Idei pentru cadouri

by

Poate ajută și pe alții această colecție de gusturi. E bine să știi ce-i place unui om. S-ar putea să ai nevoie azi. Dacă nu, peste o lună sau două. Întotdeauna e ziua cuiva.

Mi s-a întâmplat de multe ori să caut ore întregi ceva care să impresioneze, să fie simplu și de efect. Nici prea ieftin, nici prea scump. Nici prea pompos, nici de uitat. Depinde de om. E mult mai bine așa decât să întrebi cu câteva zile înainte sărbătoritul. Bine, important e să știe și singur ce-și dorește. Cam astea sunt lucrușoarele care mi-ar aduce zâmbete până la urechi, unul după altul:

  • felicitare, scrisă de mână – nu contează textul, să fie ceva original, necopiat din cărți. Destul de greu, dar e cadoul ce rămâne mereu într-un loc special.
  • ceas de mână – niciodată nu există prea mult când vine vorba de ceasuri, mai ales că mulți nu se îndură să-și cumpere din cauza ceasului de la telefonul mobil. Un alt motiv pro: există atâtea culori ce se pot asorta. Ba cu cerceii, cureaua, pantofii, oja, nasturii, șireturile de la pantofi, etc.
  • un roman bun – e suficientă puțină documentare înainte pentru a nu veni cu repetiții, de la alte edituri. Tot aici merg și enciclopediile. Sau dicționarele. Mai ales cele de sinonime, simboluri, personaje celebre, etc.
  • parfumul – e pretențios pentru că nu știi cum pică pe nasul sărbătoritului, dar dacă îi cunoști gusturile, va fi un cadou perfect. Îmi place să primesc parfumuri, pe lângă cele 11-12 pe care le am deja, întotdeauna unul nou este o bucurie imensă – până acum toate pe care le-am primit mi-au plăcut. În mod special acesta.
  • jucării și perpetuum mobile – pentru cei cu spiritul ludic, unde mă includ
  • bijuterii – hmm, aici spun categoric nu – am niște gusturi mai ciudate și prefer să le aleg singură (mai ales că nu port multe)
  • plantele/florile în glastră – sunt pretențioase dar mi se par cadouri soft, de bun gust. Îți dau puțină responsabilitate și te trimit cu gândul la persoana care ți le-a adus. Dacă nu zilnic, măcar atunci când le uzi.
  • tablouri – hmm, aici iar zic nu. Deocamdată nu am în casă niciun tablou dar îmi doresc unul abstract și dinamic.
  • haine – nu mi se pare cel mai potrivit cadou. Poate pentru băieți e mai ușor de găsit ceva pe plac. Cămăși, tricouri?
  • și cel mai plin de kitch, după părerea mea, inimoara de pluș
Ce le place fetelor diferă de ceea ce le place băieților. Deh, nevoi diferite. Sunt curioasă vouă ce vă place să primiți. Mi-am adus aminte de cel mai haios cadou primit: o bijuterie ascunsă într-un ștrumf de pluș. Bijuteria am descoperit-o la câteva luni după. Și dacă nu mi se zicea, mai era și azi acolo! Și unul mai special, un magnet pentru frigider, pe care scria: fă jogging, vei muri sănătos!

Etichete: , ,

63 răspunsuri to “Idei pentru cadouri”

  1. Mithrandir Says:

    Eu am primit de la fosta o ramă de fotografie. Trebuia să mergem apoi să facem și poza care să intre acolo dar au intervenit lucruri și rama a rămas goală. Poate e mai bine așa. Dar ăsta e cadoul care mi-a plăcut cel mai mult.

    De regulă îmi plac chestiile care nu-mi creează obligații după. Nu aș vrea să mă trezesc cu un acvariu sau cu un animal de companie. Prefer lucrurile practice, care pot fi folosite și care nu dispar după un timp (dulciurile de exemplu nu ar intra aici dar îmi plac foarte tare).

    • Ana Ayana Says:

      Eu am primit o ramă cu tot cu fotografie 🙂 Și nu cu o chinezoaică în ea.
      Lucruri practice de genul briceag, curea, fular?

      • Mithrandir Says:

        Da. Dar nu numai. Am primit la un moment dat un pix de ăla de scrii cu el pe foaie și îl conectezi apoi la calculator și descarci ce-ai scris sub formă de imagine sau text. Ceva gen Pegasus Digital Pen (nu dau link, e pe google) E super tare, îl mai folosesc din când în când 🙂

        Și tot așa am mai avut un ghiozdan pentru laptop, o cartelă de telefon, un cont pe un site de research și tot așa.

  2. rast Says:

    Cel mai fain cadou al pe care l-am primit?
    Când eram mai tânăr cineva mi-a dat o felicitare pe care scria!
    Ştiu că eşti sucit! Dar, îmi placi aşa cum eşti!
    Cadoul cel mai plăcut mie, nu este un obiect… este acceptarea mea, aşa cum sunt. Să nu încerce X să ma schimbe!

  3. Drugwash Says:

    Mda, am înţeles… o „dai cu panoul”. 😀 Cu cîteva luni în avans, ca să fii sigură că e timp de „pregătire”. 😉

    Sincer să fiu, în situaţia mea, orice ar fi bine primit. Cu excepţia unei fiinţe vii, ca mai sus – nu de alta, dar ar fi păcat să moară de foame împreună cu mine. 🙂 Excepţie făcînd peştii; am deja un acvariu aşa că unde-s 20-30, mai încap unul-doi.

    M-aş bucura însă dacă aş primi măcar cîte un apel telefonic sau chiar un SMS, de la prieteni şi cunoştinţe vechi (sau noi). Eu încerc mereu să fac asta, fără să recurg la scuza patetică „n-am minute gratuite, că nu sîntem pe aceeaşi reţea”. Dovresti saperlo gía. 😉

    • Ana Ayana Says:

      Dar telefoane cu durată fixă de 1:59 minute, 2:59 minute, fără încheiere, nu ai primit? 🙂

      • Drugwash Says:

        Nici măcar. Poa’ să fie şi 10 secunde – gestul contează. Faptul că ţi-ai amintit de mine şi te-ai obosit să apeşi pe taste şi cu altă ocazie decît atunci cînd ai nevoie să-ţi repar vreun aparat sau să-ţi devirusez/instalez computerul, e suficient. Din păcate, nu se întîmplă.

        Ne-am învăţat să întreprindem numai acţiuni cu scop precis şi care în mod exclusiv ne aduc un avantaj, preferabil pe termen scurt. Am zis „ne-am” deşi nu mă aflu în categoria respectivă.

        • Ana Ayana Says:

          Ziua ta era parcă pe la sfârșitul lui iunie, 24, 25, 26, 27? Cred că voi deschide o pagină unde, cei care vor, să lase această dată. Cine știe ce surprize vor avea 🙂

        • Drugwash Says:

          Ceva-ceva îţi mai aduci aminte, da’ marja de eroare-i cam de o lună, aproape. 🙂

          Nu ştiu la ce-ar ajuta pagina aia… poate n-or să intre acolo cînd trebuie. Eu am avut două numere de telefon publice, pe vechiul Yahoo 360°. Am primit vreo 4-5 la schimb, pe care le-am folosit doar cînd trebuia, pentru cîte o urare, ca să nu exagerez, să par un stalker sau mai-ştiu-eu-cum. Dar ştii… chestiile astea nu durează. Oamenii mai fac „curat” în agendă, dau de Drugwash, se gîndesc „ce avantaje am eu de la ăsta? nimic, o urare la un an. neimportant. delete” şi gata cu intenţiile bune. Dacă la anu’ sun să-i zic „La mulţi ani” şi zice „alo, cine e, că nu cunosc numărul?”… Pe tine nu te-ar apuca aşa, subit, o amărăciune şi-un sentiment de inutilitate?

  4. creve Says:

    Odată i-am făcut unei prietene un tablou la comandă cu ea și a avut un feedback pozitiv. Ce-i drept astea sunt mai scumpe. Eu chiar scriam pe blog că dacă ar fi să-mi doresc ceva de Crăciun ar fi un ceas de mână. Deci câteva de aici sunt pe palcul meu 😀

    • Ana Ayana Says:

      Da, i-a mărit ego-ul cred 🙂 Am văzut la cineva că primise o cărticică mai specială, color, cu toate postările de pe blogul respectivului, inclusiv comentariile. Bine că scria mai rar, altfel te așezai pe carte să o închizi.

  5. DianaEmma Says:

    Haine și cosmetice sau parfumuri mie nu îmi place să primesc. Intră în categoria de chestii cu care poți nimeni cu greu un om și… dacă am nevoie, îmi cumpăr eu.
    Bijuterii și ceasuri… e inutil, pentru că nu aș purta.
    Cărți, felicitări și scrisori… asta da, cel mai frumos cadou posibil pentru mine!!!
    Bibelouri și plușuri… a big-no-no. Niciodată.

    Sincer, dacă e să mă gândesc… mi s-ar părea genial ideea cu strâns mai mulți prieteni și făcut cadou sărbătoritului o excursie… sau măcar un weekend la munte. 😀
    Ce m-a lovit acuma ca idee. 😆

    • Ana Ayana Says:

      un wekend în doi, bănuiesc 🙂 altfel să nu creadă că-l trimite lumea în exil
      p.s. pentru mine un big, big NO este un set de mileuri 😆

      • DianaEmma Says:

        Pentru unii e foarte potrivit și un weekend singur.
        În unu, în doi, cu familia, cu 3-4 prieteni, etc. După specificul fiecăruia și al ocaziei.
        Frumos exil totuși să te trimită lumea la munte să te întorci de acolo relaxat, plimbat, poate chiar masat și dus pe la spa… așa… să tot fi exilat.

        • Drugwash Says:

          Numa’ să nu te ducă-n pădure cu cortu’ şi să te lase acolo singur, ca mic-dejun ursului. 😀

        • Ana Ayana Says:

          Așa e, depinde de om. Eu dacă am (parte de) ceva bun îmi place să împart.

        • DianaEmma Says:

          Ana, nu e vorba de împărțit, ci de simplul fapt că uneori avem nevoie să fim doar noi cu noi.
          Sunt oameni care dacă nu stau uneori măcar 2-3 zile singuri, se simt aiurea. Cum sunt oameni care tâmpesc și dacă stau 6 ore fără nimeni. Depinde de fiecare. Dar un om căruia îi place acea, „eliberare” de cei din jur din când în când, se va simți bine când prietenii sau persoanele apropiate chiar i-ar face cadou astfel de momente, arătând cât de bine îl înțeleg.

          Ca să nu zicem că uneori o excursie singuri prinde bine pentru a medita departe de toți, pentru a luat niște decizii obiective la un moment dat.

        • DianaEmma Says:

          @Drugwash, știu niște aventurieri cărora chiar le-ar plăcea ideea. 😀
          Crezi că de pildă Bear Grylls ar refuza? 😆

        • Ana Ayana Says:

          Acum câțiva ani gândeam și eu la fel. Să vedem cum vor sta lucrurile, în timp. Până atunci, sunt cu ochii pe tine 🙂

        • DianaEmma Says:

          Eu nu am vorbit în nici un caz de mine, vorbeam generic, din exemple cunoscute.

        • Ana Ayana Says:

          Ok, atunci voi fi cu ochii pe exemplele generice 🙂 Nu știu de ce aveam impresia că era vorba despre tine.

        • Drugwash Says:

          Crezi că de pildă Bear Grylls ar refuza?

          Ei na, ăla şi-ar ascuţi cuţitele şi-ar saliva la gîndul unei fripturi proaspete din carne de urs. 😀 Da’ cîţi de-ăia cunoaştem fiecare în realitate, în cercul nostru de prieteni? 😉 Şi atenţie: nu-i întreba cînd sînt high, că poţi primi răspunsuri eronate. 😀

          Ok, atunci voi fi cu ochii pe exemplele generice

          Io, făcînd cu mîna către Ana: Ete unu’ aicişea! 😀

        • DianaEmma Says:

          Drugwash, știu 2-3 astfel de oameni.
          Și nu e nevoie să întreb (că oricum, înafară de momentele de oboseală sunt lucizi mereu), pentru că îi cunosc de destulă vreme să știu prin ce peripeții au trecut și ce peripeții își doresc.

        • Drugwash Says:

          […] știu prin ce peripeții au trecut și ce peripeții își doresc.

          Life on the edge… E un mod eficient de a aduna amintiri spectaculoase; totul e să apuci să le şi retrăieşti cîndva, tîrziu. Probabil că persoanele respective nu prea-şi fac griji despre asta, ci despre clipa prezentă, trăită la intensitate maximă.

          Ca să revin la tema articolului, cu un umor uşor macabru: cel mai potrivit cadou pentru acele persoane ar putea fi o trusă de prim-ajutor. 🙂

  6. Silviu Says:

    Ana, mereu eşti surprinzătoare în descriere, a ta insăţi, a celor ce vezi – permanent – în juru’ tău, a celor ce te definesc, te completează, de disting şi diferenţiază etc. Ce preocupări frumoase, cât mai normale, ai! Îmbini frumosu’ cu urâtu’, simplu versus complex, măruntu’ cu măreţu’, şi câte şi mai câte… Este greu ca cineva să rămână insensibil la farmecele tale, la felu’ special de a trăi viaţa şi de a lăsa ceva în urma ta. Aflăm, din ceea ce ne spui, descrii, cât de simplă sau complexă poate fi viaţa fiecăruia dintre noi, funcţie de pregătire, stil, principii… Eşti o bucurie pt. cei din jur, dar( cred) şi pt. tine însăţi, pt. acceptarea ta de către tine însăţi. Iar asta se vede. Noi o vedem. Întreaga consideraţie,

  7. Denisa Says:

    Eu prefer cadourile facute de cel care le ofera si am observat ca astea sunt cele mai apreciate de cei care primesc cadouri de la mine. Cel mai amplu cadou a fost acum doi ani de Craciun, cand i-am pregatit iubitului meu de atunci un catalog care continea luna de luna ce discutasem mai amuzant si mai interesant de pe mess, scene din filmele pe care le vazusem impreuna, fotografii cu noi, toate avand si comentariile mele scrise de mana. Totul era lipit si arata profesionist, iar fiecare luna avea la inceput un CD pe care era cate o melodie dedicata lunii respective, in functie de ceea ce traisem. Am lucrat cateva luni de zile la el, ca sa recitesc toata arhiva noastra de conversatii si sa pun cap la cap totul, dar a meritat 😀

    • Ana Ayana Says:

      Wow, pe mine m-ar fi lăsat paf 😀 Când imaginația se pune cap la cap cu ambiția, uite că se poate!

    • Drugwash Says:

      […] iubitului meu de atunci […]

      Coroborînd declaraţia anterioară cum că nu eşti căsătorită cu cea citată mai sus, ajungem la concluzia logică: nţ, n-a meritat. Dacă ar fi meritat, acum ar fi fost încă iubitul tău, dacă nu soţul tău. What happened, he got cold feet? Poate s-a simţit „sufocat” de atîta atenţie şi afecţiune…

      Ptiu, fi-mi-ar capu’… nu se poate să nu despic eu firu-n pai’şpe. Adevăru-i c-ai făcut un gest impresionant şi se vede că ai pus suflet. Respect!

      • Denisa Says:

        @Drugwash: a meritat pentru ca reactia a fost mai mult decat cea asteptata. Ca acum nu mai suntem impreuna, nu are legatura – la momentul respectiv am facut tot ce trebuia si tot ce se cuvenea. Nu, he didn’t get cold feet, I ended it, dar nu din motive de lasitate. Mai mult nu zic 🙂

        • Drugwash Says:

          Fair enough. Cineva ar trebui să-mi aducă aminte că fiecare clipă trebuie trăită la intensitate maximă, mai ales acum cînd iarna e aproape…

  8. loopoo Says:

    Mie, cand fac cadouri, imi place sa intreb, sub acoperire, ce si-ar dosri destinatarul, asa, de obicei. Tin minte, si cand vine ziua respectiva, ala e cadoul. Nu-mi place sa primesc ceva deosebit, de obicei imi cumpar eu daca mi-ar trebui ceva, de comun acord cu doamna. Dar imi plac mult de tot surprizele, si suspansul de dinaintea dezvaluirii lor. Poate de aceea, si acum, imi place sa mi se puna in ghete sau sub brad cate ceva, de sarbatori 🙂

    • Ana Ayana Says:

      Hehe, ai putea pune în ghete și vara. Ar fi o chestie 🙂

      • Drugwash Says:

        E suficient să ai o pisică şi s-o necăjeşti un pic în cursul zilei; a doua zi dimineaţa sigur o să ai ceva în ghete… 😀 😀 😀

        • Ana Ayana Says:

          Pisicile fac numai acolo unde s-a mai făcut. Adică, dacă una bucată pisică a marcat teritoriul acum 10 ani, această pisică nouă va merge teleghidată la locul cu pricina 😀 Poți să speli și cu clor, tot își dau seama ce a trecut pe acolo. Îți dai seama, dacă ar avea oamenii așa simțuri, ce ar fi?

        • Drugwash Says:

          Mă duce cu gîndu’ tot la replica aia vizavi de memoria lipsă de pe o zi pe alta… Numai super-miros nu ţi-ar trebui! 😀 😀

          Treaba cu pisica o ştiu de la un amic posesor de mieunătoare: de cîte ori o supăra pe respectiva cu ceva, „inculpata” se ducea şi trăgea cîteva jeturi pe papucii – atenţie! – persoanei care a supărat-o. Adică nu încurca papucii lui cu papucii ei (omu’ fiind însurat)!

          Mai e şi varianta cu Dl.Goe şi dulceaţa din galoşi… (sper că nu confund personajele – au trecut secole de cînd am avut tangenţă cu aşa ceva) 🙂

        • Ana Ayana Says:

          Deci era fată animalul, pisica. Hehe, ce fel sună. Am citit că la câini se întâmplă un fenomen asemănător. Masculul caută papucii și degetele de la picioarele oamenilor pentru că au același miros cu parfumul cățelușei în călduri. Asta de care zici cine știe ce avea în minte 😀 Ea știe dacă se descărca nervos sau nu.

        • Dacian Says:

          Am citit undeva ipoteza pe care o cred corecta, cum ca am avut si noi odata astfel de simturi dar am renuntat la ele treptat, fara sa ne dam seama, pentru a ne putea integra in societate si respecta normele ei.

          Un exemplul dat era asa: si barbatii si femeile ar simti imediat la nivel olfactiv de cine sunt atrasi si pe cine atrag ( am mirosii hormonii generati de starile respective )

          Relatiile din interese, toate conventionalismele etc nu ar mai exista daca am avea un asa miros 🙂

        • Ana Ayana Says:

          Este adevărat 🙂

        • Drugwash Says:

          […] am avut si noi odata astfel de simturi […]

          Încă le avem. Sînt acoperite elegant şi eficient de către săpun, deodorant, after-shave, apă de toaletă, parfum, etc.

        • Ana Ayana Says:

          Eu simțul mirosului cred că-l am destul de dezvoltat. Trec zilnic pe lângă o curte unde stau mereu doi câini la poartă, pe dinăuntru. Le simt mirosul de la 7 km 🙂 Într-o zi am simțit miros de struguri. La câteva minute, în fața mea, într-o curte, pe dreapta) se afla o viță de vie.

        • Drugwash Says:

          Le simt mirosul de la 7 km

          Asta-i o veste proastă pentru tovarăşu’… Înseamnă că-l simţi cînd vine de la o poştă… 😀 😀 😀

          Cred c-am uitat (intenţionat) să pun o virgulă… 😛

  9. Silvia Says:

    Intotdeauna mi-am dorit sa primesc carti si flori…insa nu mi-a daruit nimeni niciodata. Ok, am primit de 3 ori flori de la tipul cu care sunt, dar in aproape 4 ani de relatie :)) si asta pt.ca el face cadouri practice si mai putin din cele romantice. Altfel…cumpara-mi cercei, dar numai daca ma cunosti destul de bine. Eu sunt genul de persoana pe care cu greu o nimeresti la capitolul cadouri. Cred ca de aceea cel mai des oamenii care imi sunt apropiati au invatat sa-mi ofere bani sau sa ma consulte inainte de a cumpara ceva.

  10. old an Says:

    Vreau….nimic.
    Vreau sa-si aminteasca cineva. Nu „cineva” ca mai exist.
    Si-atat.

  11. Rodica Botan Says:

    Am numai doi frati – gemeni. O fata si un baiat. Diferenta dintre noi este de 16 ani. Acum citiva ani, sora mea a fost foarte bolnava . O gresala a doctorului la o operatie a rezultat in citeva alte operatii succesive. Am stat linga ea noapte si zi…ultima data 5 zile la rind, dormind pe scaun intr-un spital departe de orasul unde locuim – pentruca era specializat in problema ce o avea. Am trecut amindoua atunci prin momente grele…ea in patul spitalului si eu linga ea tinind-o de mina…momente pe care ea acuma nici nu vrea sa si le aminteasca…Dar…in ziua cind a iesit din spital, l-a facut pe sotul ei sa se duca direct la mall cu ea ( fara stirea mea) si cind a venit acasa mi-a adus un card si un ceas foarte scump…si in card spunea ceva ( nu am cardul la indemina) in genul ca…nu poate sa pretuiasca timpul pe care l-am petrecut linga ea in spital…Cred ca asta este unul dintre cadourile care imi va ramine in memorie…desi am primit si alte cadouri mari si mici si ieftine sau scumpe. Intotdeauna gindul de linga cadou da sau nu da pret cadoului si nu exact costul cadoului…

    Eu am renuntat sa mai cumpar cadouri…gusturile mele se par atit de invechite – asa ca le dau mai degraba bani sa-si cumpere fiecare ce vrea sau ii invit la o masa afara la restaurant. Pentru alte ocazii mai simple si pt prieteni : flori si gift baskets. Dar cred ca merge si cu traditia locului…in romania poate fi diferit.

  12. Rodica Botan Says:

    Realitatea este ca din tot ce avem in viata asta TIMPUL este valoarea cea mai mare- ceva ce nu poate avea „pret”…Si daruind din timpul nostru unei alte fiinte…ii daruim ce avem mai scump…

  13. Dacian Says:

    De multe ori la mine primul impuls e sa iau ceva ce mi se pare mie ca respectivului i-ar prinde bine si nu ce i-ar place sau stiu ca apreciaza deja.

    In plus, nu imi place sa iau cadouri prea practice…
    De exemplu, din lista ta, pe ultimul loc ar fi ceasul de mana…

  14. lisa Says:

    la mine e simplu. ii trimit pe toti pe aoro.ro si apoi le „sugerez” cam care parfumuri imi lipsesc din colectie 🙂

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: