Archive for august 2011

Zgâriatul mașinii – mai rău ca zgâriatul pe creier

Miercuri, 31 august 2011

Într-una din zilele cu soare și vânticel, ies cu bicicleta să zbor ca Pegas. Toate bune și frumoase, pedalez și mă strecor prin trafic. Avantajul pe două roți? Nu plătești asigurare, benzină, impozit. Îți tonifici mușchii, te miști din fața calculatorului.

Aștept la semafor și dau să mă strecor, ca de obicei. Aveam loc fix numai pentru mine, ca pe strada Sforii. În stânga două cucoane și în dreapta o mașină ultimul răcnet, neagră. Intru printre cele două puncte de reper și duduițele dau să urce într-o mașină. Mi-au îngustat calea. Ca să nu le accidentez, pun piciorul jos și cârma atinge în treacăt mașina din dreapta mea. Dau să merg mai departe, bine că nu s-a întâmplat nimic cu domnițele. Când colo, mă strigă proprietarul mașinii de lux. Îi făcusem o liniuță subțire cât un fir de păr. Exact sub geamul șoferului. Pff, asta-mi lipsea, în rest am de toate!

Scurt pe doi, mă angajez să-i dreg mașina în speranța că uită până se întoarce din vacanță. El zice că nu ar fi insistat dacă mașina nu era nouă. Nouă de acum doi ani dar intrată la suflet. Fie, treacă-meargă. Ne-am plimbat pe la diverse service-uri și oamenii cer o căruță de bani. Dar am găsit unul rezonabil. Bine că nu vor să i-o vopsească pe toată! Rău că nu i-am dat o adresă falsă. Morala: nu e bine să zici adevărul. Nici să speri că va uita pățania. Mâine merg să-mi plătesc zgârietura. Între timp, coarnele bicicletei s-au îmbogățit cu proteze de cauciuc.

Întrebarea mea, ca un om neatașat prea tare de tehnologie și tot ce înseamnă metale cu roți: cum ai fi procedat tu în locul tipului? Tipul fiind proprietarul unui coafor, deținătorul unui iPhone, posesor de lanț gros la gât și bronz de Hawaii. Să nu uităm mașina. Eu cred că aș fi trecut cu vederea. Dar nu sunt bărbat și nu las mașinăriile să-mi cucerească inima. Niciodată.

Schimb de tură

Marți, 30 august 2011

Săptămâna trecută, în aceeași zi, pe vremea asta, ziua era mai lungă cu câțiva pași. Nu i-am numărat dar îi simt cum se-adună. Vara și-a strâns verdele într-un sac de lumină. Se pregătește de vacanță și nu poate pleca fără bagaje. Oamenii au secerat ce ea încă mai lasă în urmă. Au făcut baloți de paie și i-au aruncat în zig-zag, pe câmpie. Sunt dovezi palpabile.

Aerul așteaptă cuminte mirosul de ceață cu fum. Pătura de vară își pierde din puteri. Pielea îmi transmite mesaje prin toți porii: gradele din termometru vor să se transforme-n gradații. În seara când voi pune prima pereche de șosete voi ști că s-a făcut schimbul de tură. Anotimpurile știu să ofere din plin ultimele porții. Te fac să-l dorești pe următorul cu inima deschisă.

Băuturi mascate

Luni, 29 august 2011

Se spune că suntem ceea ce consumăm. Chiar cred asta. Faptele vorbesc despre noi: alimentația aleasă, hrana intelectuală, hrana spirituală. Normal, așa cum la mașină nu torni ulei de floarea-soarelui în loc de benzină, corpul uman are nevoile lui. Dar dăm Cezarului ce e al Cezarului?

Problema e că hrana sănătoasă nu prea atrage din cauza gustului (ce preferi: suc de morcovi sau cola?). De exemplu, iaurtul cu fructe este nemaipomenit. Când simt aroma fructelor de pădure, nu m-aș opri din savurat. Cât e de sănătos? Conține o grămadă de zahăr iar fructele sunt cam dubioase.

Cam la fel și sucurile din fructe. De obicei câte lingurițe de zahăr îți pui în cafea/ceai? Un pahar de suc are de 2-3 ori mai mult față de cât pui în mod normal pentru a drege ceva amărui/acru. Citeam aici despre băuturile răcoritoare și m-a uimit topul pe care l-au realizat. Au pus în capul listei băuturile răutăcioase (a se înțelege nocive) și au făcut reclamă celor de pe urmă.

p.s. În cazul celuilalt tip de hrană, cât oare din ceea ce consumăm este sănătos?

Trezitul de dimineață

Sâmbătă, 27 august 2011

De când mă știu, am avut greutăți în a mă trezi ușor dimineața. Patul e cald, pătura e moale, somnul e dulce. Cum să te dai jos? Mai ales dacă visezi ceva frumos. Color sau alb-negru? Nu am sesizat niciodată diferența.

Bineînțeles, depinde spre ce te îndrepți. Dacă trebuia să merg în excursie, aveam un somn de iepure și mă trezeam fără ceas. Ciudat e că nici nu mă simțeam obosită.

Dacă trebuia să merg la școală și aveam prima oră sportul, trăgeam de mine: ce orar au făcut și ăștia, transpiri la prima oră și apoi stai așa toată ziua. Mă deranja faptul că nu existau niște dușuri pentru a te face fresh din nou. Pe vremea aia nu erau dușuri la școli, acum or fi?

Cu timpul am învățat cum e mai bine și ce trebuie să faci pentru ca trezitul dimineața să devină un obicei ușor.

În primul rând, orice prelungire (funcția snooze de la alarmă) înseamnă să furi din timpul tău. De ce să mănânci pe fugă pentru cinci minute de somn? Asta dacă punem în calcul ora la care-ți propui să te dai jos din pat (teoria) și ora la care te dai jos practic.

Încă o chestie: cu cât soneria este mai stresantă, riști să te trezești nervos. Eu într-o vreme mă trezeam cu asta pe fundal. Aveam senzația că pășesc într-o lume nouă. Toate lucrurile îmi zâmbeau: periuța de dinți, ceașca de ceai, oglinda. Pe parcurs, soneriile s-au tot schimbat.

De când am început să fac jogging am descoperit că mă trezesc de o mie de ori mai ușor, uneori chiar fără ceas. Pentru mine sportul este cafeaua de care alții nu se pot despărți. Într-un fel îmi propun să las organismul să lupte singur, fără stimulente. Chestia e că reușește dar trebuie exercițiu.

Iată ce sfaturi am mai găsit pe net pentru optimizarea procesului de trezire. Voi ce secrete aveți? Întreb poate mai descopăr lucruri folositoare.

Oamenii locomotivă

Vineri, 26 august 2011

Deși nu au fitil, iau foc repede. E de-ajuns să se afle într-un mediu inflamabil. De regulă un astfel de mediu se poate traduce chiar printr-o singură persoană și cuvintele ei incomode. Alteori e de-ajuns să fie priviți. Ca pe focurile de artificii. Apoi, cum ai spus ceva care deranjează prin faptul că e adevărat, încep tunetele și fulgerele. Culmea e că stârnesc niște reacții în lanț. Cel nervos are talentul să dea nervii mai departe. Acum depinde cine se află la rând, dacă e receptiv și, mai ales, ce cale ferată a ales. Niciodată nu poți să știi cu cine te intersectezi.

Laude fără lipici

Joi, 25 august 2011

Cred că nu degeaba procesul prin care un om îl laudă gratis (fără motiv) pe altul se numește periaj. Sau periat? În fine, trebuie că înseamnă amândouă același lucru numai că e posibil ca primul să se adreseze blănurilor/animalelor și celălalt hainelor fără păr.

Îi spui omului câteva vorbe dulci, eventual ceva ce vrea să audă neapărat și… pac, i-ai pus niște scame pe haină. Nu e ca-n sensul propriu, unde procesul are rolul curățării de inutilități. Și scamele, fiind ușoare, nu se simt dar au efect.

Oricât aș încerca, nu-mi iese. Mai sunt situații în viață de care trebuie să profiți și tare bine mi-ar prinde, dar nu pot. Nu vrea scama să iasă. Tot am senzația că decât să zic ceva forțat, mai bine tac. Culmea e că-i văd pe alții și mă distrez când posesorul de scame nu-și dă seama. Sau poate și-o dă și-i pare bine. Poate pe câte unii periatul îi face să se simtă importanți, mai știi? Ceva-n genul: bine, mi-ai intrat în grații, fie!

După o pauză crește entuziasmul

Miercuri, 24 august 2011

Dintotdeauna am pățit așa. Când îmi place foarte mult ceva trebuie să fac o pauză. Nu de alta dar am tendința să tocesc gusturile prin repetiția lor. În cazul de față nu se demagnetizează nicio casetă, cum pățeam în adolescență cu muzica preferată. Bine, dregeam banda cu un creion, prin învârtire. La nevoie, o lipeam dacă se ondula.

Imaginează-ți următoarele versuri auzite după o liniște lungă:

Sing me to sleep tonight
No memory tonight

Acum ascultă ceea ce ascult fără oprire de câteva zile:

https://anaayana.files.wordpress.com/2011/08/fran-healy-sing-me-to-sleep.doc

download aici