Școala făcută acasă

by

Există părinți care se implică activ în creșterea și educația propriilor copii. Nu știam că se mai practică astfel de metode, ce-i drept, consumatoare de timp și energie 100%.

Găsiți aici blogul unei mămici care a ales homeschooling pentru copiii săi. Jos pălăria și tot respectul pentru curajul de care dă dovadă. Din acel moment îți dedici viața copiilor, în totalitate. Think outside the box spun americanii atunci când trebuie să vezi copacii și nu doar pădurea. Oricât aș încerca asta, găsesc prea puține avantaje în comparație cu dezavantajele studiului acasă:

  • dispare spiritul de competiție
  • copilul va pierde situațiile în care trebuie să se acomodeze cu noul: profesori și temperamente diferite, materii noi, cerințe diferite, metode diferite de predare, profesionalismul și experiența celor care se ocupă de elevi

Oricât de mult talent didactic ar avea un părinte, oricât suflet ar pune în ceea ce face, nu va egala experiența profesorilor. Am cel puțin trei colege care lucrează în învățământ și știu ce implică munca lor: pregătiri permanente, evaluări exigente, un continuu upgrade al cunoștințelor.

Dacă privești abecedarul care se studiază azi, față de cel studiat când aveai șase ani, vei găsi o grămadă de noutăți. Nu s-a schimbat teoria ci s-au îmbunătățit (?) tehnicile de predare. Petru asta se fac statistici, se observă ce anume dă roade în predare, ce nu. Putem ignora statisticile?

Personal, dacă aș putea da timpul înapoi și aș fi pusă în situația de a alege una dintre aceste opțiuni, aș alege școala. Trebuie întrebat și copilul ce vrea, chiar dacă nu e matur. Măcar de curiozitate.

Educația copilului este elementul formator pentru un om. E drept că în școală nu poți controla ce vede/aude copilul dar lumea nu este un glob de cristal. Realitatea trebuie înfruntată. Sper să nu se supere pe mine proprietara blogului. Subiectul mi s-a părut sensibil și merită aprofundat. Dacă cineva este pro/contra, ar fi bine să aibă argumente.

Etichete:

119 răspunsuri to “Școala făcută acasă”

  1. Rodica Botan Says:

    Tot ce spui tu Ana este corect. Cunosc insa pe Cristina de citiva ani si stiu mai mult despre aventura asta a ei…Nu toata lumea poate sa faca ce face ea…este absolut cert acest lucru. Dar ea poate; si a implicat pe fetele ei in toate activitatile necesare unei educatii complecte. Fetele ei nu sint niste copiii izolati care nu stiu cum sa se poarte in societate; din contra – fac parte din alte grupari si participa
    chiar la mai multe activitati decit daca ar fi in scoala obisnuita.

    Eu am avut fetele mele o vreme in scoala privata. Dupa ce ca te stoarce de bani intr-un hal fara de hal, nici acolo nu gasesti ambianta potrivita pentru copiii nostrii. Sint oameni bogati care isi dau copiii la private school si aia sint ca niste maimute dresate , dar plini de aere si de tupeu si cu bani la buzunar. Fratele meu ( fratii mei sint cu 16 ani mai tineri ca mine- gemeni) cind erau in scoala mi-au zis ca primele reviste porno pe care lea-u vazut au fost la niste colegi de scoala privata. Parintii lor nu erau credinciosi dar si-au dus copiii acolo pentru o educatie mai buna. Deci nici acolo nu poti controla mediul in care isi petrec copiii marea majoritate a orelor din zi.

    Cind Deb, fata mea cea mai mica era in liceu, a facut parte din cea mai selecta grupa de studenti-= International Bavalaureat Program…dar cursurile se fac in aceeasi cladire cu restul lumii. Nu-ti spun de cite ori veneam de la servici si in radio anunta ca liceul ei era locked up…ca s-au impuscat pe-acolo…si studentii stau inchisi in clase pina ce gasesc pe cel cu arma. Abia am apucat sa scape din scoala. Nici la scolile medii nu e mai bine…droguri si chiar arme la scoala. Ca sa intre la scoala unele scoli controleaza cu politia si ciinele ghiozdanele copiilor care intra in scoala. Pare a fi mai putin periculos la inchisoare decit in scoli.

    Apoi sa nu-ti mai spun ca liberarii ( la noi liberal inseamna altceva decit la voi) au pus stapinire pe media si pe administratia scolilor. Problema gaylor si a lezbioenelor nu este o treaba intima care ii priveste pe cei care traiesc stilul asta de viata. Trebuie sa ne indoctrineze copiii de la gradinita ca George are doua mamici si Peter are doi tati si e ok…Si educatie sexuala la copiii la o virsta cind ei s-ar juca „podul de piatra”. De ce?

    Deb era in clasa a patra. Tocmai ma accidentasem si am fost acasa pentru o perioada lunga pina m-am refacut. Se plictisea la scoala asa ca m-am dus la director si i-am cerut s-o mute cu un an inainte – si pentruca a trecut testele lor au mutat-o. Si imi vine fata mea acasa cu o tema …o compunere in care sa spuna cum se va comporta daca merge afara la o intilnire cu un baiat si baiatul ii cere sa aiba sex.

    Era atunci la scoala obisnuita. Deb vine la mine nelamurita si ma intreaba…
    -Mami eu nu stiu ce sa scriu. Ma uit eu pe tema ei…mi se zbirleste parul in cap …
    -Nu ti-au dat si altceva sa alegi? Alta tema?
    -Nu …zice ea…
    M-am dus a doua zi la scoala cu o falca in cer si cu una in pamint. M-am dus la directorul scolii…care mi-a zis ca profesorul respectiv este un profesor bun.
    -Bine, bine, zic eu…dar uita-te si tu la titlul asta? Din cite lucruri ar putea sa faca un copil de virsta asta…tocmai timpenia asta s-a gindit sa le dea de gindit? Sa fac povestea scurta ca m-am lungit…i-am spus directorului scolii ca scriu pe la ziare si ii fac de miru lumii daca nu-i da alta compunere sa faca. Pina la urma i-a dat…
    Dar ramine o treaba de constiinta- daca poti sa iti educi tu copiii cum vrei…si daca iti este importanta educatia lor…ce faci? Ii lasi pe seama a ce cred altii ca este educatie, sau daca stii ca esti capabil, faci eforturi sa le dai copiilor tai educatia pe care vrei s-o aiba?

    • Ana Ayana Says:

      Nu știam ce se mai întâmplă prin școli dar sigur există o diferență imensă între America și România. E bine că părinții iau frâiele în propriile mâini dar nu știu câți sunt pregătiți, cum zici că e Cristina. Până la urmă, copilul trebuie să fie capabil să discearnă lucrurile de unul singur. Indiferent pe unde trece.
      Câți ani avea Deb când a primit compunerea aia? Sunt curioasă ce a fost în mintea profesorului. La prima vedere pare un test de maturitate. Apoi mai depinde și de materie.

  2. Rodica Botan Says:

    …12 ani. Colegii ei erau 13 ( daca am facut socoteala bine). Dar zic eu ca anumite lucruri trebuie lasate sa ii invete parintii- despre sex de exemplu …fetele si baietii despre transformari…in perioada pubertatii. Cred ca este de datoria parintilor – si oricit ar fi de dificil prefer sa-i spun eu aceste lucruri despre viata…ca de-aia ii sint eu parinte. Relatia dintre copiii si parinti se schimba pe parcursul vietii- si nu e usor sa schimbi macazul.
    Cu ani in urma citisem intr-o carte scrisa de un preot ca parintele este sclav copilului pina la 7 ani, ca copilul ii devine sclav pina la 16 si ca de-acolo incolo apare o perioada in care trebuie sa devina prieteni. Nu stiu daca stiu exact virstele, dar mi-a ramas in minte imparteala asta si am crezut ca are ceva adevar.
    Multe peripetii sint in viata si daca te-ai imprietenit cu copilul tau ii dai posibilitatea sa discute cu tine si sa-l poti ajuta cu experienta ta in anumite momente dificile.
    Stiu ca sint fel si fel de parinti- dar aici discutam despre cei care vor sa fie activi participanti in viata copiilor lor.
    Cind eram in Romania- pe vremea mea, nu era situatia de acum. Problema acelor timpuri era indoctrinarea comunista – dar exista o disciplina- chiar si publica. Copiii purtau uniforme si oricine te putea trage de urechi pentru o treaba urita. Stai pe scaun in autobuz si o babuta linga tine…pai invatai bunacrestere din mers. Astazi nu mai exista asa ceva. Eu locuiesc intr-o zona mai deochiata si in ultimele luni 3 crime s-au intimplat aci o strada mai departe de mine- Copiii de 16 ani s-au impuscat ziua in amiaza mare…

    Si un alt punct de vedere…muncim sa facem si sa dregem pentru copiii nostrii. Asa zic majoritatea parintilor daca ii intrebi. Ceea ce copiii nostrii vor fi in viitor depinde de ce facem cu ei cind sint sub protectia noastra – depinde de educatie, etc. Spune-mi tu cum sa inteleg pe parintii care pleaca amindoi in Spania si lasa copiii singuri acasa ? Inteleg saracia…Dar au mai fost oameni saraci care si-au crescut copiii cu putin- si i-au crescut bine.
    Iti mai spun o alta varianta americaneasca. Cunosc o familie- din nefericire credinciosi- care tot asa au muncit de le-au zburat capacele sa agoniseasca pentru copiii lor. Copiii mai mult singuri acasa, la virsta adolescentei …s-au inhaitat cu niste ganguri. Intr-o seara la un stop au facut actul de initiere- au puscat o femeie care oprise si ea la stop. Bineinteles i-a prins politia. N-au vrut sa spuna care din ei a tras si au ajuns amindoi in inchisoare. Nu stiu exact cum au fost condamnati. Alti parinti string bani si asta cere timp si sacrificiu…si pe cind ai zice ca au bani destui si copii is mari de-acuma si pot toti sa fie fericiti…abia atunci realizeaza ce-au crescut…sau nu au crescut cum trebuie…
    Exista ca in orice pe lumea asta un echilibru…Dar daca as alege ce sa dau copiilor mei- o educatie buna si o amintire a unor ani traiti in pace intr-o familie armonioasa ar fi idealul – chiar daca am avea un hirb de masina, am locui intr-o casa mai …putin eleganta si am fi moderati si grijulii cu putinii bani ce ii avem.
    Cum ma uit de la capatul asta de viata inapoi…asta vad…

    • Ana Ayana Says:

      Chiar dacă părinți nu au timp pentru copii din cauza muncii, este bine să existe cineva acolo, o persoană pe care să se poată baza, în care să aibă încredere și s-o stimeze. O bunică, o mătușă, o vecină, o prietenă, etc.
      Este groaznic ce se întâmplă cu copiii în America. Și în România au început cu drogurile și alcoolul dar perioada adolescenței este critică oriunde.

  3. Cristina Says:

    Nu ma supar, ma bucur ca se discuta acest subiect, chiar daca se pleaca de la presupuneri gresite.

    Totul se reduce la o intrebare: a cui apartine datoria si responsabilitatea sa educe copiii?

    In functie de cum fiecare raspunde la intrebare, va avea rezultatul. Eu, ca multe alte familii, am inteles ca datoria de a educa copiii apartine parintilor. Nu sint pregatita sa predau toate materiile, am facut doar liceul, si ala in perioada comunista. Dar unde nu stiu, cer ajutor. Sint foarte multe posibilitati, copiii nu stau legati cu lantul de masa de bucatarie. Exista profesori capabili si dispusi sa invete astfel de copii. Diferenta este ca in acest caz parintele are ultimul cuvint ce fel de programa se studiaza, nu un om de la minister care nici macar nu cunoaste abilitatile si preferintele copilului.

    Copilul nu stie sa discearna de unul singur, de aceea parintele care este implicat in educatia acestuia il ghideaza conform principiilor familiei. Pina un copil se maturizeaza va fi influentat de mediul inconjurator. Problema este daca un parinte vrea ca el sa fie influentat de cei de la scoala intr-un mediu necontrolat, sau de un mediu controlat in care copilul creste in capacitatea sa de a discerne.

    Nimeni nu pune rasadurile in pamint cind inca este frig si cind ar putea ingheta. Acestea sint tinute in sistem de sera, pina cind rasadurile sint destul de mature ca sa faca fata atmosferei exterioare. La fel este si cu copiii, trebuie instruiti pentru a dezvolta un caracter care sa poata face fata pericolelor atunci cind isi va lua viata in propriile miini.

    • Ana Ayana Says:

      Datoria îi aparține în primul rând părintelui. Mai departe, că cei care ar trebui să-și facă treaba, nu o fac, este problema noastră, a tuturor. Copilul de azi va fi adultul de mâine. Pe ei se bazează societatea iar responsabilitatea ar trebui să revină, din acest punct de vedere, tuturor.
      Când eram copil vedeam vecini care îi certau pe copiii vecinilor și se îngrijeau numai de ai lor. Mă refer la sfaturi și jocurile lor copilărești. Nu era mai ușor să-i trateze pe toți cu drag? Până la urmă comportamentul deficitar al unuia este rezultatul unei educații deficitare. Copilul oricum învață de peste tot câte ceva. Fără părinte nu va putea discerne corect.

      • Cristina Says:

        Parerea mea este ca datoria nu apartine in primul rind parintelui, ci NUMAI parintelui. Asa cum s-a explicat mai jos, fiecare animal isi are grija de puiul sau. O pasare nu-si da puiul la „scoala” ca sa-l invete sa zboare, ci il invata ea singura. Tot asa si parintele trebuie sa isi invete „puiul” sa zboare singur.

  4. ovi Says:

    cunosc in real… doua familii care au ales aceasta metoda…
    prima famile… amandoi romani… cu 4 copii… si sunt extraordinar de bine pregatiti si educati…
    a doua familie… ea romanca si el asiatic… au un baiat si o fata… amandoi excelenti in toate… superdotati si superpoliticosi… parca ar fi din alta genearatie demana de tot respectul…
    aici metoda functioneaza cu brio… din cate stiu eu…

  5. rast Says:

    În primul rând, sunt CONTRA actualului sistem educaţional (şcoală, grădiniţă, liceu, facultate, etc). Sunt PRO pentru un alt sistem educaţional al copiilor. Şcoala făcută acasă, este o variantă.
    Argumente? Întregul meu blog de aici a pornit. De la revolta mea interioară asupra acestui sistem educaţional. Este prea rigid. Închide mintea copilului în câteva clişee teoretice. Îngustează posibilităţile de gândire ale copilului.
    Este lucru ştiut: „copii spun lucruri trăznite”, pentru că ei gândesc liber. De ce după vârsta de 7-8-9-10 ani nu mai spun lucruri trăznite? Pentru că au început sistemul educaţional! Nu mai gândesc liber! Gândesc în clişee! Folosesc memoria pentru a reţine şi apoi extrage, la nevoie, clişeele învăţate.
    Psihologii au dovedit clar supremaţia inteligenţei emoţionale faţă de rezultatele bune ale IQ-ului şcolar, şcolăresc.
    Copiii, când se nasc, vin cu o inteligenţă emoţională OK! Şcoala le demolează încet, încet EQ-ul şi le bagă în cap clişee rigide.
    Dacă şcoala făcută acasă, fie părinţii cât de educaţi, tot pe acest principiu este făcută, de a îngusta mintea şi de a le baga în memorie clişee teoretice, e DEGEABA.
    Nu contează locul şi mediul unde este făcută şcoala, contează rezultatele. Multele clişee educaţionale, nu aduc succes în viaţă, ci gândurea liberă!

    • Cristina Says:

      Cine are dreptul sa decida standardul dupa care este educat un copil?

      • rast Says:

        Părinţii lui!
        Ei au luat decizia să facă copii, ei trebuie să-l crească!
        În toată lumea asta (animale + vegetale) numai oamenii îşi încredinţează copii altor oameni să-i educe. Toate animalele îşi educă proprii ţânci (leii, elefanţii, pisicile, vrăbiile, câinii, vulturii, etc.).

        • Cristina Says:

          Daca parintii sint cei care decid ce trebuie sa invete un copil, de ce judecam noi acest standard? Daca un parinte doreste sa-i hraneasca mintea copilului sau cu clisee, cine sintem noi ca sa-i judecam metoda?

        • rast Says:

          Dar nu am judecat metoda! Nu am criticat-o, Am vrut doar să subliniez că oamenii au „luat-o pe arătură”, din inteligenţa materiei, creată de Tăticu’.

        • Cristina Says:

          Ai spus: Dacă şcoala făcută acasă, fie părinţii cât de educaţi, tot pe acest principiu este făcută, de a îngusta mintea şi de a le baga în memorie clişee teoretice, e DEGEABA. e degeaba pentru tine, dar ei au dreptul sa aleaga principiul pe care il doresc, chiar daca nu sintem noi de acord cu el.

        • rast Says:

          Corect!
          Nu am impus 🙂 nu am dat cu toporu’. Rezultatele se vor vedea după XZ ani. Nu mă pronunţ asupra rezultatelor! Vom trăi şi vom vedea! 🙂 dacă nu scumpesc aştia de la RDS, Internetul… să putem „întreţine” blogul ieftin!

    • Ana Ayana Says:

      Rast,
      cum ar trebui să arate sistemul educațional, în concepția ta? Sunt curioasă.
      Apropo de animale. O pasăre crește repede. Învață de la părinți ce are nevoie și își ia zborul. Un pui de pisică are nevoie de 2-3 luni de prăinți după care se descurcă și singur. Puiul de om are nevoie de părinți câți ani?

      • rast Says:

        Este greu să precizez cum ar arăta sistemul. Nu mi-am pus până acum problema de a revoluţiona sistemul educaţional 🙂 ! Am ceva idei, dar sunt dispersate, nu bine organizate.
        1. Sistemul actual pune accent pe memorie, nu pe gândire. Când am fost profesor le-am dat un extemporal (fizică, clasa VII), total atipic! La predare nu le-am dictat definiţii şi formule, le-am povestit lecţia (am ieşit cu mult înafara sistemului educaţional, am avut noroc că nu a aflat directorul 🙂 ), iar la extemporal i-am pus să scrie ce au înţeles ei. Am găsit propoziţii total aiurea (clasa VIII – nici să scrie nu ştiau), etc, etc. Peste vreo 3 ore am avut o discuţie liberă cu ei, să văd cum le place „noul stil”, fără dictare definiţii şi formule. Din 20 copii, o singură fată a fost de părere că stilul dictare este mai bun.
        Dacă aş avea timp aş intra în detalii, dacă aş avea timp aş scrie o carte 🙂 , sau măcar nişte articole în blog.
        2. Aş scoate bătaia din şcoală, indiferent cum este ea: chiar şi urecheala.
        Nu se pot da reţele generale pentru anii pe care copii trebuie să-i petreacă sub oblăuirea babacilor! Depinde de la familie la familie. Unii au şi bunici care pot prelungi educaţia părinţilor, alţii au unchi/mătuşe bine intenţionate şi instruite, etc.

        • rast Says:

          Dacă aş concepe un sistem educaţional, aş avea ca etalon cele 11 lucruri care nu te învaţăşcoala, spuse de Bill Gates.

        • Cristina Says:

          Daca ai spus mai sus ca parintilor le revine dreptul sa aleaga standardul, inseamna ca ai dreptul ca sa-ti alegi etalonul lui Gates. Dar nu poti cere ca ceilalti parinti sa se conformeze, nu? Eu am alt etalon, alt standard si acesta pot sa-l impun doar copiilor mei. Nimeni nu are dreptul sa spuna altcuiva cum sa-si educe copiii, deci nu inteleg de ce ministerul (ne)educatiei crede ca are dreptul sa impuna standarde scolare.

        • rast Says:

          Nu cer părinţilor să se conformeze părerilor mele.
          Mi-am clădit viaţa pe un principiu, pe o vorbă populară românescă:
          „rufele se spală în familie”
          Fiecare cu familia lui! Mă deranjează când un intrus 🙂 ne-membru al familiei mele îmi dă sfaturi şi indicaţii… pe un ton categoric „Aşa se face! Aşa e bine!”. Părerile despre viaţa mea, nu mă deranjează 🙂 , fie ele cât de profunde… mă deranjează tonul… poruncitor, categoric: „aşa e bine”
          🙂 dacă începem să bârfim ministerul, ne prinde anul nou 🙂 , pe blog-ul lui Ana 🙂 , Ministerul îşi apără pilele, implantate ca profesori.

        • Cristina Says:

          Punctul pe care am vrut sa-l discut a fost ca majoritatea parintilor sint de acord ca un minister sa le impuna o programa scolara si nu vad nimic gresit in asta. Prin monopolizarea invatamintului, ministerul promoveaza o politica socialista. Asa educatia nu va inainta.

        • Ana Ayana Says:

          Ar trebui consultați și părinții atunci când se fac programele școlare. Eventual să se propună totul online și ei să aibă posibilitatea de a vota.

        • Cristina Says:

          Este imposibil acest lucru, pentru ca sint milioane de parinti cu mii de idei. Nu poti ca sa-i multumest pe toti.

          Un lucru ar fi bine, daca Romania ar da voie tuturor felurior de educatie. Vorbim aici de competitie, dar in educatie nu este competitie, ci monopol. Daca exista parinti carora le place scoala publica, sa isi trimita copiii acolo. Daca sint parinti care vor sa isi trimita copiii la scoala privata, sa aiba aceasta posibilitate. (aici trebuie sa mentionez ca scoala privata inseamna fara nici un amestec din partea statului, asa cum este in prezent) Daca sint parinti care vor sa isi invete copiii acasa sa aiba aceasta posibilitate. Doar atunci putem avea pretentii la o societate civilizata.

        • Ana Ayana Says:

          Păi cred că deja au început să se schimbe puțin lucrurile prin introducerea metodei step by step. La început a fost privită cu scepticism pentru că lumea era obișnuită cu stilul învățăm simultan, indiferent de copil. Cine nu ținea pasul nu avea cum să ajungă la zi. Oricum, cu cât sunt mai multe posibilități de alegere, cu atât mai bine. Așa găsește fiecare ce caută. Nepoata mea a vut ocazia astfel să aleagă ore suplimentare de șah și desen. Pe vremea când aveam eu vârsta ei, nu aveam această opțiune.

        • Cristina Says:

          Dar toate posibilitatile de alegere sint doar acelea aprobate de un minister, de un cadru de oameni care habar nu au de dorintele aparte si de capacitatile fiecarui copil.

          Chiar si Constitutia prevede ca un parinte are dreptul sa-si educe copiii potrivit propriilor convingeri. Nu inteleg de ce parintii care isi trimit copiii la scolile private dau voie ca un minister sa isi impuna standardul. Nu inteleg de ce statul nu lasa parintii sa-si educe copiii acasa, si aceste studii sa le fie recunoscute.

          De fapt inteleg. Vor indoctrinare, nu educatie.

        • Dacian Says:

          Cristina, standardele ministerului de educatie sunt vrajeli, le poti arunca si pe ele la cos si continua educatia copilului cum crezi tu.

        • Cristina Says:

          Eu le-am aruncat de mult la cos, problema este ca majoritatea parintilor din Romania nu o fac si nici nu vad ca trebuie s-o faca.

    • Dacian Says:

      Hehe, de acord.
      Adultii care spun lucruri traznite sunt intr-adevar pe cale de disparitie.

  6. Rodica Botan Says:

    Rast…pina la urma insa, pentruca tot nu exista solutie perfecta, nu crezi ca parintii sint cei care sint mai responsabili, cei care vor mai mult sa investeasca in copiii lor? Nu-i asa?

    • rast Says:

      Daaa! Un da mare!
      Am fost profesor. Am avut mulţi amici profesori!
      Profesorii au o grijă: să vină ziua de leafă şi să nu-i prindă vreo inspecţie pe picior greşit. „Îi doare-n pix” 🙂 de educaţia copilului. Profesoria este un job pentru ei. Un job, făcător de acei bănuţi necesari vieţii. Părinţii nu se duc la job, când îşi educă copiii.

  7. radu Says:

    Daca ar fi sa am un copil, nu mi s-ar parea un lucru rau sa mearga la o scoala publica, asa cum sunt ele in Romania, cu bune si rele. Ar face parte din experienta lui de viata. Nu l-as priva de aceasta experienta oricat de mult timp as avea si oricat de buna ar fi parerea mea despre mine ca educator. Totusi, recunosc ca ma infioara gandul ca in anumite scoli din afara, mult prea liberale, copiii sunt invatati ca e ok sa ai doi tati sau doua mame. Nu e deloc ok si in astfel de cazuri pare mai sanatos sa stea acasa. Desi, cine stie? Copilul ar putea sesiza in cele din urma ca astfel de idei nu se verifica sau ca profesorul e sarit de pe fix 🙂

    • Ana Ayana Says:

      Oricum, dacă i se spune la școală ceva, copilul povestește totul acasă iar în acel moment părintele poate spune cum stau lucrurile. Nu mi se pare normal nici ca Internetul să ia locul explicațiilor pe care le poate primi copilul. Nepoata mea are 10 ani și caută pe google tot ce o interesează. Știu părinții asta? Cui îi convine? E drept, pe de-o parte scapi de o grijă dar pe de-altă parte sunt șanse ca un copil să înțeleagă lucrurile greșit.

      • Cristina Says:

        Nu, copilul nu povesteste totul acasa, pentru ca nu stie ca ce i se spune este gresit. Ai auzit vreun copil de 10 ani sa vina sa spuna acasa ca povestea pe care au studiat-o la literatura vine din perspectiva marxista si ca invatatoarea a zis ca socialismul este bun?

        • Ana Ayana Says:

          Mai depinde și de copil. Eu când veneam de la școală mă întreba mama ce am făcut în ziua respectivă și-i povesteam. Pe măsură ce copilul crește scade această deschidere.
          Pe vremea mea nu se insista pe ce e bun și ce nu. La istorie ni se predau fapte din trecut, la celelalte obiecte strictul necesar. Ni se oferea și o listă de lecturi suplimentare dar pentru vacanță.

        • Cristina Says:

          Nu exista educatie neutra. Nu exista sa nu se invete ce este bine sau nu, chiar daca nu se face pe fata. Se poate invata ce este bine si ce este rau chiar si indirect.

          Si eu am „invatat” istorie si nici nu se compara cu ceea ce facem acum. Memorizarea unor date nu inseamna ca inveti istorie. Sa faci conectia dintre date, sa vezi influentele gindirii acelei perioade, sa intelegi de au avut loc anumite in istorie, aceea inseamna sa inveti istorie.

          Biologia din scoli da informatii false, afirma ca evolutia este un fapt dovedit, cind inca este sub categoria de teorie. Literatura care se studiaza in scoli nu se studiaza cu perspectiva autorului in gind. Am citit Sadoveanu, dar nu am stiut niciodata ce fel de influena a avut cind si-a scris romanele, sau ce fel de ideologie vrea sa avanseze.

          Lista de lecturi suplimentare am primit-o si eu. Printre ele era si Robin Hood. Daca nu exista un studiu concret pe cartea asta, poate un copil sa inteleaga mesajul ei?

          Ce mesaj crezi ca transmite autoarea romanului Frankenstein? Care copil din scoli stie?

        • Dacian Says:

          Eu povesteam cam tot ce dadea bine ca apoi sa ma lase sa ma joc 🙂

  8. Rodica Botan Says:

    radu…sora mea este profesoara de istorie – clasa a 7-a in California. Printre alte lucruri pe care le fac odata pe saptamina au Yard duty- sa supravegheze copiii in curtea scolii. Poti sa-ti inchipui ca in plina zi…copiii fac cerc si in mijlocul cercului se petrec lucruri de care nu vreau sa vorbesc. Si asta in una din scolile din zona buna a orasului.

    Alt incident. Il duce profesoara pe copil la cancelarie la directorul pentru comportare nepotrivita in clasa. Copilul o injura de fata cu directorul – dar cea mai urita injuratura . Ghici cui i se face observatie?

    Desi in majoritate profesorii sint oameni care si-au ales profesia asta pentru a educa copiii, multi o parasesc pentruca administratia are principii liberare- Scandalos este si faptul ca in majoritate parintii lucreaza amindoi si asteapta ca toata educatia sa fie facuta de scoala. O sa ne miram cum o sa arate lumea cind viitoarea generatie va fi la putere…

  9. creve Says:

    Sunt dezavantaje mai multe decât avantaje. De obicei asta era o practică pe care o făceau familiile bogate. Chiar cred că mai bine îl lași la o școală publică și îți alegi școala aia bine.

    • Cristina Says:

      Si care sint dezavantajele?

      • creve Says:

        Crește în puf, nu are parte de adevărata față a societății, va avea un handicap față de ceilalți și nu știu cât de bine poate să învețe toate materiile alea acasă.

        • Cristina Says:

          De unde stii? Ai observat zeci de familii ca pe urma sa tragi o concluzie corecta, sau sint doar presupuneri nefondate pe nimic?

        • creve Says:

          Mă gândesc că e și foarte scump în același timp.

        • Cristina Says:

          Deci pe ce te bazezi cind spui ca un copil educat acasa va avea un handicap fata de ceilalti? Pe ce te bazezi cind spui ca nu poate invata materiile acasa? Ca toate studiile arata ca cei educati acasa iau note mai bune decit cei din scolile publice SI private.

        • creve Says:

          Poate sunt eu de modă veche, dar nu știu la școala vieții ce ”note” poate obține. Altceva e să crești de mic cu societatea egoistă și rea și altceva e să te trezești brusc în ea. O să spui că nu îl ți non stop în casă, dar probabil va fi înconjurat de persoane false care nu îi vor arăta asta și la un moment dat o să vină dezamăgirea aia cruntă. Sincer, cum doar familiile bogate își permit asta, dă-ți seama și ce prieteni ar putea avea.

        • Cristina Says:

          Cred ca discutia nu mai este productiva, a alunecat pe un fagas unde incep epitetele.

          Inca nu ai raspuns la intrebarea mea: ai dovezi ca ceea ce vorbesti este adevarat?

        • creve Says:

          Atunci să oprim discuția aici 🙂 N-am de unde să-ți aduc dovezi. Ți se pare că am avut ocazia să cunosc astfel de persoane? Nu fac parte din clasa mea socială și cercul meu de prieteni. Poate ai cunoscut tu și știi ceva ce nu știu eu. Eu doar am încercat să-ți dau câteva argumente mai probabil să fie adevărate decât să fie false. Dacă tu știi ceva ce nu știu eu și ai cunoscut astfel de persoane te rog să aduci tu argumente pro și eventual dovezi 🙂

        • Cristina Says:

          Exact! Nu stii, dar vorbesti! Nimic din ce ai spus nu este adevarat. Cunosc zeci de astfel de familii si iti garantez ca nici un parinte nu este fals, sau egoist. Din 2 milioane de copii care sint educati in prezent acasa plus celelalte milioane care deja au absolvit nu am auzit pe nimeni sa spuna ca are vreun handicap ca a invatat acasa. Sau ca nu s-au putut adapta sistemului universitar. Dimpotriva, universitatile cauta copii educati la domiciliu pentru ca stiu ca sint mai bine pregatiti.

          Familiile care isi educa copiii sint de toate felurile, de la cele mai sarace, la cele mai bogate, asa ca absolut niciuna din prejudecatile tale nu este adevarata. Eu nu sint bogata, dar asta nu ma opreste sa imi fac datoria de a-mi educa copiii.

          Data viitoare informeaza-te inainte sa vorbesti despre un subiect despre care nu sti.

        • creve Says:

          Nu te supăra că întreb dar cum absolvă elevii? Primesc la sfârșit o diplomă, pot da capacitatea, bac-ul, sau cum? Merge cineva la Minister să ceară susținerea unor examene pentru competențe pe baza cărora să le fie recunoscute cursurile acasă? În ziua de azi e greu să echivalezi unele forme de învățământ între diferite țări și chiar în aceiași țară. Eu sunt sceptic deoarece în România asta e destul de rar din câte știu. Ce o fi în SUA sau alte state nu știu, acolo mai e și altă mentalitate.

        • Cristina Says:

          Ei, vezi ca se poate? Nu ma supar la intrebari, ma deranjeaza cind deja concluziile sint trase fara urma de documentare!

          In Romania este ilegal sa iti inveti copiii, desi dreptul iti este recunoscut in Constitutie, deci din cauza monopolului statului asupra invatamintului, deocamdata nu se poate face nimic.

          Celelalte tari care recunosc dreptul parintilor sa-si educe copiii au legi diferite, deci nu pot generaliza. Unde stau eu, eu am dreptul sa-i dau diploma de absolvire. Daca un copil vrea sa dea echivalentul Bac-ului, o poate face, daca nu doreste acest lucru, nu este nevoie sa-l dea. Nu exista ehivalari sau altceva pentru ca ce este privat (ca educatia) nu apartine statului, si deci nu are nevoie de echivalari de la stat.

        • creve Says:

          Acum începem să ne înțelegem și cred că înțelegi și de ce eu vedeam doar dezavantaje 🙂 Cred că mai trebuie să treacă mulți ani ca să poată fi făcut ceva în privința asta la noi, plus că dacă o va permite Constituția, vor mai fi iarăși nevoie de mulți ani ca să își schimbe populația percepția 🙂

        • Ana Ayana Says:

          Bună întrebarea cu diplomele. În ziua de azi, angajatorii aproape că nici nu se uită pe un CV dacă nu sunt încântați de diplome (de aici a pornit afacerea cu vânzarea lor). În cazuri de acest gen se cer probele practice.

        • Cristina Says:

          Singurul dezavantaj este ca este ilegal, dezavantaj pe care nu l-ai numit, dar ai numit parintii falsi si egoisti, sau ca daca inveti acasa cumva esti handicapat. Daca educatia acasa va fi recunoscuta de stat, nu ar trebui sa mai fie probleme. Dar statului nu ii place sa isi dea controlul din mina, asa ca Constitutia va fi incalcata in continuare.

  10. Rodica Botan Says:

    Scoala nu poti sa ti-o alegi. Dupa adresa esti repartizat la scoala la care apartii. Proprietara blogului enjoyhomeschooling a ales sa aiba un business care sa-i permita sa fie flexibila cu timpul ei- nu e neaparat bogata. Este un sacrificiu pe care il face pentru fetele ei.

    Dar…putem sa presupunem ca totul este ok si vedem noi cu vremea ce se alege de educatia copiilor…Daca regret ceva in viata…regret ca nu mi-am petrecut mai mult timp cu copiii mei. Am crescut fetele mele singura si a trebuit sa lucrez- de multe ori si peste program. Am fost avantajata de faptul ca bunica mea avea grija de ele cind eram la lucru. Dar uitindu-ma inapoi la viata…si intelegind ca ne petrecem cu copiii doar un sezon din viata lor si apoi sint plecati pentru totdeauna la casele lor…timpul petrecut cu ei, educatia lor, relatia pe care o avem cu ei- devine din ce in ce mai importanta. Printre regretele vietii este si asta unul…mi-ar fi placut sa fac ceea ce face Cristina…si as fi considerat cea mai importanta investitie din viata!

    • Ana Ayana Says:

      Cu toate că nu ai petrecut așa mult timp cu copiii tăi, ești mulțumită cum au crescut, nu? 🙂

    • Dacian Says:

      Sigur ca poti. Repartizarea poti sa o arunci direct la cos. Viata nu e armata…

      • Cristina Says:

        Usor de spus dar imposibil de facut. Pe linga ca nu ti se da voie sa iti dai copilul la un district scolar de care nu apartii, nu toti au masina si deci in imposibilitatea de a-si da copiii la o scoala mai buna, daca aceasta este la o oarecare departare.

        • Dacian Says:

          Astea-s piedici minore… Schimbi scoala, orasul, tara daca e nevoie. Or treci pe homeshooling sau mai bine pe unschooling…

        • Dacian Says:

          „District scolar” – hehe, la cos si cu asta 🙂

        • Cristina Says:

          Aroganta ta ma lasa muta 😦

        • Dacian Says:

          Imi pare rau dar e tot ce pot face cu limbajul asta de lemn si regulile cu spirit de lagar de concentrare promovate de sistemul educational si insusite automat si fara cracnire de parinti. Pentru mine. educatia copiilor nu are nici o legatura cu ‘districte scolare’ si alte concepte similare.

        • Cristina Says:

          Raspunsul meu era la comentariul lui Rodica. Sint multi parinti care nu se pot muta chiar asa usor si intr-un fel sint obligati sa-si dea copiii la scolile din zona. Cum le poti spune lor: „arunca ceea ce spune districtul scolar la cos”?

          Crezi ca oricine poate sa schimbe tara daca nu-i convine sistemul scolar? Crezi ca oricine se poate muta dintr-un oras in altul la o pocnitura din degete? In ce tara traiesti si daca ai copii, unde merg la scoala?

        • Ana Ayana Says:

          Te muți mai ușor când ai puține bagaje, responsabilități, rădăcini. Cu copilul e mai greu dar nu imposibil. Mutarea asta însă trebuie calculată ca la șah.

        • Cristina Says:

          Dar nu toti au putine bagaje, responsabilitati sau radacini.

          Nu este imposibil, este adevarat, dar foarte greu. Cind mergi intr-o tara straina si nu cunosti limba sau scoala din Romania nu iti este recunoscuta, trebuie s-o iei de jos, cu un salariu mai slab si deci stai intr-o zona cu conditii limitate. Nu toti pot sa stea intr-o zona buna cu scoli bune, si deci sint obligati sa se foloseasca de scolile proaste. Problema pe care a ridicat-o Rodica a fost ca nu poti sa-ti alegi scoala chiar asa de usor pe cit cred altii.

  11. mirceavladut Says:

    Eu cred, ca si tine, ca un rol foarte important al scolii este socializarea, contactul cu lumea din afara familiei( in afara de ceea ce se invata). Ajutorul unui parinte este foarte, foarte important din multe puncte de vedere (este alaturi de copil, ii arata astfel importanta invataturii, ii da lamuririle necesare de care nu poate avea parte la scoala, ii explica pe intelesul lui etc.), insa nu poate inlocui scoala in totalitate.
    Eu nu cred in competitie, insa copilul trebuie sa se invete sa faca fata si competitiei, caci asta e lumea in care traim.
    Deci eu zic ca ideal este sa combini avantajele celor doua metode: dimineata la scoala, iar temele pot fi facute cu parintii, sau cel putin discutate.

    • Ana Ayana Says:

      Așa am fost obișnuiți noi, cu cele două metode. În România nu dau greș pentru că încă mai e cât de cât liniște. Depinde la ce școală nimerește copilul.

    • Cristina Says:

      Ai vazut vreodata vreo familie care face scoala acasa? De unde stii ca acei copii sint nesocializati? De fapt, ce inseamna socializare? Sa stii sa fi smecher?

      Daca il trimiti la scoala dimineata si faci temele acasa, ce fel de teme faci? Ale cui teme le faci? Ale statului! Daca un parinte nu este de acord cu programa statului? Cum poti stii tot ce se invata la scoala ca sa contracarezi acele invataturi acasa? Nici copilul nu-si da seama ca este indoctrinat, de unde ar sti sa vina sa spuna acasa?

      • Ana Ayana Says:

        Când am intrat în clasa a I-a vedeam copii care plângeau după părinții lor. Mi se părea stupid. Ce rău putea să ți se întâmple la școală? Când ești copil și te lasă ai tăi puțin singur simți un pic de maturizare. Vezi cum e să rămâi numai printre cei de vârsta ta, cum e să faci cunoștință cu alți copii, etc.

        • Cristina Says:

          Deci socializare inseamna ca un copil sa nu plinga cind il lasa parintii singur?

        • Ana Ayana Says:

          Integrarea unui individ în societate se face în multe feluri, pe trepte. Important e să ajungi acolo, nu mai contează prejudecățile altora. În general oamenii sunt sceptici cu ceea ce nu cunosc. În afară de asta, sunt diferențe mari între cultura unei țări și cultura alteia.
          Încă o chestie: într-un fel vede lucrurile un părinte și în altul cineva care încă nu știe ce-i asta pe propria piele.

        • Dacian Says:

          Raul e pierderea inocentei, slabirea/pierderea intuitiei, indoctrinarea, controlul, dezinformarea, inregimentarea…

          Cam asta se intampla prin scoli, daca e sa extrag esenta sistemului.

          Da, copiii se mai si joaca intre ei si se imprietenesc, dar nu de asta sunt adusi la scoala, asta e o libertate ce li se acorda ca sa poata suporta atatia ani de „educatie”

        • Ana Ayana Says:

          Mai sunt și profesori care dau tot ce au mai bun din ei pentru copii. Pentru asta e nevoie de vocație și nu toți au fost înzestrați. Dar majoritatea își privesc rolul ca pe un simplu job uitând că exact în acea perioadă formează niște oameni. E una dintre cele mai grele meserii, dacă îți asumi toată responsabilitatea. De ce există dascăli pe care nu-i vom uita niciodată?

        • rast Says:

          Cunosc una bucată creatură feminină (şi culmea nu era blondă 🙂 , brunetă chiar), profesoară de meserie. Profesoară de matematică. Avea un copil (culmea e că am şi botezat odrasla asta 🙂 ). Când puştiu avea 1 sau 2 ani (încă mergea cu sprijin) măsa îi dădea să bea. I-a dat bere. Eram de faţă.
          M-am revoltat:
          – Dai alcool la un copil aşa mic???
          – Ei! Cât îi dau? O guriţă, de gust! Nu-i dau să bea!
          – O guriţă de bere, pentru un organism de 5 kile, e mult!
          – Nu, că……
          Rezultat: pe la 4 ani, când stătea bine în picioare, cum vedea un pahar cum întindea măna după el.
          Nu mai ştiu ce s-a întâmplat. Au plecat în Canada de vreo 8 ani şi am rupt legătura.
          Măsa (nu pot să spun mama la o astfel de creatură) era profă!

        • Ana Ayana Says:

          Eee, ala e caz izolat probabil.
          Și eu aveam o profesoară de mate. Explica atât de bine teoria că înțelegeau toți. La română însă, dădeau toți din umeri și se ascundeau sub bancă 🙂

  12. Rodica Botan Says:

    Uite un exemplu…copiilor li se preda evolutie. Nici nu li se aminteste de creationism in scolile publice. Aici in America- stiu…e greu de crezut asa ceva dar asa este. Copiilor li se spune ca teoria lui Darwin este stiintifica. Au copiii atita educatie la ora aia sa ii combata pe profesori? Au auzit ei de DNA si alte descoperiri stiintifice care au rasturnat total teoria lui Darwin? NUUU!!! Pentruca profesorii nu le spun de celelalte lucruri descoperite de stiinta ci le preda copiilor ceea ce este in programa – ca si ei sint marionetele altora. Si uite asa se sadeste in mintea copiilor o credinta noua- ateismul. Nu mai exista Dumnezeu ca omul s-a creeat singur.
    Daca nu exista Dumnezeu, atunci nu mai exista nici regulile Lui…Si profesorii continua sa predea in acest fel. Stii ca sint opriti profesorii in America sa le spuna copiilor ce este bine si ce este rau? Discuta o anume carte si n-au voie sa spuna ce cred ei…ii intreaba pe copiii ce cred ei despre carte dar ei n-au voie sa spuna ca asta e laie si aialalta balaie. Chipurile…adevarul este relativ. Si ce este bine pentru o persoana nu este bine pentru cealalta. Pai de aia imi trimit copilul la scoala sa il fac confuz?

    Copiii au un spirit de turma; chiar daca ii inveti un lucru acasa, daca la scoala majoritatea zic altfel…chiar daca pe moment nu cred, o sa spuna ce zic ceilalti ca sa nu para diferiti. Prietenii lor vor avea o influenta mare asupra lor…si cit sint in crestere tot ce ating ii influenteaza. Merita sa le cream un timp si un spatiu sanatos in perioada de crestere cind inca sint influentati atit de mult de absolut orice? Asta este o intrebare pe care fiecare parinte care vrea sa dea copilului lui ce se poate mai bun in privinta unei educatii trebuie sa si-o puna. Si sa fie pregatit sa suporte consecintele…ca ele totdeauna vin!

    • Ana Ayana Says:

      Și nouă ni se spunea la școală că omul provine din maimuță dar aveam vârsta la care puteam pune întrebări în dreapta și-n stânga. Copilul trebuie încurajat să nu înghită toate găluștele care i se spun iar asta nu o poți face decât discutând cu el cât mai des, fără a-l băga în ceață.
      Referitor la spiritul de turmă, e deja un alt subiect. Copilul imită până la o anumită vârstă adulții după care îi caută pe cei ca el.

  13. a-z Says:

    deocamdata subiect tabu, asta cu scolarizarea in sistemul public, gratuit, obligatoriu, slab bugetat si implicit slab calitativ in romania. tabu din perspectiva alegerii parintilor pentru copii lor. aici nu prea ai alternativa, sau daca exista acolo unde exista, ea nu e foarte la indemana pentru categorii mai generale. e expresia a selectiei naturale facute de sistemul economic de vcalori materiale, profit si averi, dar asta de regula poarta in spate nu munca si cinste, deci nu fundamente pe care sa bazam viitoarea educatie a celor mici.
    de aceea ramane inca tabu! 🙂

  14. frmshk Says:

    Am aceeasi parere ca si tine. Am citit cate ceva despre educatia acasa in urma cu ceva ani si, cum zici tu, cred ca sunt, inca, mai mult dezavantaje decat avantaje. Stii care mi se pare mie cel mai rau lucru? Faptul ca acel copil, educat acasa, tot in mijlocul acelei societati de care fuge va trebui sa-si creeze o viata, lucrurile de care parintele il fereste, mic fiind, oricum va trebuie sa le infrunte candva. Si atunci, cred ca-i va fi mai greu asa. Oricat de performanti ar fi parintii aia, oricat de exclusiva educatie i-ar da… tot n-are cum sa-l invete scoala vietii…
    🙂

    • Cristina Says:

      Ai vreo dovada ca un copil educat acasa va avea probleme sa se adapteze in societate? Crezi ca va avea probleme sa intre la vreo facultate? Crezi ca va avea probleme sa-si gaseasca un loc de munca?

      Daca ar fi asa, scoala publica scoate multi analfabeti. Multi dintre cei care au terminat liceul nu se adapteaza social, multi nu sint in stare sa faca fata cerintelor unor facultati si nici nu pot sa-si gaseasca un loc de munca.

      Daca pe asta se bazeaza o educatie buna, scolile publice ar trebui inchise, pentru ca sint inutile. Elevii care sint educati acasa au avut rezultate mai bune la testele nationale decit cei din scolile de stat sau private.

      Din nou repet: un parinte care isi ia responsabilitatea de a da o educatie copilului sau nu il tine legat de masa din bucatarie. Cine spune ca fuge din mijlocul societatii?

  15. Dacian Says:

    Homeschooling = nivel intermediar, superior educatiei de masa.

    Nivel avansat = unschooling.

    • Cristina Says:

      Care este diferenta dintre cele doua?

      • Dacian Says:

        In „homeschooling”, parintii au putere de decizie asupra a ceea ce invata copilul si acesta e fortat sa invete ceea ce i se ofera.

        In „unschooling”, parintii cedeaza deliberat acest control si devin doar un fel de consultanti, deciziile asupra propriei educatii fiind luate de copil.

        • Cristina Says:

          Deci crezi in bunatatea innascuta a omului?

        • Dacian Says:

          Sigur, si in inteligenta, intuitia, bunatatea si pana la urma divinitatea sa

        • Cristina Says:

          Cum se explica atita crime si razboaie daca omul tinde spre perfectiune/divinitate?

          Sau discutam acum la misto?

        • Dacian Says:

          In cateva cuvinte sunt lectii necesare de invatat, datorii karmice de platit, consecinte ale greselilor de tot felul din trecut si prezent, pe fondul influentelor astrologice specifice acestei perioade…

          Nu am avut nici o intentie de misto, bascalie, of of

        • Cristina Says:

          Din fericire, venim din perspective opuse, si nu cred ca un copil de 7 ani stie ce sa faca in ce priveste educatia. Nu stie un adult sa ia intotdeauna cele mai stralucite decizii, dar stie un copil de 10 ani? Daca ar fi dupa ei, multi s-ar juca pe computer toata ziua.

          Dar ai dreptul sa-ti inveti copiii asa cum crezi, la fel cum si eu am dreptul sa-i invat exact opusul.

        • Ana Ayana Says:

          Vei fi surprinsă, dar unii copii știu foarte bine să ia decizii. Am predat limba engleză la o grădiniță și am învățat multe lucruri de la ei. Și erau grupe diferite, cu vârste diferite.
          Dacă tratezi copilul ca pe un om care nu știe niciodată nimic, nu va avea niciodată curajul să încerce mai mult.
          Dacă-l tratezi ca pe un omuleț matur, se va simți provocat și va da tot ce-i mai bun pentru a te impresiona.
          Exemplu:
          Eram în parc cu cineva și nu avea cine să ne facă o fotografie. Îi dau aparatul unui bărbat care trecea pe acolo, îi explic cum funcționează, îi arăt unde trebuie să apese, unde să se uite și îl las să facă poza. El, speriat, apasă pe buton și face o poză mișcată. După care dă să plece spunând că nu se pricepe.
          Mai încerc o dată cu o altă persoană din parc, femeie de data asta, și pățesc la fel.
          Hai să îi dau aparatul unui puști care trecea pe acolo. Îi explic și văd cum îi lucesc ochii. Abia aștepta să facă poza. Mă uit, a făcut nu una ci mai multe, chiar prinse din unghiuri diferite. 🙂 La urmă i-am făcut și lui una ca era simpatic.

        • Cristina Says:

          Faptul ca copiii de astazi stiu mai multa tehnologie decit au stiut adultii la virsta lor nu inseamna ca un copil este destul de matur ca sa stie sa faca alegeri bune. Nu stiu cum sint altii, dar copiii mei ar alege toata ziua sa stea la televizor sau computer decit sa ia manualul de fizica si sa invete. Sau toata ziua ar minca numai dulciuri. De obicei un copil de 10 ani nu se gindeste la viitor si deci sa ia decizii bazat pe asta, ci doar la prezent. De aceea parintii trebuie sa aiba grija de copii, pentru ca acestia nu pot avea grija de ei insisi.

        • rast Says:

          Corect Cristina!
          Eu îmi aduc aminte de viaţa mea de 10 ani. Vroiam să mă fac pompier. Eram supărat pe mama că nu-mi cumpără cască şi hidrant! Acum, când îmi aduc aminte, mă apucă râsul.
          Copii nu ştiu ce să aleagă în viaţă, trebuie îndrumaţi.

  16. Ana Ayana Says:

    Eu cred că sunt și adulți care ar sta toată ziua la pc/tv și cu dulciuri în meniu 🙂

  17. Dacian Says:

    Cristina, adultii habar n-au, doar tu ziceai ca lumea nu merge bine deloc zilele astea. Ce sa-i invete adultii pe copii? Adultii au nevoie de lectii de la copii…

    • Ana Ayana Says:

      Și unii și alții au nevoie de lecții. Dacă ești adult nu înseamnă că ai terminat cu educația și le știi pe toate. Iar copilul pe lângă faptul că abia se dezvoltă, vine cu talente care sunt atrofiate la adulți.

    • Cristina Says:

      Noi doi venim din perspective diferite si deci nu avem aceleasi pareri. Lumea nu a mers niciodata bine, dar asta nu inseamna ca parintii sint absolviti de datoria lor de a-si educa copiii. Sint unele lucruri pe care parintii pot sa le invete de la copii, dar asta nu inseamna ca parintii nu au nimic de contribuit la cresterea lor. Eu nu cred in karme si influente astrologice, nu cred ca copiii au autoritate mai mare decit cea a parintilor si deci principiile dupa care ma ghidez eu sint diferite de ale tale. Problema apare cind vine statul si impune parintilor principii cu care ei nu sint de acord.

  18. Rodica Botan Says:

    Dacian…ma uit cum arata generatia asta de copiii care isi poarta pantalonii cazuti de li se vad izmenele de jumatate. Pe mine ma apuca groaza cind ma gindesc ca astia vor hotari ce si cum si daca…sa primesc pensie sau asigurare medicala peste citiva ani. Doamne fereste…sa ajungem la mina multora din copiii educati in ziua de azi. In primul rind ne-ar trata ca pe niste caractere din jocurile alea a lor … Cred ca ai glumit cind ai zis ca adultii au nevoie de lectii de la copii…

    Eu cred ca adultii trebuie sa fie seriosi in a invata ei insisi si a tine cot cu tinerii in tehnologie…dar tehnologia nu este totul. Ca un computer trebuie sa fie programat bine ca sa dea rezultate bune. Si depinde de ce informatie intra in el …ai auzit zicala”garbage in, garbage out”. Gunoi intra si gunoi iese…

    • Dacian Says:

      Nu, nu am glumit. Adultii au trecut printr-un sistem care i-a transformat in robotei ascultatori si nici nu-si dau seama. Putini au scapat neatinsi.

      Copiii inca nu au fost contaminati, mai ales cei mici; adultii ar face bine sa ia lectii de la ei, au nevoie mare de asa ceva…

      Asadar, prefer pe copiii cu pantaloni in vine decat pe automatele cu cravata.

      Pensia sau asigurarea medicala sunt ultimele lucruri de care sa ne facem griji, parerea mea.

      • Cristina Says:

        Copiii vor fi contaminati atunci cind vor incepe scoala, deci de la cine sa mai ia adultii lectii? Abia astept sa ma invete fata mea de 10 ani chimia si fizica! Am ramas in urma la subiectele astea!

        Nu stiu in ce tara locuiesti, dar unde sta Rodica pensia si asigurarea medicala este foarte importanta in viata unui om.

  19. Drugwash Says:

    Jeez, cîte ore am petrecut citind cele 94 de replici de mai sus! Şi nici măcar nu ştiu de ce, fiindcă fii-mea are deja 21 de ani, e plecată de mult pe drumul ei şi eu n-am fost prin preajmă. Cred că mai repede – trecînd prin toate punctele de vedere – m-am simţit din nou copil, privind la părinţii – reali sau wannabe – cum îşi închipuie ei că ar trebui să crească un copil. O singură persoană a adus tangenţial vorba de un lucru foarte important: „bă, da’ pe copil l-ai întrebat?”

    Sigur, asta ar fi exprimarea populară a unei idei care se pare că scapă majorităţii: copilul – indiferent cît de mic ar fi – are o voinţă proprie, idei bine definite şi – important – abilităţi înnăscute. Înainte ca părintele, statul sau orice fel de organizaţie să impună unui copil un anumit drum în viaţă, ar trebui întîi să se gîndească dacă acel copil îşi doreşte să urmeze acel drum şi dacă are abilităţile necesare.

    Toţi părinţii (cel puţin, cei responsabili) îşi doresc binele copiilor lor; din păcate, dorinţa asta prea puternică – şi care de multe ori e doar o simplă oglindire a ceea ce ar fi vrut să fie sau să facă ei înşişi la vîrsta aceea – îi face să-i împingă pe copii pe drumuri greşite, în totală neconcordanţă cu dorinţele şi/sau abilităţile lor. Spre exemplu, eu în generală am avut note de 9 şi 10 numai la engleză, muzică şi desen; restul materiilor mi se păreau prea puţin importante şi ca atare nu le dădeam mare atenţie. Dar părinţii au insistat să merg la un liceu „cu tradiţie” şi m-au împins spre mate-fizică. După doi ani am „alunecat” spre „electrică” de unde am „căzut” de-a binelea la „petrol şi gaze”, într-un oraş învecinat unde făceam naveta cu trenul. După asta, tot nu s-au lăsat şi au insistat să dau la facultate, iar cum singura opţiune din mai toate punctele de vedere era „UPG” (fostul Institut de Petrol şi Gaze), ghici ce: am dat examenul cu febră 39,5°C (adică foaia goală că nici capul nu mi-l puteam ţine pe umeri) şi de acolo totul a fost downhill. Concluzia: nu încerca să împovărezi bietul copil cu neajunsurile şi visurile tale sfărîmate din adolescenţă, ci descoperă-i şi încurajează-i propriile dorinţe şi ambiţii, ajută-l să ajungă acolo unde vrea el să ajungă, nu tu.

    Ar mai fi multe, foarte multe de discutat pe tema educaţiei şi nici măcar n-am apucat să le bag carne în frigider nemernicilor care au distrus intenţionat sistemul de învăţămînt ca să poată scoate sclavi pe bandă rulantă pentru alţii. Ori crede cineva că tot ce se întîmplă e doar o conjunctură de evenimente nefericite? Dacă în Japonia un elev s-ar sinucide aruncîndu-se de pe bloc fiindcă n-a luat bac-ul, a doua zi ministrul învăţămîntului şi profesorii şcolii respective şi-ar face seppuku în public! Mă rog, poate nu literalmente (deşi n-ar fi greu de crezut), dar cel puţin moral şi profesional. În România însă, organele abilitate n-au absolut nici un interes să „producă” intelectualitate, fiindcă masele sînt mai uşor de condus cînd n-au habar de ceea ce li se întîmplă. Da’ ce zic eu România…

    • Ana Ayana Says:

      Toate bune și frumoase dar știe oare copilul ce vrea să aleagă cu adevărat? Într-un fel e bine să-l lași să opteze pentru ceea ce este pasionat dar e nevoie de îndrumare și deschiderea ochilor pentru ca el să vadă toate posibilitățile. Și cumva să aleagă singur, neinfluențat prea tare. Pe de-altă parte, dacă el alege domenii de genul: sculptură, origami, dans, ce șanse are să meargă pe o linie de plutire?

      • Cristina Says:

        Aici este intrebarea de baza, problema nu este daca copilul vrea sa faca sculptura sau nu, ci cine trebuie sa aiba un rol important in decizia facuta, parintii sau statul?

        Vrea sa-mi spuna mie cineva ca ministrul educatiei imi iubeste copilul mai mult decit il iubesc eu? poate ministrul sa stie care ii sint pasiunile si astfel sa-i personalizeze o programa scolara care sa-l ajute sa-si atinga visul? Sau parintele stie mai bine capacitatile si pasiunile copilului? Cine stie mai bine?

        Cine are responsabilitatea si datoria sa spuna copilului ca nu se poate trai din origami, parintele sau ministrul?

        • Ana Ayana Says:

          Eu aș face școli în care anumite materii să fie obligatorii (limba țării în care te afli, matematica, fizica, geografia, istoria, etc.) și aș include foarte, dar foarte multe facultative: limbi străine (nu doar engleză, franceză, germană), pictură, instrument la alegere și nu doar fluier sau vioară (ce vezi prin toate școlile), de ce nu și origami, sculptură, psihologie, etc. Astfel ai avea de unde alege. Problema e că pentru 2-3 elevi ar fi prea mare efortul, la materiile mai puțin bifate. Dar ideal așa arată.

        • Cristina Says:

          Problema nu sint materiile, pentru ca s-ar putea preda sute de ele, niciodata un om nu va cunoaste TOTUL despre un subiect.

          Perspectiva de unde vin eu este ca parintele are dreptul sa directioneze educatia copilului. Profesorul este angajatul parintelui (nu a statului) si acest profesor trebuie sa ajute parintele in a educa copilul, daca parintele are nevoie de ajutor.

          Daca un parinte crestin doreste ca copilul sau sa primeasca o educatie crestina, acesta o face singur sau/si cu ajutorul profesorilor alesi de el. Deci profesorul trebuie sa predea materia conform dorintelor parintelui, nu dorintelor statului.

          Tot asa, daca un parinte doreste sa-si educe copilul cu materii care promoveaza ateismul, acest parinte are dreptul sa-si aleaga profesori ca sa-l ajute.

          Sistemul in care educatia este astazi aborda, este ca un minister decide ce materii sa invete copilul, cum sa le invete si sa vina din perspectiva ateista/umanista. Profesorii nu dau socoteala parintilor, ci statului. Conteaza daca unui parinte nu-i convine vreo materie? Nu. Conteaza daca profesorul invata copiii principii cu care parintii nu sint de acord? Nu. Conteaza daca parintii nu sint de acord cu standardele impuse de stat? Nu.

          Controlul despre ceea ce trebuie sa fie educatia unui copil ar trebui sa fie la parinte, nu la stat. Daca un parinte vrea sa faca scoala la domiciliu statul nu trebuie sa se implice si sa intervina cu nimic, altfel isi incalca atributiile.

        • Ana Ayana Says:

          Am înțeles. Pentru tine este foarte importantă educația într-un spirit creștin.

        • Cristina Says:

          Pentru mine da, dar pledez pentru fiecare parinte sa aiba acelasi drept. Daca un parinte ateu vrea ca sa-si invete copilul sa imbratiseze aceeasi religie, statul nu are voie sa-i incalce acest drept.

          Statul nu are voie sa se bage in educatie, mai ales s-o monopolizeze. Acest lucru incalca citeva drepturi recunoscute de Constitutie, deci pe linga ca nu este moral mai este si ilegal.

  20. Drugwash Says:

    Cristina, tu ai impresia că „statul” – oricine mama dracu’ ar fi entitatea asta – are nevoie de oameni inteligenţi, isteţi, culţi, care să nu se lase „aburiţi” de vînzătorii din piaţă, de la tribuna parlamentului ori de aiurea şi care să fie capabili să-şi rezolve toate problemele fără a cere ajutor dinafară? Statul are nevoie de o turmă de oi, de sclavi pe care să-i poată manipula în voie. Ca atare, nu poate exista nici un interes din partea acestuia în a educa în mod corespunzător generaţia tînără. Iar acei cîţiva care într-un fel sau altul reuşesc să se desprindă de turmă şi să se ridice la un nivel „periculos” sînt fie „cooptaţi”, fie „aranjaţi”.
    Aşa că nu-ţi face iluzii.

    • Cristina Says:

      Nu-mi fac iluzii pentru ca am iesit din sistem. Deocamdata guvernul nu poate sa imi impuna nimic din punct de vedere educational. Avem o libertate pe care vreau s-o impart si cu altii. Se va da voie sa se faca homeschool in curind? Nu, dar saminta este plantata. Poate copiii nostri o vor face. Totul este ca cineva sa ia atitudine.

  21. Drugwash Says:

    Din sistem se iese doar cu picioarele înainte. N-am spaţiu, timp şi putere la ora asta să-ţi povestesc de ce. Un singur lucru trebuie să ţii bine minte: copiii plătesc (şi) pentru greşelile părinţilor lor.
    Îţi spun asta fiindcă am avut şi eu aripi mari, acum 20 de ani; mi-au fost tăiate atît de brusc încît m-am înfipt juma’te în pămînt cînd am picat şi de-atunci nu m-am mai putut ridica. Metaforic vorbind, desigur.

    • Cristina Says:

      Eu m-am referit la sistemul educational. M-am referit ca nici un minister al educatiei nu imi impune standardele sale, oricare ar fi ele. M-am referit ca copiii mei nu fac parte din zidul de caramida.

      Stiu ca oamenii au fost indoctrinati sa creada ca este de datoria guvernului sa ne educe copiii, stiu ca este foarte greu sa schimbi mentalitati. Legile sint usor de dat, mai greu este pentru ca nu aplica nimeni sau nici macar nu se cunosc. Daca nu vorbeste nimeni, daca nimeni nu face nimic, de ce am avea pretentia ca ceva sa se schimbe?

  22. Adrian.S Says:

    Scoala acasa nu va avea succes in Romania pentru moment.Ca sa faci asa ceva,e nevoie de o puternica miscare de dreapta,de harnicie,de vointa, responsabilitate si de independenta.Momentan,romanului i place sa lasa pe pe altii sa-i rezolve problemele(de multe ori statul).
    In Romania exista o miscare puternica de stanga,de lene,o lipsa a vointei,iresponsabilitate si dependenta de stat(socialism).
    Oricum,sper ca in 10 ani sa se sparga monopolul la educatie.

  23. Coca GHERGHESCU Says:

    De cand am fost eleva am privit scoala ca pe o constrangere, asa cum se face acum in anumite locuri este cu adevarat o constrangere, si mai e si inutila de multe ori. Sunt probabil si copii carora scoala clasica li se potriveste, sau care pot accepta mai usor acest sistem. Dar omul invata oricum, si e bine sa existe si aici o libertate in alegere. Daca pentru un copil parintii au ales scoala acasa, atunci pentru el aceea va fi varianta mai buna. Nici un copil care ar fi fericit sau multumit la scoala nu ar accepta sa fie tinut acasa. “Tinut” e un fel de a spune, pentru ca nu cred ca exista o bucurie mai mare pentru un copil decat sa nu mai fie obligat sa mearga a doua zi la scoala. Sa inveti nu inseamna sa fii prezent la scoala. Sigur, pentru anumiti parinti ar fi imposibil sa isi tina copiii acasa sa invete, si atunci scoala clasica poate fi un ajutor real. Posibilitatea alegerii este importanta, asa incat fiecare sa aleaga ceea ce i se potriveste. Mai multa libertate de alegere inseamna o lume mai buna. Coca Gherghescu

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: