Omul copăcel

by

Era un cântec ce forțase expresia lumea este mare atunci când ești mic cu  o rimă simplă: nu-i nimic. Când am conștientizat că lumea este mare chiar și după ce crești, era la prima lecție de limba engleză.

S-a întâmpat abia prin clasa a șasea, pentru că am făcut rusa la avansați. Întrebările existențiale începuseră să-și facă loc prin diverse agende și pe ultima pagină a caietelor. Acolo se odihneau și alte tipuri de lecții: desene, citate, autografele colegelor de bancă, caligrafie, caricaturile profesorilor, etc.

În loc să ne învețe lecții, profesoara a creat din prima întâlnire o relație de prietenie cu cei care urmau să-i fie elevi. Printre altele, a menționat că lumea devine mai mare cu cât știi mai multe despre ea. Cu cât știi mai mult, te pierzi în și mai multe întrebări. Deși profesoara nu era cine știe ce frumusețe de femeie, din acel moment pentru mine devenise cea mai sclipitoare ființă. Așteptam cu nerăbdare orele ei și-i sorbeam toate cuvintele și gesturile. Totul era frumos la ea: zâmbetul înțelept, vocea blândă, parfumul pe care-l simțeai când trecea printre bănci.

La câțiva ani după, o persoană mi-a spus copăcel. Apoi a continuat cu apelativul acela, folosindu-și degetul arătător spre alți copii. Lumea a râs, cum râde atunci când aude ceva nou. Sau cum râde atunci când nu știe ce să facă.

Și cu al ei copăcel îmi aduc aminte cum am plantat demult, într-un pătrățel de grădină: soia, porumb și grâu. Mergeam în fiecare zi să le ud, să le studiez și să mă minunez cum ies frunzele. Cele de soia erau puțin pufoase și rotunde la margini. Cele de grâu erau înguste și aspre. Cele de porumb semănau cu o altă plantă din care se fac mături.

Ce s-a întâmplat mai departe nu contează. Atât plantele cât și restul ființelor au nevoie de un anumit tratament pentru a crește. Și după ce ajungi la nivelul în care te descurci de unul singur, devii responsabil pentru celelalte tipuri de creștere. Dintre toate, însă, mă obsedează creșterea spirituală. Nu mă întrebați de ce. Dacă ți-au crescut frunzele, nu înseamnă că s-a terminat. Trebuie să mai faci ceva.

30 răspunsuri to “Omul copăcel”

  1. indiferent Says:

    Asa e, trebuie sa mai faci ceva. In ceea ce priveste cresterea spirituala, ea vine din interior numai daca o vrei …

  2. rast Says:

    Se pare că din tot ceea ce facem în această lume fizică, „creşterea spirituală” este singurul lucru care îl luăm dincolo, după ce murim.

  3. INTJ Says:

    Dintre toate, însă, mă obsedează creșterea spirituală.

    pai … la cat ma duce pe minte mintea, ai doua variante: incerci sa descoperi singura sau consulti un expert care te va indruma (sau chiar ghida) pe calea cea dreapta.

  4. Cristian Says:

    🙂

  5. Rodica Botan Says:

    frumos te-ai exprimat si ai condus discutia…Cresterea spirituala trebuie sa duca la fructificare. Omul dupa fapta si pomul dupa fruct…Si cresterea asta este continua…unele fructe se coc tirziu in viata. Si ca niste elevi care invata o meserie, ajungem in timp sa ne insusim incet, treptat, anumite virtuti pe care tineretea nu le are. Rabdarea este una din ele…si roadele ei sint dulci – numai ca rabdarea se dezvolta tare incet…Era un cintec cu omul bun asezat ca si pomul la margine de drum acum citiva ani…din care toti iau…Omul acela era crescut spiritual , pentruca o maturitate spirituala asa se manifesta …
    …Si nu cred ca problemele vietii ar trebui sa ne faca acrii…desi exista tendinta. Am pomi in gradina si am observat ca pomii care primesc mai multa apa desi fac fructele mai mari nu sint asa de dulci ca acelora care se chinuie sa-si primeasca stropul de apa…

    • Ana Ayana Says:

      Să-ți pui și niște flori nemuritoare în grădină 🙂 Nu au nevoie de apă. Un buchet dintr-ăsta rezistă ani buni.
      Chestia ciudată e că n-am știut niciodată cum se cheamă florile astea dar îmi plac mult. S-or fi găsind prin florării?

      • rodica botan Says:

        Mie imi place sa usc flori…le pui cu capul in jos undeva la intuneric…ca sa-s pastreze culoarea. Si poti face niste aranjamente foarte frumoase. Trandafirii sint cei mai buni pt asa ceva dar poti sa usti si alte flori…hydrangea de pilad…nu stiu cum ii zice romaneste…
        Eu stiam ca buna le zicea flori de paie…la florile tale „nemuritoare”…Gradinaritul imi calneaza toate gindurile si imi da o stare de bine…ai incercat si tu?

        • Dl.Goe Says:

          A incercat dar n-a mers! Din cauza ca nu se remarca nicio creșterea spirituală. Desi, slava Domnului, loc de crescut ar fi. 😉 %D%A

        • Ana Ayana Says:

          Rodica,
          Până acum am pus la uscat numai garoafe și trandafiri dar știindu-le cum arătau când erau proaspete, nu îmi plac la fel de mult.

          Goe,
          În afară de talentul ăsta al tău de a pune dulceață în pantofi și de a te tăvăli de râs (după), trebuie să mai fie loc și pentru ceva creștere spirituală 🙂 Sunt sigură că poți, încearcă și ai să vezi că ai și tu calitățile tale.

        • Rodica Botan Says:

          Ana e drept ca nu mai arata la fel…dar asa cum in crengile golase si in frunzele moarte exista o anumita frumusete ( nu aceeasi frumusete), asa si florile uscate isi au melancolia lor, frumusetea lor…mai ales daca au si o semnificatie. Un buchet primit de la cineva, o floare care se leaga de un eveniment, etc…Si prefer florile uscate florilor artificiale oricit ar fi ele de bine facute…e drept sint pale, obosite…lipsite de vlaga si netezeala ce o aveau cind au fost in viata…dar sint…naturale…Le pui o panglica si le asezi frumos intr-o vaza si exprima ceva despre un moment trecut…o dulce melancolie Uitindu-te la ele mai poti avea o urma de sentiment…pentru o clipa mai veche…pentru un moment intrat in albumul de amintiri…

  6. Rodica Botan Says:

    Goe…si cei care nu cred in Dumnezeu trebuie sa admita ca exista suflet desi nu l-au vazut si nu-l pot descrie si nu pot sa zica mare lucru despre el in afara faptului ca el da viata corpului si fara el sintem o mina de pamint…( inapoi la ce am fost la inceput?). Dar interesant faptul ca majoritatea celor care nu cred in Dumnezeu simt nevoia sa arunce „here & there” cite o batjocura la adresa Lui. De ce oare? M-am gindit ca poate tu stii din moment ce te pomenesti si tu dind „slava Domnului”…doar asa ca sa „condimentezi” un comment…

    • Dl.Goe Says:

      @Rodica – Nu stiu de unde ai tras tu concluzia ca Dl.Goe n-are crede in Dumnezeu. Probabil ca asta tie se trage din ideea ca tu insati ai fi credincioasa. In Dumnezeu. Poate singura. Prietenii stiu de ce.
      P.S. @Ana Ayana

      Mesajul a fost șters din aceleași motive pentru care Goe este banat pe acest site: lecțiile de morală se țin în altă parte, nu pe blogurile oamenilor. Unde mai pui că-s lecții gratuite (atacuri la persoană, sub forma unor răutăți aparent educative), pe care nimeni nu le-a cerut vreodată. Pe acest blog scriu despre ce vreau, când vreau, cum vreau. Nu trebuie să urmez regulile/exemplele/sfaturile altor bărci din blogosferă.
      Atunci când eu voi veni pe blogul tău și voi începe să critic și să despic în 64 absolut tot ce faci acolo, te voi ruga să continui cu trasul de urechi, pretențiile și fandoselile pe acest blog.
      În plus, dacă sesizezi anumite erori sau defecte, orice om cu scaun la cap știe că astfel de intervenții se fac cu obraz, nu cu circ.
      Iar dacă nimic nu-ți place pe acest blog iar persoana pe care crezi că o citești printre rânduri este egoistă moderându-te, nimeni nu te obligă să o vizitezi.

  7. old an Says:

    Sa creasca.mare. copac. La ce-i ( ce-ti ) foloseste?

  8. Rudolph Aspirant Says:

    Warning ! Post lung, ca e despre un subiect interesant, adica despre mine !

    Nu stiu daca pozitia fata de credinta in D-zeu face parte din spiritualitate, dar daca face, eu pot sa anunt ca eu personal de-a lungul vietii mele, de cand am remarcat, o data cu intratul in perioada pubertatii, (chiar din dimineata respectiva pot sa spun cu precizie), si am inceput sa ma gandesc atunci la notiunea de D-zeu si la posibila mea pozitie fata de ea, ca am oscilat intre pozitia de agnostic si usor credincios, in functie de daca ma simteam norocos deoarece aveam ocazia sa ma indragostesc, si simteam nevoia sa fiu recunoscator cuiva, iar in ultima vreme, mai crescand in varsta si incepandu-mi si procesul de ateroscleroza, inclusiv cerebrala, (care incepe, cf. BBC, la mai toti pe la 27-28 de ani), observ ca am devenit si eu ceva mai fixat rigid pe pozitia usor credincios, mai ales deoarece, chiar dincolo de religiozitatea care creste la mai toti cand inainteaza in varsta, eu personal consider etic si potrivit si la nivel rational, nu numai emotional, ca eu sa ma simt recunoscator in mod mai general, nu doar din motive de noroc in dragoste/indragostiri, (ca fenomenele astea se intampla, am observat, periodic, cu destula regularitate de acum deja previzibila in cazul meu), ci chiar am motive reale sa ma simt norocos in legatura cu mai multe lucruri !

    Totodata pot sa anunt si aici ca de pe la 16 ani incoace am luat sub deliberare, din cand in cand, fara vreo legatura deosebita cu vreun flux/reflux emotional sau orice altceva ceva exterior mie care sa imi inflenteze in mod deosebit interesul pt. acea deliberare, dupa cate am observat, de obicei daca imi aduc aminte si despre aceast caz-problema pe care nu am incheiat sa il rezolv, sau daca imi aduc aminte altii despre el, (asta intamplandu-se destul de rar in cazul meu, eu neuitandu-ma ff des la TV si necitind in mod regulat pe Internet site-uri despre spiritualitate sau religie), ideea de convertire de la crestinismul ortodox, (in care am fost botezat oarecum intempestiv de catre nasa de casatorie a parintilor mei, care intr-o buna zi s-a ivit pe nepusa masa in vizita la vreo 5 luni dupa ce ma nascusem, si, afland, oarecum uimita, ca eu nu fusesem inca botezat, efectiv m-a luat la plimbare din bratele mamei, si m-a dus la o biserica ortodoxa crestina din acel cartier al sectorului 5 la vremea aia, si l-a convins pe un preot sa ma boteze asa pe loc, fara nici o pregatire prealabila, fara macar un dineu sau vreo festivitate deosebita), la iudaismul de tip reformat/progresist.

    De obicei aceste deliberari se incheie in cazul meu, dupa aproximativ maxim 2 minute de fiecare data, cu promisiunea fata de mine insumi ca o sa apuc sa citesc o data pagina de pe wikipedia dedicata eticii iudaismului, care mie personal mi se pare factorul cel mai atractiv si totodata potrivit obsesiilor mele personale despre etica al acestei religii…dar cum eu sunt de obicei ff lenes re. cititul in mod organizat al lucrurilor mai complicate…au trecut deja 15 ani si tot nu m-am decis…

    Despre alt fel de spiritualitate decat pozitia fata de credinta in D-zeu, eu personal nu stiu mai nimic, ca daca nu am apucat sa citesc nici macar despre un caz-problema ramas inca sub deliberare in docket-ul meu extrem de aglomerat de diverse cazuri ce nesesita deliberare, efectiv nu am avut nici un chef sa ma stressez sa ma incarc si cu alte chestii si mai vag-abstracte si de nerezolvat vreodata, si care, in plus, nu au avut de ce sa ma intereseze pe mine personal la nivelul de a-mi crea chiar o motivatie specifica de a afla ceva mai mult despre ele…mai ales ca eu cu abstractul ma descurc destul de greu, plus ca am participat pana acum la destule cursuri despre importanta relaxarii in viata si la locul de munca acum in Norvegia, asa ca eu personal cu invatatul sau cercetatul mai diligent chiar am lasat-o balta de cand nu mai imi verifica mama temele, si, chiar si mai lax, dupa aia, de cand nu mai e pe note care trebuie semnate de parinti.

    Despre „suflet”, pot sa anunt, totusi, ca i-am gasit localizarea destul de precisa la oameni, (ca isi pusese cineva intrebarea asta pe un blog si ma facuse curios), cu ajutorul unei pagini de Internet in lb. germana, in care acea localizare chiar aparea colorata destul de linistitor pt. mine in bleu, deci nu mi-a creat anxietatea deosebita pe care eu de obicei o resimt cand vad texte in lb. germana care imi este total straina, si ma pune la efort de utilizare de Google-translate, si cu al unei pagini mai obscure mai greu de gasit de pe wikipedia, in lb. rusa, in care doar zona generala a acelei localizari era desenata, nu si localizarea super-precisa ca la germani, si zona respectiva arata acolo cam ca monstrul ala SF din Alien…asta probabil deparece rusii sunt poate ceva mai paranoici din fire re. raspanditul unor asemenea „secrete de stat” si nu prea vor sa stie lumea ca si ei stiu pe unde e, si vor sa ii sperie pe potentialii „spioni” curiosi !

  9. Rudolph Aspirant Says:

    P.S. Pt. cei ff curiosi, uite locatia sufletului oamenilor:

    1. pagina nemteasca cu localizarea mai precisa desenata si colorata, vad aici ca e gri deschis, (sorry, bleu era prin alta parte, pe wikipedia, unde era o zona mai larga decat localizarea asta mai precisa, colororata acolo cu bleu, retinusem eu gresit): e acolo in reteaua aia ca o plasa aflata si la dreapta si la stanga unei linii imaginare de simterie verticala din poza din dreapta paginii

    http://www.anatomie.uni-tuebingen.de/project/projII/Neuroassistant/nuclei_deu/formatio_reticularis_medialis.htm

    2. pagina ruseasca cu localizarea mai general-zonala, care seamana cu monstrul extraterestru SF din Alien, (deci, atentie, este o poza rated R):

    (Sa stiti ca am verificat localizarile astea, si ca era chiar vorba de suflet nu despre altceva, si cu alte cateva surse secundare informative cu explicatii in cuvinte alcatuitoare de propozitii si fraze destul de logice, aranjate ordonat intr-un text clar explicativ impartit pe paragrafe, si de pe wikipedia in lb. engleza, deci cat de cat credibile in ochii mei, asa ca eu personal m-am lamurit ca daca sufletul are o locatie deja explorata si cartografiata, exista atata timp cat esti viu, desi nu e neaparat obligatoriu sa iasa la iveala/sa fie exprimat chiar 100 % la toti, in functie mai ales probabil de starea drumurilor si soselelor de acces locale, asa ca nu mai trebuie sa ma chinuiesc eu personal prin coclaurii aia eu personal ca sa aflu exact cum arata, sau sa ma intreb ce se intampla cu el dupa ce mor oamenii, ca asa ceva chiar e un efort ce necesita si studierea planului Vaticanului, cu catacombe cu tot, si eu ii las pe alti scriitori mult mai talentati si curiosi si risk-seekers si novelty-seekers decat mine sa se chinuie cu asemenea explorari de nivel de thriller !)

    • INTJ Says:

      asa, doar informativ: eu stiu germana si

      Funktion:
      Die Formatio reticularis medialis koordiniert die Blick- und Orientierungsbewegungen von Kopf und Rumpf. Sensorische und motorische Informationen werden assoziiert und integriert.

      se traduce ca

      Functie:
      Formatia reticularis medialis coordoneaza miscarile de perceptie vizuala si orientare ale capului si trunchiului in timpul. Informatiitle senzoriale si motorice se asociaza si integreaza.

      „Blick” = „privire”/”vaz” … adica „perceptie vizuala”

      • Rudolph Aspirant Says:

        Informatia coroborativa despre suflet nu era de pe pagina aia. Doar nu te asteptai ca o carte de anatomie sa vorbeasca despre suflet !

        • INTJ Says:

          imo nu exista suflet deci nu ma asteptam sa gasesc ceva acolo. eu doar ti-am tradus, deoarece ziceai inainte „anxietatea deosebita pe care eu de obicei o resimt cand vad texte in lb. germana care imi este total straina, si ma pune la efort de utilizare de Google-translate” …

        • Rudolph Aspirant Says:

          Sorry de neintelegere. Clarificare re. anxietate: era vorba de ceva general cand imi pica in fata un text cu cuvinte in lb. germana oarecare, fie ca ma intereseaza subiectul sau nu; in cazul de mai sus, nu eram de loc curios sa stiu ce inseamna textul de langa poza, ca nu avea de ce sa ma intereseze in mod special dincolo de poza, si eu dupa poza am gasit pagina respectiva, si facusem atac de manica ca era de la un domeniu „de” si nu „edu”, sau „org” !…era vorba, adica, despre anxietatea mea generala fata de lb. germana…care, marturisesc ca de fapt pre-dateaza infiintarii Google translate. O data chiar am fost dezamagit de un coleg din cls. a II-a care imi placea f mult si cu care credeam ca ma inteleg f bine cand, brusc, deodata, m-a anuntat ca el va incepe sa ia lectii particulare de limba germana. Reactia mea fata de el, pe care o tin si acuma minte, deoarece tin minte cum a ramas el cu gura usor cascata si oarecum nedumerit/speriat de intensitatea ei, a fost atunci de tip, „E tu, Brute ! Cum este posibil asa ceva. Tocmai tu ? Ce am facut eu oare, Doamne, ca sa merit un asemenea
          prieten „tradator” ?!”

  10. Barbosu Eugen Says:

    Dara vezi Calauza fara subtitrare?

  11. ovi Says:

    care este… sau ar trebui sa fie… apogeul cresterii spirituale??? are acesta crestere o implinire???
    plata… creste … face rod… si moare… la fel si omul in viata reala… dar… spiritual… unde se opreste cresterea??? este infinta??? sau este ciclica???

    • INTJ Says:

      planta n-are astfel de probleme/intrebari … cel putin din cate stim noi. partea interesanta intervine atunci cand ne amintim de „daca mai multi iti spun ca esti beat, nu strica sa te culci (ca sa-ti revii)” … cu adnotarea ca, bineinteles, tre’ intai sa-i auzi pe cei care-ti spun ca esti beat (perceptie) si apoi sa si pricepi ceea ce auzi (interpretare).

      ps: „tu” = „om” la modul general, nu „tu” = „ovi” sau oricine altcineva

  12. ovi Says:

    da… planta, cred ca nu isi face probleme de genul asta… noi oamenii ne facem probleme cu plantele… si multe altele…
    intrebarea sau intrebarile mele erau cumva mai mult retorice… pentru ca… nu am raspuns la ele… si mi se par chiar foarte interesante… (nu ca sunt ale mele… spun asta… ci pentru ca le-am gasit si la altii…si nu putini…)
    cresterea spirituala… poate ca este infinita… si inclin sa cred asta…
    apoi… cresterea spirituala.. depinde de noi oamenii mai mult decat depinde de dumnezeu??? sau nu depinde deloc de noi??? sau nu depinde deloc de dumnezeu??
    hmmm
    prea multe intrebari… mai bine tac…

  13. D.M. Says:

    copacel 🙂

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: