Archive for octombrie 2011

Înainte să se schimbe ora

Joi, 27 octombrie 2011

O săptămână poate fi mai schimbătoare ca moda. Când știi că ți-a fost frig cu o zi înainte, îți pui fular, nu? Ei bine, vreme se sucește de umbrelă. Apoi, când știi că a plouat ieri, ești precaut, îți amintești de umbrelă. Dar un obiect atât de util poate să devină un coșmar atunci când trebuie să-l cari nefolosit. Așa mi-am uitat multe umbrele, numai ele știu pe unde. Între timp, am admirat oamenii (și umbrelele lor roșii) care-și țineau privirile-n pământ, de teamă să nu calce unde nu trebuie sau să-și stropească pantalonii.

***

Cum e să fii furnică? Trec atâția Guliveri cu tălpile peste acoperișul tău! Trebuie să te ferești, să nu-ți cadă nisip în ochi. Bine că am zărit la timp acest micuț apartament și nu le-am pus locatarilor munca pe repeat. Azi nu cărăm nisip!

***

Diminețile de toamnă sunt blânde dacă mergi puțin pe jos. Cel puțin 15 minute. În fiecare săptămână aleg un alt drum de la punctul A la punctul B. Cred că pentru o vreme destul de lungă voi trece pe aici. Îmi place să urc scări, la orice oră. Reversul medaliei: scările acoperite cu gheață, când trebuie să (more…)

Pro și contra Facebook

Luni, 24 octombrie 2011

De când a apărut și până acum, am ignorat cu stoicism invitațiile de a-mi face cont. Deja sunt prea multe metode de socializare, într-o lume din ce în ce mai virtuală. Le-am ignorat destul. Totul până când am făcut un cont numai pentru a nu mai primi invitații. Și pentru a fi acolo. Nu mă obligă nimeni să intru.

La un moment dat, site-ul te trage de mânecă: e ziua lui cutărică, X și-a pus poze noi, Y și-a schimbat prietena, etc. Te ispitește să-i calci pragul, din ce în ce mai des. Dacă vrei să-ți ștergi contul, nu prea poți. Te lasă să crezi că-i șters, când de fapt poți intra oricând acolo.

Citeam că există oameni care, atunci când se trezesc dimineața, asta fac prima oară: aruncă o privire pe notificări. Cine ce a mai zis, cui i-a plăcut ce ai scris, ce comentarii ai mai primit, etc. Efectiv fenomenul creează dependență dacă nu este raționalizat.

Eu i-am stabilit clar rostul: toate melodiile, filmele, articolele cu care-i bâzâiam pe prieteni, le pun la vedere. Nu trebuie să mai deranjez pe nimeni cu informații de care oamenii nu sunt interesați. Asta e partea frumoasă a funcției share. Până unde merge asta? Mi se pare aiurea să văd poze cu oamenii de pe la diverse evenimente importante din viața lor. Inevitabil, îți cad în față. Poate mulți o să se simtă atacați că spun asta. Mă rog, fiecare e liber să lase câți ochi vrea în propria ogradă. Până la urmă, nu ăsta e rostul lui Facebook? Unul defilează și n perechi de ochi – privesc.

(Te) judec

Vineri, 21 octombrie 2011

La început am primit concluziile de-a gata. După câțiva pași, ne-au fost rumegate ca pesmeții cu mere. Apoi am fost învățați că lucrurile au cel puțin două fețe. Așa cum cuțitul poate să taie o felie de pâine, la fel de bine poate să taie și un deget. Păpușa africană e frumoasă cu părul lung dar, dacă i-l tai, nu mai crește. Cam la fel pățesc și gândurile care condamnă pe alții la închisoare. Numai gândurile, pentru că mulți umblă liberi în continuare.

Aș vrea să spun negru pe alb: X este vinovat pentru traficul infernal – un exemplu banal. Dar traficul ești tu. Mai apoi, traficul e un grup. Cum poate fi vinovat unul pentru 100? Chiar de-aș trage concluzii după n verificări, sigur există una peste care am trecut. Cine sunt eu să emit verdicte, să acuz, să arunc piatra?

Cine nu a văzut până acum 12 Angry Men trebuie să se dea peste cap să-l vadă. Trebuie să lase totul baltă și să-i acorde 96 de minute. E un film a cărui subiect nu va fi niciodată ros de molii. Mă rog, e un fel de-a zice că ceva e mereu nou, deși vechi.

Cauză și efect

Miercuri, 19 octombrie 2011

Oamenii pun gard în jurul caselor ca nu cumva acestea să fugă de acasă. Normal, e greu să sari un obstacol atunci când nu ai picioare. Palatele și blocurile cu etaj nici nu se gândesc la așa ceva. Nu le permite masa musculară.

~~~

Culmea zgârceniei: să rupi o scobitoare în două, să folosești azi un capăt și data viitoare restul.

~~~

Magazinele cu mobilă scriu mare, pe ușă – intrarea liberă – de ciudă că nu intră nimeni să vizioneze exponatele. Cunoaștem cu toții comerțul care începe cu interogatoriul clientului. Săracul, nu mai știe cum să iasă mai repede afară. Cum scap eu întotdeauna, din orice magazin? Întreb dacă au cerneală roșie. De pe vremea când foloseam (prin generală) și am văzut că nu se mai găsește. Până se miră vânzătoarea și trece toate obiectele din inventar prin minte, am dispărut în 60 de secunde.

~~~

Atenție, cad castane! Nu știam că există indicatoare rutiere de acest tip. Ce-i drept, prin parcări. Cred că s-au gândit că-l scutesc pe om de-o investigație inutilă.

UGG-uri

Marți, 18 octombrie 2011

Cred că sunt la modă de vreun an cizmulițele astea din blană pe numele lor de scenă UGG. Nu contează anotimpul, se poartă la plus/minus 35°C. Fetele sunt înnebunite după ele, leșinate. Îmi plac și mie dar nu cred că-mi voi lua. Iarna port pantofi/ghete fără blană. Ba chiar cu șosete subțiri. Nu am avut niciodată probleme cu frigul. Blana mi-ar aduce un disconfort maxim, furnicături și stres. De ce să-mi împovărez picioarele după trend? Plus că oriunde arunci privirea, nu mai vezi altceva.

Așadar, nu-mi rămâne decât să le admir. Azi văd însă un el și o ea. Se țineau de mână. Ea mergea săltat și țanțoșă pentru că avea UGG-uri. Fără a fi specialist în domeniu, este ușor să tragi concluzia: unei fete care are 1.50m înălțime aceste încălțări îi fură din picioare, i le scurtează substanțial. Dar cum nu toate sunt gazele, să le poarte sănătoase, indiferent de forme!

Frânturi colorate

Luni, 17 octombrie 2011

Atunci când cineva se autoproclamează prințesă, înger sau demon albastru, trebuie să fi pornit de la o idee. Dacă vreau să găsesc un singur apelativ pentru mine însămi, mă dau bătută. Poate din cauză că nu mi-au plăcut niciodată diminutivele atunci când vorbim despre o ființă umană, trecută cu mult de vârsta la care poartă totoșei.

***

Cuvintele intră la apă pentru a face loc tăcerii. Cine caută mereu ceva, va găsi oriunde un răspuns. Totul e să nu lăsăm răspunsurile să înlocuiască realitatea.

***

Frunzele își schimbă culorile cu atâta măiestrie încât galbenul are mii de nuanțe, scăldate-n portocaliu. Sau poate că fuziunea are lor între stările de spirit ale toamnei?

***

Acum câteva zile văd un camion pe care scria truck of the year 1999. Cred că am trecut ca gâsca prin apă pe lângă acel eveniment, nu a ajuns nici măcar până la urechile mele. De ochi ce să mai zic? În lumea hârtiei, ziarele au cea mai scurtă viață. Evident, după hârtia la sul.

***

Caut de ceva timp sonerii pentru telefon. Dar nu dintr-alea cu scălâmbăieli și texte remixate. Am căutat chiar și printre melodiile din pc, nimic potrivit 100%. Poate știe careva ceva.

Prieteni zburători

Vineri, 14 octombrie 2011

Porumbeii fac plajă toamna, ca să nu-și prăjească aripile. Mai ales cei albi, dacă vor să-și păstreze culoarea. Treceam într-o zi pe lângă prietenii pe care-i hrănesc cu biscuiți, cotoare de mere și pâine. Halal prieten să te hrănească în felul ăsta, dar văd că le place la nebunie. Se adună în câteva secunde. Orice teamă inițială dispare atunci când ciugulesc astfel de delicatese. Ai impresia că, pe moment, capătă încredere în tine. Nimic mai relaxant decât să le privești jocurile și mersul din lateral. Parcă ar fi niște compozitori în frac. Unde mai pui că le place să pozeze. Unul din ei s-a lăsat chiar filmat în timp ce bea apă. A renunțat după două înghițituri când a văzut că sunt amatoare în domeniu.