Archive for septembrie 2010

De ce m-am uitat la Seinfeld de mai multe ori?

Miercuri, 29 septembrie 2010

Una dintre plăcerile de a fi adult: pot să mănânc o prăjitură, două, trei, fără să-mi fie teamă că-mi stric pofta. Părinţii nu agreează asta. Ei mereu au grijă să-ţi spună: nu mânca dulciuri înainte de masă că-ţi strici pofta. Şi ce dacă! Am o grămadă de pofte. Dacă o stric pe asta, vine alta!

De ce pun chelnerii nota de plată intr-o carte? E  cumva povestea notei şi trebuie pusă între coperţi?

Câteodată drumurile necirculate sunt necirculate dintr-un anumit motiv.

Odată am avut o haină de piele pe care mi-a distrus-o ploaia. De ce nu este bună umiditatea pentru piele? Oare atunci când plouă, vacile fug spre primul ţarc strigînd în gura mare: da-ţi-ne drumul înăuntru, ne stricăm hainele!

Bărbaţilor nu le pasă ce rulează la TV. Ei vor să ştie doar ce altceva rulează la TV.

Cineva mi-a dăruit un radio de ascultat sub duş. Mulţumesc! Presupun că nu există loc mai sigur de dansat decât o suprafaţă alunecoasă.

Cum ar arăta lumea dacă oamenii şi-ar spune în permanenţă tot ce gândesc? Cât ar dura o întâlnire oarbă? Probabil 13 secunde, timp în care el i-ar spune: ai nasul cam mare iar ea: ai o respiraţie neplăcută.

p.s. Am vizionat de 7 ori toate sezoanele (din adolescenţă şi până anul ăsta). Multe replici le uitasem. Cred că mă opresc pentru o bună bucată de ani.

+oo

Miercuri, 22 septembrie 2010

Din categoria scrie acum până nu uiţi ce vroiai să zici, am scrijelit undeva pe ultima pagină a unei agende: acţionezi sau priveşti la alţii cum acţionează. Lumea se mişcă datorită oamenilor care fac ceva. Pe axa infinit, săgeata se află numai la capătul cu plus ––> +oo Într-acolo mergem, indiferent unde ne-am afla în această secundă. Schimbările care se lipesc sau nu de noi au legătură cu această traiectorie. Dacă un om aleargă spre ţinta sa iar altul merge liniştit, nu înseamnă că într-o parte există o avalanşă de trăiri iar în cealaltă nu există concluzii.

These pretzels are making me thirsty!