Archive for decembrie 2010

Re-gifter

Vineri, 24 decembrie 2010

Filme noi, apărute ieri

Joi, 23 decembrie 2010

În concepţia mea

  • film nou = film pe care nu l-am văzut încă
  • cinefil     = acela care priveşte toate filmele pentru că este pasionat şi vrea să descopere povestea, imaginile, etc.

Din 1900 şi până în 2010 s-a tot lucrat în industria cinematografică. Unii au primit lauri şi au devenit celebri (pe bună/rea dreptate) şi ceilalţi au rămas spre descoperire. Cu alte cuvinte, alegi ce vrei să consumi din aceast meniu. În anumite perioade se punea accent pe poveste şi intrigă, acum se măsoară efectele speciale.

Fiecare epocă are culoarea ei, e normal să existe diferenţe dar, la un moment dat, tinerii chiar o să creadă că laptele creşte în copac, gata ambalat în cutii de carton. Mi se pare nedrept ca un film să fie dat la o parte doar pentru că e alb-negru, franţuzesc sau lung de două ore jumate.

Că îmi place să mă uit la filme, nu e ceva nou. Cum frecventez site-urile de specialitate, constat cu stupoare că nu mai scrie nimeni despre filmele vechi, ca şi cum dacă e 2010 trebuie să vezi numai filmele produse recent. Aşadar, conform tendinţei actuale

bun = proaspăt?

Mă-ndoiesc. În această categorie intră cu succes: pâinea caldă, sucul de portocale sau senzaţia pe care o ai după ce faci duş. Părerea mea.

Şi pentru că teorie fără practică nu există, trebuie să las un exemplu de cinefil adevărat.

Crăciun extra(ordinar)

Marți, 21 decembrie 2010

Trebuie să ai un motiv oficial pentru a fi mai bun de sărbători? E ca şi cum eşti în trafic, pui pe pauză obiceiurile şi aştepţi la calea ferată să se ridice bariera ca să treci. Aici nu există cale de mijloc. Ori eşti bun tot timpul anului (sau măcar încerci), ori eşti sincer şi te comporţi în consecinţă.

Pe unii oameni sărbătorile îi irită. Evident, nu poţi celebra ceva ce nu simţi. Trebuie să-i vezi rostul. Crăciunul ne prinde nepregătiţi din acest punct de vedere. În schimb, la capitolul caldaboşi, vinişor, sărmăluţe, lecţiile sunt făcute. M-am obişnuit să aud la ştiri cum se umplu spitalele după sărbători din cauza toxiinfecţiilor alimentare.

M-am obişnuit şi cu cozile la supermarket. Cu o zi înainte, oamenii fac provizii ca şi cum urmează o foamete, ca şi cum le ghiorţăie stomacul  şi trebuie să salveze situaţia. Nu înţeleg, mănâncă mai mult ca de obicei sau se gândesc la musafiri?

Ce s-a pierdut de la naşterea Lui Iisus şi pănă acum? Avem pomul de Crăciun, un obicei laic preluat de la popoarele germanice. Istoria zice că omul a venit acasă, era cam întuneric şi a pus câteva becuri în bradul din curte. Luminile i-au dau un aer special şi aşa decide să pună câteva lumânări în bradul din casă. Azi există târguri şi expoziţii cu brazi ecologici, făcuţi din alte culori decât verde. Bradul s-a modernizat. Creatorii de modă se întrec cu ideile inovatoare pe care le au.

Avem Moşul, un bătrănel cu costum roşu şi barbă albă, personaj apărut prin secolul 16 pentru a atrage copiii de partea Crăciunului cu cadourile sale. O extensie a lui Nikolaustag, sărbătoare catolică. Copiii sunt uşor de ademenit dar cum îi înveţi ce înseamnă Crăciunul cu adevărat?

O grămadă de alte obiceiuri vin peste semnificaţiile de bază. Oamenii fac cadouri schimb-pe-schimb, petrec în cercuri restrânse. Din când în când mai au loc acte de caritate în văzul presei, investiţii menite să strângă simpatii politice.

Poate mă înşel. Chiar mi-aş dori ca toate binefacerile să fie acte simple, de la o inimă la alta. Şi mi-ar mai plăcea să nu-mi mai bată la poartă martorii nu ştiu cărei grupări religioase în preajma Crăciunului. Oamenii ăştia chiar nu-şi dau seama că se luptă cu morile de vânt? Acest act de corupţie nu diferă prea mult de un act vânzare-cumpărare. Noi îţi oferim lumina, tu te schimbi. Noi ştim adevărul, ceilalţi sunt închişi la minte. Aştept să cadă lozinca asta şi apoi mă convertesc.

Între timp, mă bucur că cei dragi nu m-au uitat. E bine să ştii că există o mână de oameni care, deşi răspândiţi prin diferite colţuri ale lumii, trimit părticele din sufletele lor. Pentru mine Crăciunul asta înseamnă: timp pentru ceea ce contează cu adevărat.

Cum îți găsești parfumul

Vineri, 17 decembrie 2010

Înainte de toate, este bine să știi ce arome îți plac. Sunt câteva categorii importante de grupuri olfactive: florale, citrice, fructe, marine, orientale, piele, lemnoase. Fiecare categorie are ramurile ei astfel încât există n combinații de parfumuri: citrice aromate sau citrice gourmand, floral acvatic sau floral musk. Mai departe, te ajută fragrantica.com pentru a afla ce nume poartă gustul tău. Eu am mers cu lista astfel rezultată la magazin și am găsit exact ce căutam.

Ce-mi place la acest site e faptul că-ți dă detalii despre ingredientele parfumului. Așa am văzut că majoritatea care mă atrăgeau conțin iasomie, musk, amber, raspberry, santal, măr verde, suede. Până acum însă, din multitudinea de arome, nu am găsit ceva care să detroneze Lacoste Pour Femme. De obicei mă rezum la prima sticluță, nu revin asupra unui parfum ci caut altul, dar cel din urmă rezistă cu stoicicm. Poate din cauză că mă definește.

Brzezina (1970, Andrej Wajda)

Miercuri, 15 decembrie 2010

Acțiunea filmului se petrece într-un orășel parcă uitat de lume, în vecinătatea unei păduri de mesteceni. Regizorul ne prezintă viața a doi frați diferiți deși exponenți ai aceleiași Polonii din 1970.

Boleslaw este patriotul, cel care preferă să-și ducă traiul acasă, așa cum s-a obișnuit. El a rămas cu fiica sa Ola după ce i-a murit soția. Această pierdere îl face să țină un doliu prelungit și să devină taciturn, singuratic. După un an de la moartea femeii, rana este la fel de proaspătă. Poate din cauză ca soția a fost îngropată în padurea de mesteceni din apropiere și o simte în suflet de fiecare dată cand trece pe acolo. Spiritul pădurii pare să-i dea viață, mai ales că soția lui iubea foarte mult natura.

Celălalt frate este Stanislaw, un tânar fascinat de lumea din Vest. Plecat de acasă încă din tinerețe, cutreieră marile orașe, trăiește intens dar se înstrăinează de cei pe care i-a părăsit. După o vreme se îmbolnăvește de TBC și se întoarce să moară pe tărâmul patriei, acolo unde s-a născut. Ajuns acasă, simte nevoia unui pian. Cândva aveau unul dar fratele său l-a vândut. Atitudinea lui Stanislaw în fața mortii este una de respingere cu zâmbetul pe buze. El pare să tragă de fiecare capăt de ață cu disperare, trăiește intens si acest lucru provoacă iritabilitate fratelui său.

Este interesant cum cel care mai are puțin de trăit reușește să transfere acel gram de energie fratelui apăsat de suferința doliului. Pădurea de mesteceni este martoră atât în fata vieții cât și în fața ultimelor momente ale acesteia. Stanislaw găsește timp chiar să se îndrăgostească și să se facă iubit de o femeie tânără și sănătoasă. Plăcerea cu care prețuiește fiecare secundă, îi face pe cei din jur să-l îndrăgească.

A venit primavara și în timp ce unul moare cu dor imens de viață, sufletul fratelui său renaște. Finalul filmului este optimist.

Şi mai multă lumină

Luni, 13 decembrie 2010

în fiecare notă muzicală
ce se rostogoleşte
de pe acoperiş,
plouă

fiecare poezie necompusă
şi trimisă înapoi
de unde a venit,
ninge,
se topeşte,
revine pe portativ

lumina scaldă doar un colţ de cameră
prin geamul cu draperiile
de un alb insistent
ca o invazie de ceaţă

e toamnă târzie,
un alt anotimp ce nu-şi cunoaşte
perioada de valabilitate
şi stăruie
ca o melodie la modă

mănânc cu gândul în altă parte
doar pentru a-mi potoli
foamea de mai multă lumină

orice zgomot vecin
pare o grupare de vieţi
ce trece printre jaloane cu un sens
bine definit

Capacitatea de a înţelege până la capăt

Vineri, 10 decembrie 2010

Cu cât te apropii mai mult de adevăr, s-ar putea să-l abureşti. Exact ca atunci când te priveşti în oglindă de aproape. Dar asta nu înseamnă că decantarea ideilor trebuie să se facă instant.