Archive for mai 2011

Prietenii (de) la distanță

Miercuri, 25 mai 2011

În afară de cei care sunt aproape, există suflete dragi, răsfirate prin lume. De fiecare dată când vorbim, discuția continuă de unde a rămas. Ca și cum ai pune o melodie pe pauză, rezolvi 2-3 probleme care ard iar șlagărul nostru curge lin după aceea.

Zilele astea am regăsit o veche colegă + prietenă pe Facebook. Sunt bune rețelele de socializare atâta timp cât știi ce cauți. Din păcate spațiul virtual oferă numai o portiță și fragmente din oameni. Discuțiile cu cei de departe riscă să intre-n labirint și fiecare să-și vadă mai departe de realitatea lui.

Mi-ar plăcea s-o găsesc și pe Adriana din Ardeal, fata cu paltonul roșu, veselia cât casa și talentul de a recita poezii de te făcea să plângi. Într-o zi mi-a adus pachețel la serviciu (știa că nu am timp să mănânc): fasole cu ceapă verde. Am râs că o să am respirație de balaur dar n-a murit nimeni prin zonă.

Rețetă Nutella

Marți, 24 mai 2011

Se ia decizia de a savura ceva înainte sau după masă. Pui pe tine hainele de oraș (opusul hainelor cu care te lăfăi în pat). Îți iei ceva bani de buzunar. Te deplasezi hotărât spre locul cu de toate. Intri în supermarket. Depășești melcii care se opresc în drum și scot antenele la produse. Mergi la raionul cu dulciuri. Țintești spre borcanele cu cremă de ciocolată. Ajungi în fața Nutellei și o alegi pe cea mai proaspătă. E ușor, doar scrie pe ea.

Pescuitul de oameni

Luni, 23 mai 2011

Eu nu știu ce-și imaginează vânătorii de comori când scriu pe gugăl: cum îmi găsesc jumătatea? Suflete incomplete, oameni la fel de goi (de sine), inimi crestate la mijloc cu forfecuța aia care lasă margine ondulată?

Lumosity

Vineri, 20 mai 2011

Există mai multe categorii de jocuri, nu voi face acum clasificări ci mă opresc la concluziile din urma probării. Se pare că prin antrenament ne putem îmbunătăți destule capacități. Lumosity este un site ce propune dezvoltarea anumitor părți ale creierului: memoria, atenția, viteza, flexibilitatea, capacitatea de a rezolva probleme, etc. Depinde ce vrea să amplifice fiecare. Partea bună e că rezultatele au cam avut dreptate la mine și știu unde mai am de lucru. Partea proastă e că totul e gratis până la un punct. După ce expiră perioada de probă poți plăti 6.70 euro pe lună (abonament pe un an) sau 4.99 euro pe lună dacă te abonezi pe doi ani. Mai există și varianta de a te abona pe viață dar pe asta o includ în psihologia asigurărilor. În timp ce crește contul din banca lor, s-ar putea peste 2-3 luni sau după 3-4 ani să nu mai fie nevoie, să nu mai te intereseze, să ți se pară inutile. Sau, culmea fericirii, să pățești ca tipul din Limitless. Ha!

Lucrușoare plăcute

Joi, 19 mai 2011

Am primit prin luna martie o sarcină (o numesc oricum altfel pentru că nu-mi place cuvântul leapșă) descoperită abia acum. Trebuia să scriu numai 10 lucruri care-mi plac. Cum nu se preciza vreun scadențar, mă pui pe enumerări. Dacă ies mai mult de 10 virgulițe, derulăm înapoi telefonul fără fir și inventatorul va trebui să riposteze. În lipsa lui, tăcere.

Așadar, într-o ordine aleatoare pentru că sigur nu e asta ordinea preferințelor: comunicarea, ciocolata, dragostea, râsul, diminețile de vară, ploaia la două noaptea-când deschid geamul să aud mai bine totul, filmele de calitate, unghiile îngrijite, ochii sinceri, mirosul pământului după ploaie, mirosul de cretă, mersul cu bicicleta și săritul coardei, ganterele de două kile, pantalonii albaștri, cearșafurile (more…)

Forme de viață

Miercuri, 18 mai 2011

Musculițe verzi-abia-le-vezi, muște care bâzâie și dau buzna oriunde, țânțari cu vocea pițigăiată și foamea-n sânge, furnici neliniștite, molii frumos colorate, greieri cu genunchii ascuțiți. Stop. Până aici avem voie să folosim paleta pentru a-i trimite în neant (?!)

De la creaturile mai mari în sus, privim problema practic: le mâncăm. Pui de baltă, pui de ogradă (ăștia-s fericiți pentru că au mușchii antrenați spre deosebire de cei care trăiesc toată viața într-o cușcă). Stop din nou. Asta nu-i nicio crimă, e doar o modalitate de a lua viața unor animale care habar nu au ce-i cu ele. Morbidă postare dar e de vină o musculiță care se dădea cu capul de monitorul laptop-ului. Din nu știu ce motiv le dau mereu drumul afară tuturor dar acum am ucis-o cu remușcări de-o secundă.

Comorile tinereții

Marți, 17 mai 2011

Crispy era un gândac domestic, cu spinarea neagră și lucioasă. Ieșea din garsonieră numai noaptea, când vecinii se retrăgeau la depou. Îi convenea situația pentru că putea să umble dezbrăcat. Avea obiceiul să care totuși o sacoșă de plastic la el, în caz că mai găsea ceva interesant prin oraș. Ultima oară s-a pricopsit cu o plasă de păianjen și două fire de mustăți de pisică. În ambele cazuri, cadourile proveneau de la niște strănuturi misterioase.

Într-o noapte a auzit niște râcâieli în perete, ca și cum cineva ar fi căzut pe spate și nu reușește să se ridice. Cum se simțea curajos în momentul ăla, a pornit spre locul cu pricina. Putea fi strivit, nu-i păsa. Avea un sentiment ciudat. Când a ajuns acolo, (more…)