O altfel de prăpastie

by

Prima dată când am privit întunericul cu alți ochi, aveam vreo șapte ani. Era ca un joc de-a baba oarba ce nu se mai termina. Veneam cu mama de la o mătușă iar ceasul era trecut de nouă seara. Pe vremurile alea trebuia să fii acasă cât mai era lumină afară. Altfel te bântuiau gânduri cu bau-bau. Tot pe vremea aia (înainte de Revoluție) trebuia să-mi fac temele înainte să se taie curentul ca nu cumva să-mi prezint caietul cu pete de ceară.

Dintotdeauna am urât întunericul. O dată pentru că de unul singur, fără curent electric/foc/lanternă, nu mai poți face nimic. Se rupe firul. Cazi într-o groapă. În cel mai bun caz orbecăi, bâjbâi, te împiedici, te lovești, înjuri, te împotmolești, etc. Dar de unul singur nu mai ieși de-acolo.

Tendința naturală a omului este căutarea luminii. Așa cum ochii trupului caută să vadă ce-i înconjoară, ochii minții caută ieșirea din neant. Cine se adaptează la mediu, ajunge într-un final să nu mai deosebească mâța albă de mâța neagră.

Etichete: ,

36 răspunsuri to “O altfel de prăpastie”

  1. rast Says:

    Întunericul! Temă de multe gânduri pentru mine, în anii ce au trecut.
    Am ajuns la o concluzie, pardon! am lansat o ipoteză: omul a fost înzestrat de Tăticu’ divin cu „puterea” de a vedea noaptea. Omul, în „înţeleapta” lui viaţă, şi-a atrofiat această putere.
    Semi-argumente ar fi multe. Zic doar de o chestie ştiinţifică. Există nişte ochelari (barosani, ca şia de scafandru 🙂 ) cu care poţi vedea noaptea. Se bazează pe radiaţiile infraroşii.
    O altă teorie ştiinţifică spune că toate corpurile care înmagazinează căldură, emit radiaţii infraroşii.
    Ştiinţa zice că oamenii văd din cauza radiaţiilor luminoase (acel ROGVAIV)
    Omul poate vedea şi în infraroşu (noaptea) 🙂 cu ochelarii ăia bengoşi. De ce să nu vadă şi fără ei? Ochelarii produc radiaţii infraroşi mai puternice.

    • Ana Ayana Says:

      A prezentat și pentru tine o teamă nu doar o temă?
      Dar ce zici de întunericul spiritual? Câți sunt conștienți de el?

      • Cristian Says:

        Tu esti constienta de „intunericul spiritual” ?
        Nu cumva e o intrebare nascuta din informatiile derulate in massmedia zilelor noastre ce ti-a atras atentia !?

      • rast Says:

        Da! Întunericul a fost odată (ca niciodată 🙂 ) o mare teamă pentru mine. Eram în anul I de facultate, 1988 după Hristos 🙂 . Stăteam în cămin, într-o cameră la 17 paşi de WC. Noaptea aveam probleme şi trebuia să mă duc la WC. Beznă pe hol. Trebuia să număr paşii. Când ajungeam la cifra 17 întindeam mâna dreaptă… pipăiam peretele şi la 30-40-50 cm dădeam de tocul uşii. Intram… 5 paşi până la rima…. etc. etc.
        Am o vorbă. Sunt călit în întuneric.
        Întunericul spiritual este o temă vastă. Sunt înscris pe multe grupuri Yahoo ce tratează această temă. Mulţi oameni au senzaţia că dacă se uită le poze frumoase şi vorbesc frumos au ieşit la lumină
        Cucu (eu vorbesc urât 🙂 sunt în întuneric)! Până la lumină spirituală mai este cale lungă.
        Un mic reper: există vorba populară:
        „să te simţi bine în pielea ta”. Cine nu se simte bine în pielea lui, este în întuneric.
        Sunt multe concepte ce se leagă de această vorbă: să te împaci cu tine însuţi, să te accepţi cum eşti, etc. Tot acolo bat!

        • Ana Ayana Says:

          Eu dormeam cu lumina aprinsă când mergeam prin tabere 🙂 M-am călit până la urmă.
          Apropo de concepte! Să te împaci cu tine însuți cred că e secretul. Cine se ceartă cu sine stârnește furtuni inutile iar barca, în loc să meargă înainte, se debusolează complet.

  2. creve Says:

    Din fericire eu aveam 5 ani la Revoluție și nu am experiența temelor făcute la lumânare. Există o ironie totuși. Omul deși caută mereu să iasă la lumină și să afle adevărul, la rândul lui oferă altora numai întuneric celora care ar vrea să afle adevărul.

  3. ovidiu Says:

    „Cine se adaptează la mediu, ajunge într-un final să nu mai deosebească mâța albă de mâța neagră.” Vai, nu, nu cred acest lucru. Propui să nu ne adaptăm la mediu? Întunericul, neantul, haosul, fac parte din existenţă; au „dreptul” de a exista tot astfel cum o are lumina ori ordinea. Pe bună dreptate, nici măcar nu le putem defini una fără cealaltă. Pe de altă parte, respingând a priori tot ce înseamnă întuneric – sau ce definim noi ca fiind astfel – ne îngrădim o bună parte din viaţă. Există şi nişte adevăruri ale tenebrelor, tot astfel cum există adevărurile luminii. Chiar, de multe ori, în întuneric dispar tocmai iluziile, construcţiile, părerile. Rămânem doar cu noi înşine ceea ce, într-adevăr poate fi terifiant dar numai aşa ne putem cunoaşte cu adevărat.

    • Ana Ayana Says:

      Și dacă mediul este chiar întunericul? Dacă omul se obișnuiește cu ceva și nu mai conștientizează lipsa luminii?

      • ovidiu Says:

        Asta nu se poate. Adică ar fi bine să nu se poată. Dar nu se poate nici ca, de frica de a uita lumina, să ne amputăm viaţa. Înţeleg ce spui, e corect, un pericol permanent ce ne ameninţă. Dar a alege să stai numai în lumină e incomplet. E o adaptare în sens invers – te obişnuieşti cu lumina aşa încât nici nu o mai preţuieşti. Nici nu o înţelegi, de fapt, în absenţa tenebrelor.

  4. Cristian Says:

    in contextul prezentat, tendinta naturala a omului este siguranta.

    noaptea, toate „pisicile” sunt gri! 🙂

  5. mirceavladut Says:

    La o prima analiza logica, intunericul reprezinta absenta luminii. Poate ca pare ciudat, dar eu am descoperit ca intunericul este ceva de sine statator.

  6. loopoo Says:

    SI eu am prins vremuri cand se lua curentul si stateam toti in bucatarie cu aragazul aprins si cu lampa cu gaz.
    Bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte, avea o vorba: lasati, maica, lumina aprinsa, ca destul om sta pe lumea ailalta pe intuneric.
    Alaturi de paianjeni si de inaltime, si mie mi-e frica de intuneric.

  7. settve Says:

    Cand se lasa intunericul trebuie sa dormi. Altfel risti s-o iei razna. Nu e bine sa te aventurezi prea adanc in intuneric – evident ca risti sa nu mai poti iesi din el.

    Cine filozofeaza pe marginea importantei de a cunoaste intunericul si a intunericului in sine nu l-a cunoscut niciodata.

    Asa cum apologia spiritului e facuta de oamenii sanatosi si grasi, la fel apologia intunericului e facuta de cei ce dorm bine.

    Aici, acceptarea si promovarea ideii de echilibru se traduce prin lasitate si neputinta.

    • Ana Ayana Says:

      Deși întunericul nu are lacăt, fiecare om are senzația că știe să-l descuie. Însă care este rostul?

      • settve Says:

        Nu exista niciun rost. Din intalnirea cu raul nu poate iesi ceva bun. Experienta e o scuza ieftina prin care se incearca explicarea intr-o nota de pozitiv a unei experiente negative. Cei ce nu au structura necesara de a supravietui in intuneric vor fugi catre lumina. La adapostul luminii acesti lasi nenorociti nu-si vor recunoaste frica. Repet, din sanul luminii e lesne sa aduci omagii intunericului.

        Constientizarea intunericului este o dovada de inteligenta sanatoasa doar daca este urmata de suprimarea dorintei de explorare a acestuia.

  8. Rodica Botan Says:

    Biblia spune ca Dumnezeu este Lumina. Mai spune ca unii oameni au iubit mai mult intunericul.

    Un factor real este acela ca, cu cit intunericul este mai mare cu atit lumina este mai puternica. De aia se vad stelele mai bine undeva in munte si se vad mai greu in oras unde este lumina artificiala in jur.

    Dar cel mai semnificativ lucru mi se pare acela ca intunericul nu este NIMIC in sine- el este doar absenta luminii. De cum apare lumina intr-o camera…cum intunericul dispare.

    Considerind acest adevar despre lumina si amintindu-ne ca Dumnezeu este Lumina…pe fond spiritual asta inseamna ca acei oameni care traiesc fara Dumnezeu, traiesc in intuneric. Si o fac pentruca le place acolo, pentruca intunericul in care traiesc le ascunde faptele. Ei stiu ca ceea ce fac este rau, de aia se ascund. Poate le este si frica ( frica de Lumina) care le va descoperi faptele.

    Asadar Ana…cred ca este intr-un fel indreptatita frica noastra naturala de intuneric. Inainte chiar de a intelege bine despre ce este vorba. Dar daca analizam, ceea ce ne este frica este Lipsa Lui Dumnezeu si prezenta ascunsa a oamenilor care fac fapte rele la intuneric. Ca intunericul in sine nu este decit un SPATIU GOL…unde se ascund cei rai.

    Poate de aia iadul este prezentat de pictoro totdeauna intunecos…si raiul plin de Lumina…

  9. Rodica Botan Says:

    In acelasi fel – cum intunericul este lipsa luminii; tot asa cred ca raul este absenta binelui. De aia Biblia spune ca „pacat” nu este numai cind faci rau…ci si atunci cind sti sa faci un bine si nu-l faci.

  10. a-z Says:

    bau-bau, hau-hau! sa fie lumina! weekend fain! 🙂

  11. Dacian Says:

    Pe langa lumanari, pentru teme mai aveam un bec alimentat de la o baterie de Dacie uzata. Tinea cateva ore.

    Bateria era reincarcata in timpul zilei cand era curent, cu un transformator special…

  12. ovi Says:

    copil fiind… si mie imi era teama de intuneric… nici acum, nu sunt prea curajos… de aceia imi place lumina…
    uneori chiar si ziua, cand este mai noroasa, stau cu lumina aprinsa… am senzatia ca, lumina aduce zambet si fericire, in timp ce intunericul tristetea…
    adevarul este ca… imbinarea celor doua imi este cea mai draga… apusul mereu m-a captivat, fascinandu-ma… (evident, me refer la lumina fizica… cu cea spirituala… este alta poveste)

  13. Drugwash Says:

    Că tot vorbeai de răsărit: iată că m-a prins răsăritul citind din urmă toate articolele tale pe care le-am omis pe caz de forţă majoră: cum intram pe ele, cum crăpa browser-ul. Pînă la urmă – ca să vezi ce eforturi fac eu pentru tine 😛 – am şters un film porno care ocupa spaţiu pe C: şi am instalat o versiune mai veche de Firefox compatibilă cu umilul meu Win98SE. Şi iată că de ore bune tot bîntui pe aici, lăsînd în urmă întunericul fizic şi cel spiritual fiindcă – nu-i aşa? – knowledge is power.

    Nu pot fi însă de acord cu anumite păreri de pe aici, dar nici nu vreau să stîrnesc polemică. Totuşi, trebuie să spun că mie de credinţă şi religie mi se bîrlăre (vorba lu’ Mircea Badea) fiindcă am destulă experienţă negativă în privinţa asta; ceea ce nu înseamnă implicit că sînt un om rău sau că fac „nefăcute”. Faptul că am activat timp de aproape 5 ani ca help and support pe un forum tehnic de limbă engleză, din proprie iniţiativă şi fără absolut nici un fel de avantaje materiale iar în prezent contribui într-o altă comunitate open-source, ar trebui să spună ceva, cred.

    „Know thy enemy”, se spunea undeva, demult şi tare departe. Indiferent care ar fi acel duşman al tău – întunericul, lumina sau prostia omenească – nu te poţi feri de el dacă nu-i cunoşti mişcările, modul de a gîndi şi de a acţiona (metaforic vorbind). S-ar putea chiar să nu-l recunoşti sau să nici nu ştii că ţi-e duşman pînă nu te atacă, iar atunci ar putea fi deja prea tîrziu. Aşa cum e acum pentru mine, care am stat treaz toată noaptea lucrînd la un program iar apoi bîntuind pe aici.

    • Ana Ayana Says:

      E drept că majoritatea experiențelor ne definesc dar părerile sunt mereu în curs de formare. Cel puțin eu așa privesc problema. Fiecare experiență te duce câte puțin într-un punct diferit. Și acolo unde axa abciselor se intersectează cu axa ordonatelor, se află părerea mea 🙂
      Curios browser-ul ăla al tău de crăpa așa repede. Schimbă-l și nu mai șterge opere de artă din pc 😛

  14. Drugwash Says:

    Of, matematica asta… am mai spus că nu mi-a fost dragă. 🙂

    Browser-ul nu prea pot să-l schimb, fiindcă îmi stochează toate datele de logare la mail, forumuri, etc. şi pînă acum nu am găsit nimic asemănător care să nu fie suspect sau ciudat în folosire. Iar ca să găsesc în ziua de azi ceva care să meargă pe 9x e o adevărată aventură, crede-mă. Şi nu mă întreba de ce 9x, că te trimit pe forum la AHk unde tocmai am terminat de „debitat” motive şi explicaţii. 😉

    Cît despre operele de artă la care am renunţat… în mod sigur arătau muuuuuuult mai bine decît mîzgălelile ăluia de-şi zicea „pictor”… cum îl cheamă… aaa, Picasso. 😀

  15. Silvia Says:

    Traitul in intuneric. Ahh aici ar fi multe de dezbatut.

    Trebuie sa recunostem , e si acesta un mod de viata.

  16. Drugwash Says:

    Din întuneric poţi vedea cea mai mică scînteie; multe scîntei ce ar fi putut deveni flăcări, s-au stins nebăgate în seamă, fiind prea multă lumină în jur…
    De ce artificiile se lansează noaptea?
    De ce o plimbare romantică e noaptea, „sub clar de lună” şi nu la prînz, în plină zi?
    De ce stelele luminînd cerul întunecat provoacă stări filozofale, trăiri profunde?

    Întunericul e tot ce i s-ar fi putut întîmpla mai bun luminii.

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: