De ce citesc bloguri?

by

În primul rând, nu sunt multe dar sunt foarte diferite între ele. Îmi imaginez că oamenii din spatele lor sunt un fel de embleme și au multe în comun cu ceea ce desfășoară pe plan virtual: poezii, critică de film, recenzii, poze, întâmplări din viața de zi cu zi, muzică, rețete, maxime, etc. Încerc să țin lista cât mai scurtă pentru că ziua are numai douășpatru de ore iar internetul are altă unitate de măsură. Iar dacă nu am timp pentru toate, le împart pe segmente. Bineînțeles, nu le notez cu x pentru a afla necunoscuta.

Totuși, din când în când mai arunc o privire și pe blogurile care se cred/sunt faimoase. Una dintre ele, o fetișcană care crede că le știe pe toate și mă amuză o dată la câteva luni. A devenit faimoasă pe net și asta pentru că scrie despre orice, pe șleau. Dă sfaturi băieților, le spune să se spele, să vorbească frumos, etc.

Recent am purtat o discuție cu o altă fetișcană care pune mii de poze cu ea pe blog. Am întrebat-o de ce, am presupus că e narcisită, ea a aprobat dar ceva nu i-a convenit la comentariul meu. Apoi mă întreabă de ce mai intru la ea. Simplu, îmi place teatrul. Adevărul e că unii oameni au talent la show-off. Până la urmă, totul e la vedere, de aia suntem aici: pentru impresii.

Mai e ziarista care chiar vorbește pe șleau, are personalitate și ăsta e primul lucru pe care îl observi la ea. Dacă îndrăznești să o contrazici, te face praf. Nu dăm nume, nu facem ghicitori, nu inventăm. Totul există și stă bine pus de-o parte a blogosferei. Numai ce-am venit dintr-un astfel de raid.

Încercând să pun totul în balanță realizez că pe majoritatea îi citesc pentru că sunt îngâmfați. Fiecare în felul lui și cu doză diferită, că altfel nici nu-i mai țineam minte. Când spun talent nu mă refer numai la scris. Sunt atâția actori, teologi, scriitori, politicieni și oameni simpli pe net. Ceea ce ne face să alegem este atât gustul pentru calitate cât și dorința de a vedea un strop de spectacol autentic. Sunt oameni cu diverse realizări/pasiuni/calități dar există numai două tipuri de îngâmfare: cu cap și fără cap. Ei bine, puțini sunt cei care se încadrează în prima categorie.

Etichete:

40 răspunsuri to “De ce citesc bloguri?”

  1. Lucian Bureriu Says:

    Eu sunt cu cap.
    http://lucianbureriu.wordpress.com

  2. Drugwash Says:

    Mai bine ai citi o carte. Sau dacă vrei şi ai o doză suficient de mare de masochism, subtitrările de la filme (mai ales pe Antena1, dacă o mai prinzi).

    „Ascultă pe http://www.stirileprotv.ro, melodia din căştile ucigaşului”. Asemenea cretinitate monstruoasă – apărută acum două minute pe ProTV în legătură cu criminalul norvegian – ar putea fi motto-ul lumii secolului 21: „atîta vreme cît ne ies bani, ne doare-n p*** de orice altceva”. Sigur, e off-topic. Scuze.

  3. Drugwash Says:

    P.S. Fă ceva cu browserul ăla, dă-l pe UTF-8 sau Central European în loc de UTF-16 sau UTF-32 (ce-o avea el implicit), ca să văd şi eu diacriticele alea.

  4. Denisa Says:

    Am ajuns aici ca sa-ti Multumesc ca intri si la mine sa citesti cateva randuri. S-a nimerit ca primul meu comentariu sa fie la postarea asta…sper ca pe mine nu ma citesti pentru ca sunt ingamfata :))
    Multumesc, multumesc

  5. AnaAyana Says:

    vorbeam despre ingamfare in sensul bun al cuvantului 🙂

  6. creve Says:

    La tine cititul blogurilor are efectul pe care îl are la mine cititul horoscopului (râzi)? :))

  7. Dacian Says:

    Vreau sa citesc si eu sfaturile pentru baieti 🙂

  8. Xenonisis Says:

    Ana,

    Râde ciob de oală spartă… 🙂 Deşi scrii pe blog de ani buni, nu ştim mai nimic despre tine! Adevărata AnaAyana se află mereu în umbră, tu niciodată nu spui ceea ce simţi/gândeşti cu adevărat! Deci, nu ştiu cât de recomandat e (în cazul tău) să îi judeci pe alţii!

    Desigur, atunci când scrii -ce scrii- scrii bine, de cele mai multe ori eşti foarte interesantă în textele tale, să nu înţelegi altceva! Eu nu îţi las mesaje pe blog fiindcă nu am timp (deşi simt nevoia uneori), eu îmi folosesc timpul liber pe blog pentru o altă tipă! Trebuie să recunosc asta, ţi-am spus-o pe şleau, asta e…

    Mă rog, oricum ar fi, m-ai făcut curios! Vreau şi eu blogurile fetişcanelor şi mai ales pe cel al ziaristei, dacă poţi să îmi trimiţi adresele lor pe email ţi-aş fi extrem de recunoscător! Nu îmi fac iluzii prea mari, ştiu că nici o româncă nu spune lucrurilor pe nume nici pe blog şi nici altundeva dar cine ştie de unde sare iepurele până la urmă!

    Singura femeie (pe lumea asta) care scrie ce simte -cu adevărat- este Natsuo Kirino! Nimeni altcineva nu se ridică la nivelul ei, absolut fabulos stilul acestei femei care este nevoită să mascheze -de cele mai multe ori- realitatea în ficţiune!

    Referitor la îngâmfare, Octavian Paler recunoştea în unul din ultimele lui interviuri la TV că un om modest nu poate fi foarte inteligent! Mare dreptate avea omul ăsta, nu poţi fi modest şi extrem de inteligent! Modestia echivalează întotdeauna cu mediocritatea, eşti modest = eşti mediocru!

    Aşa că o să îţi spun eu pe şleau de ce îţi plac blogurile de îngâmfaţi! Fiindcă ştii şi tu foarte bine că îngâmfarea „cu cap” (cum bine spui tu) e semnul omului de geniu…

    Nu vreau să vorbesc despre îngâmfarea „fără cap” ,nu are rost să îmi irosesc timpul pe aşa ceva, sper că înţelegi aspectul!

    Cheers!

    • Dacian Says:

      Nu avea dreptate deloc Paler daca a zis asa ceva. Un om inteligent nu poate fi decat modest, efectiv nu se poate altfel.

      Iar ideea ca ingamfarea „cu cap” ar fi geniala… e complet gresita si ea.

      • AnaAyana Says:

        modestia înseamnă tăcere, cine e capabil să facă ceva strălucit și să nu pomenească?

        • Dacian Says:

          Multi sunt capabili de asa ceva.

          Nu cred ca modestia inseamna neaparat tacere, se poate vorbi de anumite realizari cand nu e in scop de lauda, egotic…ci in sensul de a cultiva ceva bun, a evidentia sursa de inspiratie, a invata pe cineva ceva valoros etc. Sunt multe nuante…

          Iar inteligenta nu a depasit inca faza incipienta, „profana”, cultivata in societate si in scoli – daca nu e capabila sa perceapa imediat orice ingamfare si lipsa de modestie… Lipsa de modestie nu are unde sa se ascunda si va fi eliminata de lumina adevaratei inteligente…

          Cu alte cuvinte cineva care si-a cultivat inteligenta putin peste nivelul profan si-a eliminat deja o mare parte din defectele comune ca lipsa de modestie, ingamfarea etc.

        • AnaAyana Says:

          aici e mult de scris/zis
          tratam problema mai incolo 🙂

          later edit
          cum ramane cu taina tacerii, momentul in care esti numai tu cu tine?

    • Dacian Says:

      „Singura femeie (pe lumea asta) care scrie ce simte -cu adevărat- este Natsuo Kirino”

      Asta presupune:

      1. Ca ai citit mai tot ce scriu femeile, in toate limbile globului
      2. Ca ai calitatea de a discerne sinceritatea lor

      Sa zicem ca Inteleg un pic chestia cu ingamfarea cu cap, dar totusi, nu e cam multa aici?

    • AnaAyana Says:

      xenon,
      Adevărat grăiești. Nu-mi place să folosesc blogul pe post de desfășurător al Anei. Scriu frânturi și ating subiectele parțial. Nu mi-ar plăcea să mă găsesc pe net în totalitate, cu poze, cu povești, cu toate alea. Sigur le cunoști pe fetele de care ziceam, o să-ți trimit totuși adresele. Sigur dacă le scriu aici iese scandal și nu am nevoie 🙂

    • richie Says:

      O imbecilitate mai mare n-am auzit. esti modest = esti mediocru? WTF! modestia tine de caracter nu de aptitudinile intelectuale. E adevarat ca unii brainiaci au manifestat si o anumita ingamfare, o excentricitate datorata probabil si unui complex de superioritate. Dar nu putem generaliza stupid pe marginea catorva exceptii cum ca oamenii inteligenti trebuie neaparat sa fie ingamfati.. Un exemplu: Nicolae Steinhardt.. din cate imi dau seama omul ala numai ingamfat n-a fost, iar de mediocritate nu cred ca suferea.

  9. Drugwash Says:

    Se pare că layout-ul ăsta nu prea are loc de multe „nested answers” fiindcă nu găsesc link-ul „Răspunde” acolo unde ar fi trebuit să fie, aşa că mă scobor oleacă doar ca să te liniştesc, Ană dragă, spunîndu-ţi că diversitatea face viaţa frumoasă… pînă la un punct. Iar punctul meu – de vedere, întîmplător sau poate nu – este că cei conştienţi de propria valoare sînt deasemeni conştienţi că aceasta se propagă prin alte canale decît „bulk advertising”.
    Şi apropo de asta, ţi-am spus vreodată că în topul lucrurilor pe care le urăsc cel mai mult, reclama se află pe locul întîi, la egalitate cu minciuna? Poate şi unde sînt una şi aceeaşi, în 99% dintre cazuri…

    • AnaAyana Says:

      nu-ti place reclama pentru ca vrea sa bage pe gat ceva ce nu cauti sau pentru ca in spatele ei sta vanzatorul care se gandeste la adaos-ul comercial?
      p.s. m-am lamurit in legatura cu rasfoitul blogurilor, ma limitez la cele care emana seninatate

      • Drugwash Says:

        Reclama – cel puţin cea din ziua de azi – e înşelătorie. Cu litere mari cît un sediu de bancă se promite marea cu sarea, iar jos, cu litere atît de mici de zici că-s puţe de furnică, s-ar putea să găseşti condiţiile în care ţi se oferă anume produs sau serviciu. Şi dacă apuci să citeşti şi să înţelegi acel „fine print”, îţi dai seama că de fapt e o mare ţeapă. Baloane de săpun. Ambalaje frumos ticluite în care se află acelaşi hăndel a cărui duhoare te face să iei la un moment dat calea Norvegiei.
        Sigur, ceea ce spun poate părea mult prea exagerat şi mult prea negativist, dar se întîmplă de multe ori în viaţa unui om ca picătura (nu de nectar) să umple paharul. Şi-apoi nu vrei să m-auzi înjurîndu-le tot neamul – de la ăl’ cu ţîţa-n gură pîn’ la ăl’ cu barba sură – imbecililor care produc şi difuzează reclame idioate şi inutile, pentru atît de mult timp încît uit nu numai unde rămăsese filmul dar chiar şi la ce film mă uitam, şi-atunci cu obidă apăs pe butonul roşu al telecomenzii şi mă jur – a cîta oară în ultimii ani – că nu mai vreau să aud de televiziune.
        De aici încolo poate să preia cine iese mai des prin oraş ori pe oriunde s-ar mai putea găsi reclame, că eu de scîrba asta nici după pîine nu ies decît o dată pe săptămînă sau chiar mai rar.
        Şi gata, că am monopolizat topicul şi s-a făcut mîine de oră. Uite ce se întîmplă dacă mă provoci la vorbă! 🙂

        • AnaAyana Says:

          Ehe, eu am lasat de mult televivorul la magazinul care vinde naftalina 🙂 un film bun merita sa-l vezi la cinema numai ca nu poti sa pui pe pauza cand ai nevoi urgente. Solutia numarul doi, faci rost de el.
          Macar de ar fi facute cu cap reclamele astea si de le-ar da prin rotatie dar este exact ca la radio. Vine schimbul de tura, pune aceleasi melodii pe care le punea si cel de la grila precedenta. Si uite asa miauna toate in cor.
          Nu e pesimism in ceea ce spui, doar ca dupa ce deschizi ochii pentru literele alea mici cat puta de furnica (tare asta), e bine sa fii informat. Printre altele, inainte de a te arunca cu coarnele inainte.

  10. Drugwash Says:

    Iar n-am buton de ‘reply’! Parc-am juca X şi 0 şi mă închizi de fiecare dată! 😀

    …inainte de a te arunca cu coarnele inainte.

    Dacă mi-e permis să parafrazez un fost imn: „…berbeci au fost, berbeci sînt încă / şi-or fi, în neamul românesc…” Şi totuşi graba, vederea slabă, sentimentul (fals) de încredere pe care-l inspiră numele firmei sau persoana – după caz – ne fac să „punem degetul” pe ceea ce uneori poate însemna condamnarea pînă şi a copiilor noştri la datorii pe viaţă.
    Şi ca o mică paranteză: de ce naiba să mai ai încredere într-un nume – poate faimos odată sau exagerat de mediatizat în prezent – atunci cînd tot ceea ce se oferă pe piaţa românească are binecunoscutul însemn „Made in China” ?! Dai bani pe un nume care nu mai valorează nici doi bani ?! Baszmeg!
    Revenind la reclame: după ce am reorientat antena de satelit deplasată de ultima furtună, am resetat şi receptorul şi am scanat din nou: posturile Mediaset au dispărut, aşa că nu mai pot urmări filmele de pe Italia1, un post ce-mi inspiră nostalgie, avînd în vedere că l-am urmărit non-stop acum vreo 15 ani de-am ajuns să ştiu italiana mai bine decît unii care au fost acolo. În disperare, am căutat altceva care să mă mai rupă de stresul cotidian şi am dat de 4musicTV, un post cu muzică 24/7. Vreau să spun că reclamele de pe postul ăsta sînt atît de puţine şi atît de bine integrate în program, încît nici nu-mi dau seama de ele. Bine, nu sînt cu ochii acolo constant fiindcă lucrez la nişte script-uri, dar dacă e să iau fondul sonor, nu se simte nici o diferenţă. Poate ai observat cum pe ProTV, Antena1 şi ce-o mai fi prin zonă (că eu doar de astea mă lovesc pe analogic terestru), la film ori altă emisiune decentă, sonorul e slab, iar cînd intră reclama îţi sparge difuzoarele şi urechile. Ei bine, aici e totul liniar, liniştit, în ton. Cît o mai fi.
    Iar m-am întins la vorbă şi am treabă de nu mă văd. S-auzim de bine! 😉

    • AnaAyana Says:

      butonul de reply e mai sus, la wordpress trebuie cautat de unde incepe primul comentariu

      sarind peste asta

      ai adus in lumina smecheriile pe care le face un brand: lupta la inceput apoi se culca pe o ureche pentru ca numele lucreaza mai departe. Teoretic nu se intampla asa dar vorbim de chestii din viata reala.

  11. Drugwash Says:

    Paranteză: există ‘reply la post-ul original’ şi ‘reply la reply’. La formatul grafic îngust afişat de tema asta (şi poate nu numai), al treilea ‘reply la reply’ închide şirul. Dacă e să o iei pur logic, te aştepţi ca răspunsul să fie la o replică precedentă, într-o discuţie cursivă; sigur, cineva poate alege să ignore replicile precedente şi să răspundă la un anume post, care poate fi cel original sau undeva la mijlocul discuţiei, iar layout-ul ar trebui să reflecte asta, pentru o mai uşoară înţelegere a fluxului conversaţiei. Din păcate, cine a gîndit stilul ăsta s-a oprit mult prea devreme din gîndit. Dar am intrat iar în chestii tehnice – defect din naştere, cred.
    Ca să revin la tema reclamelor – care nu ştiu ce are de-a face cu tema articolului dar se pare că s-a furişat parşivă: a fost odată ca niciodată o perioadă în viaţa omului cînd un nume era o garanţie suficientă, bine bazată pe ani de experienţă, calitate, servicii ireproşabile, etc. Marja de eroare era extrem de mică, fiindcă cei care reprezentau acel nume îşi dădeau interesul în mod real şi constant ca acel nume să aibă acoperire reală, bazată pe fapte şi nu pe vorbe.
    În ziua de azi, cînd nimic nu mai e destinat să dureze, mulţumită stilului de viaţă consumist venit de la cretinii care nu ştiu să bată un cui într-o scîndură dar ştiu să se împrumute de la chinezi ca să trăiască un stil de viaţă mult superior celui pe care ar trebui să şi-l permită în mod normal, totul – dar absolut totul – are o durată de viaţă relativă, oscilînd undeva între o oră şi maxim un an de zile. Să dau ca exemplu un adaptor bluetooth pe care am dat 40 RON şi care a funcţionat o singură dată, după care ceva i-a resetat VID şi PID la 0000 şi acum apare ca Unknown device pe orice sistem l-aş încerca? Ăsta e doar un exemplu minor faţă de multe alte mizerii care ni se bagă pe gît cu lopata, zi de zi. Şi atunci, cînd totul e făcut să fie efemer cu bună ştiinţă, ce rost – sau ce putere – ar mai avea un nume care să însemne cu adevărat ceva? Sîntem în mod constant educaţi să nu ne mai pese – de ceva sau cineva – să nu ne mai „cramponăm” de trecut sau relicve ale sale, în numele noului, al progresului… sau după cum văd eu lucrurile, în numele entropiei care ne va cuprinde cît de curînd.
    Dacă e să cuprind totul în cîteva cuvinte, atunci nu pot spune decît că am devenit o generaţie de lăcuste care distruge lanul de grîu ce le-a fost leagăn pînă acum.

    • Ana Says:

      Da, există în meniul wordpress opțiunea nested comments dar am limitat-o la 3 pentru că după această cifră discuțiile încep să se îngusteze ca strada sforii din Brașov 🙂
      Legat de nume, bine că s-a inventat conceptul de mostră. Poți vedea dacă produsul e bun sau e o monstră, cum mai zic unii 🙂 Din păcate nu se poate aplica și-n domeniul tehnic așa cum are succes cu cosmeticele.

  12. Drugwash Says:

    Aş vrea şi eu o mostră la o cartelă de telefonie mobilă al cărei bonus super-mediatizat e valabil doar 7 zile (şi/sau în anumite condiţii inacceptabile unui om sănătos la cap) şi pentru care va trebui să suporţi un contract de un an (sau doi?) la un preţ nu tocmai accesibil tuturor. 😦

  13. drstoica Says:

    Ptiii, ce placere sa navighez pe-aici!… In premiera, da’ nu si ultima data. 🙂
    Nu comentez nimic despre fetiscane, e treaba ta si-a lor. 🙂 Dar aia cu modestia si mediocritatea vad ca a starnit polemici serioase. Cine neaga vorbele lui Paler se simte cu o musca pe caciula. Cu una din doua. 🙂

  14. Dacian Says:

    Sugestia ca modestia ar putea fi o musca pe caciula cuiva aduce a mediocritate.

  15. Adrians Says:

    Si totusi este bine ca citesti 🙂 multi au uitat cum se face acest lucru …

  16. Adrians Says:

    da… 🙂 clar … fb, msg, lol, wtf … s-a vazut la bac 🙂

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: