Din lumea celor care nu vorbesc

by

Furnicile construiesc galerii, fără a schița planuri și aere de arhitect. Câteodată energia maselor, folosită în scopuri nobile, poate deveni o singură voce. Iar ele spun că vor să pună umărul în slujba binelui reciproc. În sens invers, țelul dezbină și stăpânește.

Când e întuneric, gâzele se agață de orice vârf de lumină: capătul unei lanterne, stâlpul telegrafic, monitorul unui calculator. Oamenii de ce se agață?

Atunci când vorbești cu un pisic, se va apropia atât de mult de sursa care produce vocea, încât va dori s-o vadă. Surprins că n-o găsește, își va ascuți auzul pentru lucruri mai practice.

Oamenii construiesc șiraguri de cuvinte prin tăcere. Când ajung la capăt și văd că nu există nod pentru colier, cuvintele se despart. Tăcerea este un perpetuum mobile.

Sunt prea mulți plângăreți pe afară. Mă obosesc. Fiecare se vaită în pătrățelul lui. Dacă pereții fiecărui pătrățel ar dispărea, ochii ar vorbi prin semne, despre aceleași probleme. Vorba poetului: Se ceartă-ntre ele biserici //Făcându-şi acelaşi reproş. Ceva-mi spune că pereții dintre oameni sunt fabule.

Când cineva te întreabă cum îți vin idei pentru poezii, e ca și cum ar spune că nu se oprește, în sinea lui, să găsească o parte din chipul ce nu se vede în oglindă. Mă rog, fiecare cuvânt se naște din nevoi diferite.

32 răspunsuri to “Din lumea celor care nu vorbesc”

  1. INTJ Says:

    m-ai facut sa rad cu pofta la faza cu gazele! mergand pe urmatorul fir logic avem: da, e corect ca multe gaze sunt atrase de lumina din vari motive, totusi licuriciul isi face singur lumina (ca deh, ar face si ei nitel sex) :)) … si faza cea mai amuzanta: chiar ca si larva, licuriciul e carnivor! :))

    … si acum sa mergem mai departe la om … :)) :))

  2. Drugwash Says:

    Afară roiesc întunerici
    Aici sîntem noi luminoşi

    În întuneric, oamenii se agaţă de iluzii, le deşiră, le înşiră şi ţes speranţe ce se topesc la prima rază de lumină.
    Din cuvintele tăcute, colţuroase, oamenii ajung să-şi facă rozarii, căci nimeni nu şi-ar atîrna de gît şirag din pietre de moară.
    Şi totuşi… există iubire? Că de blesteme am podul plin… şi nu mă tem.

  3. Rodica Botan Says:

    Apropo de tacere…doar ce am citit undeva ca tacerea este muzica perfecta.

    • Rudolph Aspirant Says:

      Dupa parerea mea tacerea absoluta, izolarea fonica totala, este ff greu de suportat, ba chiar posibil daunatoare, desi recunosc ca poate ca nu e politically correct ce zic fata de grupul asociatiilor de surzi care militeaza impotriva implantelor cohleare.

      Tacerea ailalta mai obisnuita, care nu e chiar absoluta, continand totusi zgomot alb sau susur obisnuit al naturii sau mediului mai linistit din jur, sau in caz ca te afli in vizita in vreo chilie de calugari Carthusieni sau trapisti care tac momentan, o fi linistitoare ca o muzica pt. cineva care e mai stressat din cauze de poluare fonica.

      • INTJ Says:

        @Rudolph – creierul e un „instrument” foarte adaptabil … care e capabil sa inlocuiasca (sau sa ocoleasca) zone defecte (ca exemplu simplist, gandeste-te la cei care invata din nou sa mearga dupa un accident). daca luam asta in calcul, acea „tacere absoluta” nu exista pentru un om normal (iti auzi inima cum bate, daca altceva nu … si, da, aia poate fi un fel de picatura chinezeasca) … iar pentru surzi, acolo chiar habar n-avem ce si cum (adica nu stim 100% sigur daca nu cumva creierul lor „a compensat” lipsa auzului … nu numai prin eficientizarea celorlalte simturi … ci si prin altceva). la fel, zicem ca orbul nu vede … daca nervul optic e praf si daca nu apare un anumit pattern de activitate in creier … uitand ce am scris la inceput, adica n-avem cum sa stim in ce mod creierul respectiv „s-a reparat” sau „s-a adaptat”.

        astfel, acea „muzica perfecta” nu se refera la tacerea absoluta … ci la perceptia „propriului ritm”, la perceptia „vocii sinelui”.

      • Ana Ayana Says:

        Dacă îți place forfota cotidiană, tăcerea va fi greu de suportat 🙂

    • Ana Ayana Says:

      Unde?

  4. Rodica Botan Says:

    Rudolph…fiecare traim in…lumea noastra. Si in lumea ta, e posibil ca tacerea sa fie exact ce spui…
    In lumea mea insa…tacerea este odihna, respect, pace, intelegere, prietenie, si chiar iubire. Pina si tacerea unui vinovat poate fi tradusa ca cel mai potrivit gest. Cu mici exceptii…cind ai putea salva o situatie de exemplu si din lasitate taci, sau alte cazuri similare…
    Nu toti gindim la fel. Si chiar si tacerile sint diferite…

  5. Cristian Says:

    si oamenii ca si gâzele …

  6. Dl.Goe Says:

    @Ana – Imi ingadui o singura mica observatie in legatura cu articolul tau care frizeaza pe alocuri perfectiunea literala. Titlul cuvenit ar fi trebuit sa fie nu \”Din lumea celor care nu vorbesc\” ci \”Din lumea celor care nu cuvântå\”, pentru ca de vorbit, vorbeste toata lumea, inclusiv, plantele, si pietrele, si stelele, si mâtzele, si tacerile… Doar ca nu cu cuvinte… care sa stabileasca distante, diferente… precum cele dintre liniste si tacere ori dintre dragoste si iubire… vorba poetului dupa cum zici si tu, Ana… Cea mai ayana dintre ane… 🙂 P.S. Mai esti nervoasa?

  7. old an Says:

    Prefer sa tac. Decat sa vorbesc despre chestii despre care nu am habar. Sunt si eu o gaza…. Asta e!

    • Dl.Goe Says:

      @old an: Dar nu e cumva hilar sa spui ca taci in loc sa chiar taci? Sau iiti imaginezi ca daca chiar taceai si-ar fi inchipuit alt-cineva ca vorbesti? Acuma insa daca ai vorbit vorbind, ai spus totusi mare lucru. P.S. Sper sa nu te superi prea tare ca am zumzåit si eu spre tine… N-a fost cu intentie. Imi ramasese un rest de bâz de la Ana Ayana.

      • old an Says:

        Nea goe
        era un comentariu (unde zici ceva. chiar si de ce uneori trebuie sa taci) si unde mi-am exprimat un pumct de vedere. eu n-am tacut. Dar tu ai exemplificat exact ce-am vrut sa spun. daca stiam ca raspunzi si fara sa scriu, taceam.

        • Dl.Goe Says:

          Si uite asa am inceput sa vorbim… Exact despre ceea ce ziceam c-o sa tacem, de gâze ce suntem. Zum, zum… Unele insecte au ac. Altele nu. Cu sau fara ac, se pare ca esti gâza cea mai viteaza din anturajul d-soarei Ana. Aferim. Sa ne ferim… Ca apa trage la matcå, ban la ban si paduche la golan. Culmea e ca si trantorii trag tot la matca. Ca apa? Atentie la flush!

  8. old an Says:

    @mr goe
    Ai spus ce? Ca de vorbit vad ca stii

  9. Barbosu Eugen Says:

    vrei sa zici ca dadatroll ii ungur?

  10. D.M. Says:

    ce frumoasa esti

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: