in mod prudent si neexcesiv. Acest lucru mie imi arata ca poetul a avut si un grad de „insight” despre riscurile diferitelor addictii, inclusiv la dragoste, nu numai la alcool sau alte substante ilegale, si ca in general, desi nu era prea fericit din cauza alcoolului el insusi, totusi nu si-a revarsat depresia sau pesimismul sumbru exagerat la nivel patologic excesiv ca multi altii in productiile sale artistice, ci chiar a incercat din rasputeri sa umanizeze aceasta comunicare in mod etic auto-educativ cat si posibil bine intentionat educativ pt altii.

    Aceasta nuantare, in acest caz, pe mine ma ajuta sa inclin balanta catre a determina acum in mod apropae concluziv ca poetul Nichita Stanescu a dat dovada si de competenta profesionala, nu numai etica profesionala.

    Mie imi pare bine cand reusesc sa inteleg si eu ce vrea sa spuna un poet, si imi pare si mai bine cand pot sa recomand un poet ca fiind un artist atat etic cat si competent profesional.

  3. Cristian Says:

    neobisnuit, oarecum …, iar clipul, daaa, clipul 🙂 o poveste ce devine povestea ta, o amintire-dor, un vis calator la fel de albastru ca ochii copilei, ca ochii tai …; calatoria a inceput.

  4. Lotus Says:

    Şi uite unde stătea ascuns sufletul de poetă… Care suflet se revelează a fi foarte frumos. 🙂

  5. frmshk Says:

    Ti-am citit postul, am plecat, si-am revenit. De cateva ori. De fiecare data, am simtit ca nu pot decat sa tac. Asa, ca atunci cand contempli ceva ce n-are nevoie de cuvinte pentru a fi caracterizat. Ana, cuvantul ala – pace – spune mai mult decat orice. Asa sa-ti fie!

  6. old an Says:

    Chiar?

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: