Dar ce sărbătorești acolo?

by

Foarte mulți oameni se plâng în luna decembrie. Sărbătorile îi deprimă. Alții devin contabili și trag linie unui bilanț compus din patru anotimpuri și nu știu câte obiective. Proiectele ar trebui să ajungă la 100%, ca un download/upload. Hai să vedem de ce.

De când mă știu, am avut aceeași atitudine în această perioadă. Când eram copil, nu înțelegeam de ce trebuie măcelărit porcul. Îmi astupam urechile și încercam pe cât posibil să ocolesc momentul. În casă mirosea numai a mâncare. La început a crudități. Apoi, a vapori de aburi și a prăjeală. Mai ajutam din când în când la făcutul cârnaților și îmi imaginam cum acei kilometri de carne vor ajunge pe farfuriile oaspeților. Îmi imaginam cum o să-i stropească cu vin roșu iar la urmă vor lua tone de cărbuni medicinali. Ca să pice bine mâncarea și să încapă și-n zilele ce urmează, cu spor.

Bine că s-au lăsat ai mei de obiceiurile astea. Între timp, am crescut și-mi pregătesc singură mesele. Îmi place să mă rezum la simplitate. Încerc să conștientizez ce se sărbătorește de fapt în acel moment și o fac în felul meu. Cu cât te îndepărtezi de esențe, cu atât nu mai știi ce faci.

Ce nu înțeleg și mi se par trase de păr?

Beculețe și ornamente încă din luna noiembrie. Cadouri cumpărate cu două luni înainte. Mâncare gătită și pregătită cât pentru o cazarmă. Băutură cât să faci criță un cartier întreg. Coniacuri, lichioruri, bomboane și zahăr cât cuprinde. Abuz alimentar și oameni ajunși la spitalul de urgență.

Pe net, tot felul de articole: ce manichiură să-ți faci de Crăciun, cum să te înțelegi cu soacra în preajma sărbătorilor, cum să împodobești bradul, cum să-ți îmbrobodești iubitul, cum să apretezi fața de masă, cum să tăvălești sarmalele, ce colinde să asculți, ce filme să privești ca să intri în spiritul sărbătorilor, ce podoabe să-ți agăți pe ușă, etc.

Îmi lipsește simțul umorului când văd Moș Crăciuni atârnați la etajul 8. Tu fiind în casă, oricum nu-l vezi. Deci e pus acolo de ochii lumii. Îmi lipsește simțul bunătății când trec pe lângă un cerșetor și încerc să-mi dau seama ce caută acolo. Profită de aglomerație și de filantropia de sezon. Mă irită avalanșa de oameni buni, apăruți peste noapte. Unde erau acești oameni tot restul anului? Mai sunt și alții care s-au întrebat.

Nu înțeleg ateii care sărbătoresc Crăciunul.

Nu înțeleg de ce trebuie să te bucuri de o sărbătoare numai pentru că ai parte de ceva timp liber.

Nu cumva oamenii sunt triști pentru că nu simt sărbătorile, pentru că nu știu de unde vine atâta bucurie falsă? Altfel, ar trebui să nu-ți mai încapi în piele la mirosul cozonacului, la auzul colindătorilor, la auzul clopotelor de la biserică.

De acum 2000 de ani și până azi, sărbătorile s-au diluat. Copiilor li se umple capul cu reni, moși de ciocolată (care intră pe horn curați și ies cu funingine pe nas), brazi, zăpadă. Ăsta e Crăciunul?

Etichete:

58 răspunsuri to “Dar ce sărbătorești acolo?”

  1. Roxana Chita Says:

    Intr-adevar, lumea nu mai stie ce sarbatoreste de fapt 😉 Daca intrebi un copil ce inseamna pentru el Craciunul, sigur iti va raspunde ca ” venirea lui mosu’ si multe cadouri ” nu iti va spune ” Nasterea lui Iisus Hristos ” … acum se vede cat de ” saraca ” e lumea, la cat pune pe masa ( si nu stiu cum se face ca la unii saraci vezi mancare si bautura cu duiumul – poate strange un salariu, doua dar totusi sa se abtina de la atatea cumparaturi, mancaruri, bauturi- dar ei se auto-declara saraci lipiti ). Si da, de ce ii vezi mai buni in perioada asta dar tot anul au facut si au vorbit de rau ? Parca am fii robotei din aia setati -> 11 luni abatuti,rai -> o luna amabili,buni,fericiti etc.

  2. radu Says:

    subscriu 🙂

  3. mirceavladut Says:

    90% din articol ai vorbit si in locul meu. Multumesc frumos!

    P.S. Ai uitat sa spui de colindele pe care poti – rectific: esti fortat – sa le auzi de peste tot.

    • Ana Ayana Says:

      Acum ceva ani aveam o gașcă de prieteni cu care mergeam la colindat. Oameni cu vârste între 20 și 30 🙂 Cu chitări și voie bună. Cred că unii care îți vin așa, la ușă, ți-ar plăcea și ție.

  4. darkleya Says:

    drept să spun…eu sunt ateu 🙂
    și nu mai sărbătoresc nici Crăciunul, nici Paștele. și aia mă întreb și eu, ăilalți de ce-l sărbătoresc?
    dar un compromis sub formă de brad îmi fac și cadouri o să-i iau copilului, că dac-o fi să nu creadă-n nimic, niciodată, măcar să fie alegerea ei, nu a mea și-a tatălui ei

  5. scorchfield Says:

    Sărbătoarea este sacră, absența ei dăunează.
    Ne-am obișnuit să celebrăm sacrul în comunitate, priceperea lasă fiecăruia dorința de-a reuși să-și împlinească visele: trecerea vârstelor: lor și celor apropiați, a anilor și a sărbătorilor publice sau/și oficiale marchează un hotar, o referință. În acest punct toți se avântă și se pierd!

  6. old an Says:

    Profund.

  7. DianaEmma Says:

    Eu nu am o problemă cu sărbătorile. Că poate să sărbătorească fiecare ce vrea și pe cine vrea.

    Nici decorațiile nu mă deranjează, că și așa gradul meu de atenție e mic.

    Dar aglomerația… aglomerația… aglomerația îmi pune capac.

  8. Drugwash Says:

    Eu am o problemă cu cozonacul: nu ştie nimeni să-l facă aşa cum îl făcea odată bunică-mea. Ăla era mirosul sărbătorii.

    • Rudolph Aspirant Says:

      Sunt pe exact aceeasi pagina cu tine in legatura cu acest comentariu.

      • Rudolph Aspirant Says:

        Ma rog, totusi nu chiar exact pe acelasi rand, deoarece eu nu imi fac probleme in legatura cu a continua, in mod optimist si exemplar de sustinator de morala pt. altii, de a avea placerea de a gusta in continuare diversi cozonaci sau alte preparate cu denumiri diferite continand ingrediente asemanatoare, desi, stiu deja, realist, in sinea mea, ca nu au nici o sansa sa atinga acel nivel de perfectie.

        Recent, aici in Norvegia, am gasit o benzinarie care vinde din cand in cand niste chifle oarecum dulci cu stafide, numite boller med rosiner, (care chiar asta inseamna, „chifle cu stafide”), care au parca gustul initial, cand sunt la nivel palatin, oarecum asemanator la nivel de amintire fugara de nivel de reflectie personala re. cozonacii bunicii mele, desi, dupa ce depasesc valul palatin, si mai ales trec de glota, nici pe departe de asa ceva, dar oricum m-am bucurat ca le-am putut gasi.

        • Rudolph Aspirant Says:

          De mirosit, chiflele astea norvegiene insa nu miros a nimic, deoarece, in mod cat se poate de concret, cel putin in zona unde locuiesc eu, care este adesea bantuita de vanturi care vin dinspre Marea Nordului catre regiunea costala si sunt ff pternice, (de nivel ca pot usca baltoci de dimensiuni de raza reala de 1/2 metru si adancime de peste 6 cm in cateva minute de nici
          nu mai sti ca au fost acolo, sau de putere de a zgaltai geamuri si de nivel fonic de haita flamanda de lupi aflati deja la cam 1,5 m distanta de unde te afli), care gonesc destul de rapid si eficient orice posibil miros din aerul din jurul tau personal.

        • Rudolph Aspirant Says:

          …deci, in zona asta nimic nu reuseste sa miroasa a nimic, ceea ce poate fi chiar linistitor de nivel de sanatoriu de lux pt. cine are poate nevoia de asa ceva, deoarece reduce si acest posibil stimul uneori excesiv de suparator din mediu, desi, in cazul persoanelor mai anxioase si uneori ipohondre ca mine, exista un oarecare risc de creare de ingrijorare re. un posibil debut al maladiei Alzheimer, in care am citit pe Internet ca uneori, chiar posibil adesea, simtul olfactiv incepe sa dispara in fazele initale, la nivel de posibila suspiciune de diagnostic initial, chiar cand alte posibile semne si simptome inca nu au devenit chiar f usor aparente.

    • Ana Ayana Says:

      Dragoș,
      Pune mâna și fă cozonac. După aceea n-o să mai știe nimeni să-l facă așa, ca tine 🙂

      • Drugwash Says:

        Ai făcut vreodată? Eu unul am suficientă minte încît să nu mă aventurez acolo unde ştiu că nu pot răzbate. OK, cîteodată mai fac şi tîmpenii, cum ar fi să încerc să mîngîi un cîine turbat, da’ asta e complet off-topic. 🙄

        Mi-aduc bine aminte cîtă muncă depunea bunică-mea pentru cîţiva cozonaci. Frămînta cu pumnul la ligheanul ăla cu cocă ore întregi, într-o căldură de saună, apoi o mai lăsa şi la dospit o grămadă. Iar umplutura era secretul; singurul cozonac din care mîncam era cel cu cacao – nu mă atingeam de cel cu nucă sau cu stafide, iar la ea nu exista cozonac cu rahat. Dacă nu ştiai, cel cu cacao e cel mai greu de reuşit, fiindcă în lipsa unui cuptor modern cu temperatură controlată şi constantă (iar pe vremea aia stătea c-un băţ proptit în uşa cuptorului, că era strîmbă), trebuie să-l „încerci” din cînd în cînd şi compoziţia moale (cacao şi zahăr) te păcăleşte foarte uşor. 🙂

        De-a lungul anilor am avut ocazia să încerc variante făcute de unii şi alţii, însă cu mîna pe inimă îţi spun că nici măcar mătuşă-mea care a trăit alături de bunică-mea o viaţă, nu reuşeşte să-l scoată aşa bun. Să încerc eu, ar fi un sacrilegiu. Chiar de-aş avea condiţiile perfecte, ceea ce ştii că nu e cazul.

        Cozonacul cu cacao al bunicii va rămîne întotdeauna pentru mine cea mai dulce amintire…

        • Ana Ayana Says:

          Am făcut de două ori dar mi se pare prea mare efortul. Mi se înroșiseră mâinile la cât am frământat la el. Rezultatul a fost bun dar prefer să-i las pe alții să se chinuie 😀

        • Drugwash Says:

          Ei vezi… de-aia era aşa de bun cozonacul bunicii: fiindcă punea suflet în el. Fără ingredientul secret, totul e searbăd, ca o copie chinezească, ieftină, a adevărului.

        • Ana Ayana Says:

          Și mai era bun dintr-un motiv: deși punea atâta suflet în el, la urmă mai avea suflet 🙂
          Fiecare om are talent la chestii diferite.

        • Drugwash Says:

          Eh, sufletul şi-l trăgea cu greu după atîta efort, da’ cînd mă vedea cu ce poftă înfulec felie după felie, tot mai avea puterea unui zîmbet aşa, cum numai o bunică ştie. 🙂

          Da… fiecare individ cu talentul… sau talentele lui. 😉

      • Rudolph Aspirant Says:

        Eu personal chiar am incercat sa fac cozonac, in cateva randuri. Prima oara, cu proverbialul noroc al incepatorului, mi-a iesit cel mai bine, desi s-a ars un pic. Dupa aia, mi-a iesit efectiv din ce in ce mai prost, dupa care am renuntat, ca efectiv nu mai eram motivat de a depune acest efort…desi, intr-adevar, miroase frumos in casa cand gatesti cozonaci.

  9. Rudolph Aspirant Says:

    Pt. cine doreste sa se distreze la nivel poate rated un pic R, desi nu vizual ilegal de explicit, in legatura cu un obicei cultural norvegian legat de sarbatorirea perioadei sarbatorilor de iarna:

  10. Rodica Botan Says:

    Mesajul Primului Craciun a fost :”Pace pe pamint”…asta au cintat ingerii.
    Intr-un grajd se naste un copil…Cite milioane de copii nu s-au nascut pina atunci si de-atunci incoace?…si incidentele respective s-au uitat imediat. Poate si le-au amintit parintii pentru o vreme. Dar atit.
    Dar acest copil nascut in Bethleem a schimbat lumea…persoana dupa persoana. Si inca o schimba. Nu prin violenta ( desi in numele Lui s-au gasit destui sa forteze nota) ci prin acelasi mesaj adus de ingeri…”Pace pe pamint si bunainvoire…”
    Cita nevoie avem de pace si bunainvoire…

    Eram eleva la liceu. Mergeam la Biserica din Petrila orasul meu natal. In liceu mai erau patru copii de pocaiti. Asa eram batjocoriti pe vremea aia. Astazi nu stiu daca tot asa ne numesc unii.

    In fiecare an mergeam cu colinda. Cintam pe patru voci. Nu eram numai noi liceenii erau si mai mici si citiva si mai mari ca noi. Cintam la orice fereastra si la orice casa care ne primea, sau ne chema dinainte. Nu luam bani niciodata. Serveam cite o prajitura sau ceva – daca ne apuca foamea. Colindam de seara pina dimineata la 5. Imi amintesc cum atipeam in picioare in statia de autobuz asteptind sa merg la lucru.

    Darin seara de care va povestesc ne-am oprit in fata unui bloc unde locuia profesoara noastra de literatura romana. O doamna pe care o indrageam toti. Am stat si ne-am gindit…s-o colindam? Ne va primii? Avem curajul? Locuia la etajul 3. Afara ningea- asa cum ningea in fiecare an in Valea Jiului; Dumnezeu se miluia de noi si acoperea cu zapada alba funinginea care inegrea tot- inclusiv viata oamenilor…Incet , pe virful picioarelor ca sa nu facem zgomot, am ajuns la usa ei si am inceput sa cintam „O noapte preasfintita”…o melodie care dupa parerea mea poate sa fi fost adusa de ingeri…
    Profesoara noastra a deschis usa …si ne-a privit si lacrimi au inceput sa-i curga din ochi…Ne-a rugat sa mai cintam- avea musafiri…si am cintat . La plecare mi-a pus in mina 100 de lei. I-am reintor banii si i-am, spus…”Doamna, noi am venit sa va aducem ceva nu sa luam”. A inteles…
    Dupa citva timp a trimis un elev sa-mi spuna sa o caut acasa. Locuia in blocul vecin cu mine. M-am dus la ea si mi-a soptit…”spune prietenilor tai ca cineva va va urmari duminica sa vada cine merge la biserica. Fiti cu ochii in patru…”

    Asa ne petreceam Craciunul pe vremuri…si de cele mai multe ori nu aveam cadouri sub brad, dar eram fericiti. Duceam ca si ingerii si ca si pastorii o veste de pace si bucurie…de speranta …Asta este Craciunul pentru mine.

  11. INTJ Says:

    Nu înțeleg ateii care sărbătoresc Crăciunul.” … pai, tinand cont de specificul muncii, sarbatoresc prin „si mai mult de lucru” toate sarbatorile (nu doar cele religioase).

  12. J. Says:

    … apropos, tu cum te înțelegi cu soacra în preajma sărbătorilor?
    :):):)

  13. frmshk Says:

    Bai, avea dreptate Old… unde te intorci, numai despre sarbatori… de-o parte cei ce le ridica in slavi, de cealalta cei ce nu le „simt”… pana la urma, indiferent de atitudine, ele vin. Si trec. Din pacate, pentru noi toti, conteaza cum. Unii cauta cozonaci, altii spirit. Dar toti ne dorim ceva anume de sarbatori.

    • Drugwash Says:

      Dacă-mi permiţi, aş spune că fiecare dintre noi îşi doreşte cîte ceva, în fiecare secundă. Dar amănuntele n-au importanţă, sînt rezolvate uneori din reflex sau cu un minim efort. Dorinţele majore rămîn, înfipte parcă c-un nail-gun, în mintea noastră. Timp de un an de zile, ele ridică mîna cu frenezie, ca în clasa întîi, aşteptînd aprobarea învăţătoarei. Iar perioada sărbătorilor este, întîmplător sau poate nu, momentul cînd li se dă dreptul să vorbească… 😉

      • Rudolph Aspirant Says:

        Mi-a placut asta, „constiinciozitatea serioasa fata de dorinte”. Mda, cred ca si asta incearca sa ma invete sa fac si tata de destul de mult timp, sa fiu mai constiincios si in legatura cu dorintele sau nazuintele mele proprii personale mai vag-interioare, nu numai cu alte chestii legate de diverse servicii concrete. Mama, ceva mai realista decat tata, se straduie cam de cand am implinit 8 ani, (deoarece cam asta e, am impresia, varsta achizitiei cu eficacitate maxima a diverselor competente practice posibil utile in viata concret practica de zi cu zi), sa imi bage in cap doar sa fiu mai constiicios in legatura cu curatenia din camera mea sau apartament.

    • Rudolph Aspirant Says:

      Cine doreste sa aiba la indemana o lista cat de cat detaliata, desi, desigur, nu exhausiva, a diverselor sarbatori hibernale care se celebreaza in diverse parti ale lumii din octombrie pana in februarie, poate, daca doreste, sa dea click pe acest link. (Este, intr-adevar, un link catre unul din blogurile mele, insa efectiv sincer candid afirm ca Nu e vorba de vreo reclama catre acest blog sau catre mine, si chiar as dori sa descurajez in mod activ acest tip de posibila tragere de concluzie, sau posibile actiuni de facut comentarii la mine pe blog, desi, desigur nu pot si nici nu am cum sa interzic asa ceva. Oricine poate vorbi total liber, chiar la nivel de anonim nemoderat, daca simte aceasta nevoie, in comentarii, pe toate blogurile mele. Linkul pus aici e insa, repet, doar un posibil link de referinta informativ-posibil si placut.)

      http://eucraciun.blogspot.com/2011/10/cadouri-potentiale-pt-sarbatorile.html

      (Sorry ca l-am omis din acea lista tocmai pe Sf. Andrei, am scris despre el intr-un post mai tarziu. Nu m-am prea focusat pe sfinti insa acea lista, decat pe aia mai posibil importanti si mai larg cunoscuti international.)

      • Rudolph Aspirant Says:

        P.S. STIU ca St. Andrew/Andrei ESTE in mod real important si larg cunoscut si el international, deoarece este si sf. patron al Scotiei, considerat parca si crestinator al unei parti din regiunea Dobrogea, daca nu ma insel, nu numai sf. patron al pescarilor si comerciantilor de vietatiu comestibile oceanic-marine, al golferilor si al entertainerilor. Sorry inca o data ca l-am omis din acea lista de atunci din octombrie 2011.

        • Rudolph Aspirant Says:

          LOL ! Mi-a aparut PS-ul inainte de comentariul principal, care e inca la moderat, fiind continator de link html. Recomand putintica rabdare astfel incat sa devina inteligibil si potential util.

  14. krossfire Says:

    Recunosc vinovat: e primul an in care m-a prins serios (si la portofel, din pacate) febra cadourilor.

  15. miss Red Says:

    pentru ca sarbatorile chiar sunt trase de par ?????

  16. miss Red Says:

    de fapt se numesc Saturnalii

  17. Mihai Gindu Says:

    Nu am pretentia ca am reusit, intotdeauna, sa ma ridic la inaltimea sarbatorii Craciunului, desi am incercat sa o respect. Dar cred ca este un moment deosebit pt. orice credincios, ce tb tratat ca atare, si m-a izbit aceeasi anomalie ca si pe tine: frateeeee, (ca sa zic asa :P), Craciunul a devenit motiv de dezmat. De beutura si obiceiuri rele, de kitsch si prost gust, de la ”sfaturi” precum cele amintite, pana la excese culinare, ba chiar de la un timp si aparitia ”Craciunitzelor sexy”. Eu cred ca oamenii sunt… cum sunt. Dar vezi ca nimeni nu ne educa cu forta. De-aceea se spune ca avem liberul arbitru. Acum, despre ce facem cu el… ar putea curge tone de cerneala sau de documente word 😀

  18. ovi Says:

    de acord cu faptul ca… sarbatorile… si mai ales craciunul s-au trasformat in ocazie de profit pentru vanzatori… punandu-se prea mult accent pe aceasta parte comercializanta a lor…
    personal… ador craciunul… ambianta de craciun… desi… stiu ca nu exista o data concreta a nasterii lui isus… dar… asta nu ma deranjeaza… ci sunt cuprins de spiritul craciunului si atins de mesajul colindelor…
    imi place sa ma gandesc in perioada asta… mai mult ca de obicei… la eternitate… la mantuire… la tot ce inseamna credinta… si fac asta fara mese deranjant de copioase… sau imbatate de alcool… ci mai mult plimbandu-ma in parcul rece… dar si in aglomeratia de la bradul din oras… intrand intr-o biserica unde sa raman cateva minute in linistea gandurilor… dar si intanzand o mana de ajutor vecinului care are nevoie de ea…
    pana la urma… fiecare ramane de la o sarbatoare… cu ce isi alege el insusi ca sa ramana…
    imi amintesc… am citit undeva… despre doi oameni de geniu mergand impreuna pe strada… unul a auzit cantecul unui greiere ascuns intre pietrele caldaramului… altul a auzit zgomotul facut de o moneda cazand pe asfalt… si… dicutand deste ce au auzit… surprinsi unul de celalat… au concluzionat ca… fiecare aude ce il intereseaza…

  19. colorbliss Says:

    Eu sarbatoresc Craciunul, desi de ceva timp nu mai cred in ideea de Dumnezeu (sau orice alta denumire din alte religii) pentru ca de aceasta sarbatoare ma leaga multe amintiri frumoase, il sarbatoresc din cauza a ceea ce reprezinta el pentru mine, pentru sufletul meu, si nu pentru ce reprezinta el pentru ceilalti.
    Daca e sa aleg, prefer totusi semnificatia crestina, a nasterii lui Iisus – asta ar fi frumos sa fie in prim-plan, acel mesaj de pace si bunavointa de care amintea cineva mai sus. Mie mi se pare de doua ori mai stupid cum cei care se autointituleaza ,,crestini” nu respecta aceasta semnificatie nici macar atat cat o respect eu.

    Aglomeratia din magazine, carucioarele pline de mancare si bautura (cum bine spuneai, cat pentru o cazarma), chefurile de mahala, donatiile ipocrite, toate excesele astea… imi provoaca lehamite.

    Si ca tot se discuta pe tema asta… poate vor raspunde si ceilalti. Am o curiozitate: doar mie mi se pare suma de 600ron cam… mare pentru masa de craciun (deci nu cadouri, doar mancare si bautura) ?
    Intreb pentru ca sincer nu stiu cam cat cheltuie oamenii in general, dar m-am socat putin asteptand la rand, la casa de marcat, cand o doamna achitat suma asta pentru un carucior plin de mancare si bautura…

    • Lotus Says:

      Nu crezi în Dumnezeu dar vorbeşti de sufletul tău puţin mai jos, este bine. 🙂

      Ca răspuns la întrebarea ta, hai să nu fim aşa răi. De unde ştii că mâncarea aceea urma să fie consumată strict de Crăciun? Omul îşi ia mai nou alimente mai multe din lanţurile de magazine gen Real/Metro, îl costă mai puţin. Şi azi ce-i o sută de lei?

      Iar dacă era strict pentru ziua de Crăciun, depinde de fiecare. Asta e o problemă internă, fiecare cheltuieşte în funcţie de ce buget are şi de cum îl taie capul. Aşa că e treaba fiecăruia, la fel cum e treaba ta cât cheltuieşti tu şi nimeni nu se bagă să te critice că uite ce mulţi sau puţini bani dai pe cutare chestii… 🙂

      • colorbliss Says:

        hehe, asa-i, la conceptul de ,,suflet” nu am renuntat si posibil sa nici nu renunt. Inglobeaza frumos partea afectiv-emotionala a unei persoane, esenta ei daca vrei. Cred ca ar suna prea… mecanic sa inlocuiesc ,,suflet” cu ,,latura afectiv-emotionala a creierului” 🙂 Nu vreau asta 😛

        Imi pare rau daca tonul intrebarii pare rautacios. Chiar nu stiu cam cat cheltuie omul de rand pentru masa de sarbatori si eram curioasa. Eu am fost uimita, nu ma leg acum de valoarea banilor, ci de ideea de a investi o oarecare suma de bani intr-o zi, doar pentru mancare. Asa-i, am tras concluzia pripita ca a fost doar pentru Craciun, mea culpa. E irelevant contextul in sine, am prieteni de familie de care stiu sigur ca au investit cam aceeasi suma strict pt Craciun. Probabil depinde de importanta pe care fiecare o acorda evenimentului, nu stiu.

      • Lotus Says:

        Ei, fiecare sărbătoreşte zilele de sărbătoare cum se pricepe mai bine. 🙂 Unii se îmbată criţă de nu mai ştiu de ei, alţii se îmbuibă de mâncare de îi ia somnul, iar alţii fac din fiecare zi o sărbătoare… 🙂

    • Ana Ayana Says:

      Depinde ce vrei să pui pe masă 🙂 Mă întreb cum sărbătoresc veganii și vegetarienii.

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: