Pro și contra Facebook

by

De când a apărut și până acum, am ignorat cu stoicism invitațiile de a-mi face cont. Deja sunt prea multe metode de socializare, într-o lume din ce în ce mai virtuală. Le-am ignorat destul. Totul până când am făcut un cont numai pentru a nu mai primi invitații. Și pentru a fi acolo. Nu mă obligă nimeni să intru.

La un moment dat, site-ul te trage de mânecă: e ziua lui cutărică, X și-a pus poze noi, Y și-a schimbat prietena, etc. Te ispitește să-i calci pragul, din ce în ce mai des. Dacă vrei să-ți ștergi contul, nu prea poți. Te lasă să crezi că-i șters, când de fapt poți intra oricând acolo.

Citeam că există oameni care, atunci când se trezesc dimineața, asta fac prima oară: aruncă o privire pe notificări. Cine ce a mai zis, cui i-a plăcut ce ai scris, ce comentarii ai mai primit, etc. Efectiv fenomenul creează dependență dacă nu este raționalizat.

Eu i-am stabilit clar rostul: toate melodiile, filmele, articolele cu care-i bâzâiam pe prieteni, le pun la vedere. Nu trebuie să mai deranjez pe nimeni cu informații de care oamenii nu sunt interesați. Asta e partea frumoasă a funcției share. Până unde merge asta? Mi se pare aiurea să văd poze cu oamenii de pe la diverse evenimente importante din viața lor. Inevitabil, îți cad în față. Poate mulți o să se simtă atacați că spun asta. Mă rog, fiecare e liber să lase câți ochi vrea în propria ogradă. Până la urmă, nu ăsta e rostul lui Facebook? Unul defilează și n perechi de ochi – privesc.

30 răspunsuri to “Pro și contra Facebook”

  1. INTJ Says:

    Marx zicea „Religion ist Opium für das Volk” … da’ el a trait pe vremea cand nu exista Facebook … (imho) e noua forma de opiu pentru mase.

    argumentul care sa sustina aceasta afirmatie e tocmai superficialitatea pe care o sprijina si incurajeaza. e ziua ta si vezi o multime de mesaje cu „La Multi Ani”? nu-i rau … dar e superficial … deoarece majoritatea sunt de complezenta (observandu-se clar lipsa oricarei incercari de personalizare a urarilor). si mai rau in cazul celor din aceeasi localitate cu tine: e greu sa-si miste curu’ sa-ti ureze personal (fie si folosind tot aceleasi trei cuvinte) … deci de fapt nu le pasa de tine.

    asa ca, eu unul, chiar si daca ignor alte chestii (vanzarea informatiilor personale, invadarea spatiului privat, etc.), raman la ce-am mai spus: prefer calitate, nu cantitate … si Facebook e big No-No pentru mine.

    • Ana Ayana Says:

      Relațiile adevărate stau în afara Internetului. Facebook nu are cum să mijlocească asta. Poate doar să creeze punți de legătură, pentru atunci când se rup cele reale. Brusc e mai urât. Pe net se diluează în timp.

      • INTJ Says:

        „Relațiile adevărate stau în afara Internetului” … asta-i imo o idee preconceputa din simplul fapt ca internetul face si va face parte din viata noastra. implicit, si acea interactiune online, e o bucatica din realitatea fiecaruia … oricat de twisted ar fi in unele cazuri.

        ca exemplu simplist: imi scrii un email … asta insa nu ma obliga sa-ti raspund. faptul c-o fac … fara sa am o motivatie offline/reala/palpabila (nu-mi dai bani, nu-mi dai mancare, nu-mi dai apa, nu facem sex, etc.) … descrie prima faza a unei relatii (care, se stie, pot fi de N feluri). da’ noi urmeaza sa decidem: e reala sau nu? eu zic ca e … ca doar mail-ul ala de raspuns nu s-a scris singur. e adevarata? tot „da” trebuie sa zic. ca nu-i „exact la fel” ca interactiunea direct … pai asta cred ca se subintelege. pe de alta parte … care-i limita? dupa cate email-uri tre’ musai sa ma opresc si sa nu-ti mai raspund? daca, in exemplul asta, am continua schimbul de mail-uri „till death do us part” … n-ar fi tot o relatie adevarata/reala? ca eu stiam ca nu interactiunea fizica (sex sau no sex, parintii tot parinti … chiar daca-s la N km departare, etc.) e atributul determinant al unei relatii. iar daca-ti inchipui cum ar fi sa traiesti schimbul de mail-uri descris anterior … ti-ar fi totuna daca brusc n-ai mai primi un alt mail? well, eu am primit un mail (general, trimis catre mai multe adrese) care zicea cam asa „buna, sunt X, nepoata lui Y, si vreau sa va anunt ca Y a murit de cancer” … si desi n-am cunoscut personal pe X (doar am discutat vreo 2 ani online intr-un grup de pasionati de muzica new-age), am plans …

        sintetizand: real si adevarat e, in esenta, doar ceea ce accepta fiecare ca e real si/sau adevarat …

        • Ana Ayana Says:

          Ar fi trebuit să zic mai degrabă relațiile cu mai multe șanse să devină complete, întregi. Dar depinde cu ce se mulțumește fiecare. Bineînțeles, se pot crea poduri și pe Internet. Dar dacă relatia rămâne numai pe Internet cumva îi lipsește ceva. Mai înâi a fost omul și apoi s-au creat canalele de comunicare 🙂

        • INTJ Says:

          hihihi … acu’ sa ma leg de definitia pentru „complete, intregi? sau de partea cu „se multumeste? neah … doar tu stii cum si cat de tare te doare maseaua, eu sunt liimitat la analogii mai mult sau mai putin reale/adevarate. 🙂

  2. ovi Says:

    nu ma atrage facebook… nu este pentru mine…
    zicea cineva ca… daca nu ai cont pe facebook… nu existi… mie mi se pare asa de eronata zicerea asta… existi mai bine fara cont acolo…

  3. Rodica Botan Says:

    Pe vremea mea era…promenada…

  4. rast Says:

    Pentru mine FaceBook este: superlativul minciunii.
    Poţi scrie pe acolo tot ce-ţi poate imaginaţia.
    S-a născut şi un banc: 🙂
    Cică o bătrână era pe patul de moarte. Îşi cheamă nepotul şi îi spune:
    – Nepoate, tu vei moşteni tot ce am: cele 3 case, cele 2 cirezi de vite şi conturile mele din bănci.
    – Vai bunică! Nici nu ştiam că eşti aşa bogată. Unde sunt toate astea?
    – Pe FaceBook. 🙂 🙂

    • Ana Ayana Says:

      E minciună pentru cei care vor să creeze fețe noi. Știu și oameni din viața reală, foști colegi, colege, etc. ce se prezintă la fel. Pe unii dintre ei (colegi din grădiniță, școala generală, liceu) i-am găsit după mulți ani și a fost plăcută descoperirea.

  5. ovidiu Says:

    Cred că aceste reţele de socializare răspund unei nevoi fundamentale a omului – altfel nici nu ar avea un asemenea succes – care ar fi fuga de singurătate. Ne este frică să rămânem singuri dintr-o mulţime de motive, poate cel mai important fiind acela că atunci când rămânem doar cu noi nu ne întâlnim cu nimeni sau cel cu care ne întâlnim este plictisitor. Şi atunci cu nişte click-uri de mouse ne creăm figura care dorim să o „vindem” (veselă, de succes) şi ieşim la promenadă virtuală. Aşa cum bunicii noştri îşi puneau hainele „de duminică” şi ieşeau pe Strada Mare (poate încă o mai fac) sau măcar stăteau la poartă ca să mai schimbe o vorbă cu unul-altul, tot aşa o facem şi noi, la nivel planetar. Într-o comunitate reală acest proces se păstrează cât de cât în graniţele firescului atâta timp cât ceilalţi au controlul asupra figurii pe care o prezinţi publicului: nu poţi fi chiar oricine pentru că mai ştim şi noi câte ceva. Or pe Internet te prezinţi ca şi cel care ai vrea să fii şi nu cel care eşti – de multe ori nici nu ştim cine suntem şi suntem oricum mai modeşti decât idealul. Aceasta privind de la noi spre exterior.
    Mai există şi un instinct de a dori să vezi ceea ce îndeobşte stă ascuns, de a pătrunde în intimitatea cuiva având astfel impresia că „îl cunoşti”, că l-ai „aflat”. O iluzie şi aceasta: nu poţi să cunoşti virtual pe cineva, abia dacă poţi spera ceva în realitate, şi nici atunci.
    Un joc de umbre şi de amăgiri căruia îi spunem „socializare”.

    • rast Says:

      Întradevăr singurătatea este o mare problemă a omenirii din ziua de azi. Reţelele sociale încearcă să rezolve problema. Dar nu pot!
      Sunt j-de-mii de reţele, de câţiva ani. Cu ce s-a îmbunătăţit situaţia?
      Aşa cum spuneai: este o amăgire!

    • frmshk Says:

      In virtual asta incercam sa facem, sa „nastem” ceva intre ideal si real… ascundem mult din ceea ce sunt in realitate dorindu-ne sa ne apropiem de ideal… poate ca e, totusi, si asta o solutie. Poate nu schimba in mod fundamental ceva, in sensul ca ar modifica directia unui grup intre de persoane… dar cred ca poate schimba cate ceva in modul de-a gandi al individului – deci nu neaparat al multimii – in modul de-a face lucrurile, etc…

      Pana la urma, aici intervine liberul arbitru. Caile virtuale de socializare – ciudat si interesant cuvantul asta – sunt nenumarate dar avem posibilitatea de-a le alege pe cele care ni se potrivesc, sau simtim ca ni se potrivesc.

      Singuratatea cred ca a fost o problema dintotdeauna a omenirii. Poate acum e mai mult scoasa pe tapet, atat e diferenta, cred eu.

    • Ana Ayana Says:

      Acum câțiva ani era la modă mIRC-ul, cu celebrul ASL, pls 🙂 Acum toate informațiile sunt pe platou, ca la autoservire.

  6. creve Says:

    E drept că în exces e foarte rău Facebook-ul ăsta, dar să îl verifici rațional nu cred că e ceva rău. Personal mă mai uit pe pozele de nuntă ale unor prieteni sau alte momente frumoase din viața lor. Uneori așa chiar descopăr anumite locuri unde de ce nu, poate chiar o să ajung D:

    • Ana Ayana Says:

      Tot așa am aflat și eu noutăți din viața oamenilor (și-au îmbogățit familia cu copii, pisici, bunici, etc.) 🙂

    • Debby Says:

      i couldn’t agree with you more, creve. i had deleted my account seven months ago and recently re-opened it for the exact reasons you mentioned: all of their pictures are uploaded on there… their requests for prayer… when someone is sick, it’s immediately posted on there… it’s the best format of staying in touch, nowadays. it’s an especially nice & cheap way to be able to get to know my family in romania, since i live in california. although facebook may seem a bit cumbersome, it does have its qualities.

  7. yogoshima Says:

    Englezi spun Fratele mare care doreste sa stie tot ce se intimpla.Spionaj deschis,si nimeni nu baga de seama.Tot cei gratuit este bazat pe baze de informatie personala care poate servi un guvern,politie,marile magazine de vinzari etc.Intrati pe AdrianYogoshima ….

  8. prshfurisit Says:

    La unii le place o barfa mica,sa traga cu ochiul peste gard la vecinul,sa se laude cu realizarile din viata personala si profesionala,Facebook satisface aceste porniri.Pe de alta parte multi ignora faptul ca o sumedenie de necunoscuti mai mult sau mai putin bine intentionati au acces la informatii personale pe care utilizatorii si le afiseaza cu naivitate.Desigur ca site-ul ofera posibilitati de protejare dar majoritatea le ignora sau nu stiu sa le utilizeze.
    Consider ca cine tine la tine si vrea sa te caute o face in viata reala si nu pe un site de fatada.

  9. Dl.Goe Says:

    Contra!

  10. Mihai Gindu Says:

    Hmm… Avem ceva puncte in comun. Si eu am fost sceptic initial privind Facebook, dar, sincer, odata ce mi-am facut cont, nici ca am mai plecat de acolo… E prea fascinant sa poti interactiona astfel cu lumea, chiar si virtual 🙂 este adevarat si ca uneori ”sugestiile” pe care ti le face site-ul, si mai rau, ”postarile”deseori tampite ale unor persoane pe care le-ai considerat demne de a intra in lista te pot pune pe ganduri… Insa cel mai trist este ca unii nici nu se mai sinchisesc sa analizeze profilul cuiva, spunand ca Facebook e site de agatat. Of, Doamne, chiar e atat de greu de facut diferenta dintre Hi5 si FacebooK???? Eu credeam ca nu! Revenind la postarea ta, cred ca ideal este sa existe un echilibru intre real si virtual… Din pacate uneori in viata de zi cu zi suntem prea ocupati/stresati/bolnavi/depresivi, si ramanem doar cu poza in care zambim pe net si cu ultimul comment… mai mult sau mai putin inspirat 😀

  11. George Says:

    De cand mi-am facut cont am dat mult mai multe deny decat accept. Mi se pare extrem de impersonal acest mod de a socializa. Prefer sa nu.
    Nu-mi place facebook cum nu mi-a placut nici hi5.
    Am o parere atat de proasta despre cei care petrec multe ore pe acolo incat mai bine ma abtin.

    • Ana Ayana Says:

      Bănuiesc că deny venea în întâmpinarea necunoscuților. Oricum, când vezi oameni cu 3000 de prieteni în listă, este imposibil să nu te gândești dacă-i cunoaște pe toți 🙂

      • George Says:

        Nu se cunosc intre ei insa s-a creat deja un soi de limbaj codat pe care doar ei il stiu astfel ca aceste shareuiri care mie mi se par inutile si prostesti pentru ei au o relevanta. Comentariile sunt si ele apreciate doar de catre ei. Stiu toate astea de la fratele meu care este total addicted si care are in jur de 3000 de din astia.

        Si da, deny veneau la cei pe care nu-i cunosteam dar si la cei pe care ii cunoasteam dar cu care nu imi place sa dau ochii nici in realitate.

        • Debby Says:

          it’s sad when people waste so much of their time on facebook and feel that they have to inform everyone on their friend-list of every action taken throughout the day… and then there’s that animal farm game?? anyways, one of the pros in having a fb account is the convenience in staying in touch with family and friends who live far away. with the busy lives that we all live, it gives us the ease and freedom to view their pictures/etc. at our convenience.
          i also like your comment on people who have innumerable „friends” on there… really????? geesh.

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: