Archive for martie 2010

Mai sunt oameni de nota 10

Miercuri, 31 martie 2010

Şi nu puţini, şi nu oriunde. Trebuie să-i vezi şi să-i laşi în umbră pe cei de la care nu ai ce învăţa. Pentru egoism nu ai nevoie de lecţii. O poţi face şi singur. Să devii zgârcit, iar e uşor. Nu mă opresc la sensul propriu.

Oricât ne-ar plăcea să credem că suntem inventivi şi originali, repetiţia ne urmăreşte. Sub diferite forme: în spatele obiceiurilor, în faţa măştilor, printre cuvinte.

Mai mult loc pentru lumină se face abia atunci când nu te mai consideri cel mai bun dintre toţi. Abia atunci când te bucuri pentru binele celui de lângă tine, pentru darul din daruri.

Despre ceilalţi nu am cum să vorbesc (nu-i cunoaşteţi) dar pe ei îi puteţi citi:

Cinemagia

Duminică, 28 martie 2010
  • dai note filmelor pe care le-ai văzut
  • ajustezi genul unui film
  • ţi se salvează lista cu filme după mai multe categorii (preferate, anul apariţiei, văzute, vreau să văd, etc.)
  • poţi împărtăşi impresii celorlalţi utilizatori despre actori şi filme
  • poţi vedea listele celorlalţi utilizatori
  • în cazul în care ai văzut ce au în listă şi ţi-a plăcut, restul s-ar putea să-ţi placă la fel de mult (recomandări indirecte)
  • poţi întreba pe forum, îţi vor răspunde cinefili înrăiţi 🙂
  • mi-am completat lista cu filme favorite şi arată cam aşa
  • dacă ţi-a plăcut filmul X, s-ar putea să-ţi placă şi filmele Z, W, Y – recomandări
  • site-ul e bine structurat şi poţi găsi repede ceea ce cauţi
  • găseşti informaţii utile despre tot ce înseamnă film

Kaki King

Sâmbătă, 27 martie 2010

Captivantă, misterioasă, fresh, hipnotică, pe repeat de ceva timp. Am găsit aici un articol foarte bun despre/cu ea.

https://anaayana.files.wordpress.com/2010/03/gay-sons-of-lesbian-mothers.doc

download

El secreto de sus ojos, 2009

Vineri, 26 martie 2010

El secreto nu este o telenovelă, așa cum titlul de mai sus poate să înșele prima impresie. Filmul a câștigat Oscarul 2010 pentru cea mai bună peliculă străină. Trebuie să menționez în paranteză – dar nu o mai deschid – am văzut numai filmele care mi s-au părut interesante și nu tot ce a primit lauri.

Mi-a plăcut din mai multe motive chiar dacă, pe alocuri, unele scene sunt explicite. Temperamentul hispanic este expus așa cum mă așteptam, din plin: dialoguri emoționante, tranșante, un fir epic bine construit, o intercalare fină trecut-prezent-fantezie, umor subtil, intrigă, răzbunare, mister, dragoste.

Povestea tânărului care și-a pierdut soția în urma unui viol, atinge inima comisarului (Benjamin Esposito) angajat pentru a prinde făptașul. Unde mai vezi atâta dedicare în descoperirea adevărului, în investigarea unei crime? Lăsând la o parte filmele, probabil că tot în filme. Similitudinile din viața reală nu știu în ce măsură pot fi privite ca niște catalizatori, ca niște cauze care pot declanșa acțiuni înflăcărate.

Comisarul are abilitatea de a citi privirile celor din jur: ochii vorbesc dar și mint. Ar trebui să păstreze liniștea. Câteodată e mai bine să nu-i privești. De ce? Poate pentru că ei trădează lipsa sentimentelor sau, dimpotrivă, o prezență febrilă a lor. Aceasta este cheia. De aici filmul devine mai mult decât captivant. 

Regizorul creionează teme și portrete variate: bărbatul matur care se teme să-și declare iubirea, femeia frumoasă care fuge de propriile sentimente, bărbatul nu tocmai chipeș – dornic de a-și demonstra virilitatea, alcoolismul ca pasiune, iubirea ca punte de legătură între cele mai frumoase momente din viață și supraviețuire.

Nota mea 8/10

Întrebare cu puncte de suspensie

Vineri, 26 martie 2010

Shutter Island, 2010

Marți, 23 martie 2010

Ne bazăm pe simțuri dar ce se întâmplă când ele alunecă sub semnul întrebării, când mintea începe să-ți joace feste, când nu mai distingi clar ce este real și ce este imaginar?

Teddy Daniels (un Leonardo di Caprio așa cum nu l-am mai văzut până acum!) împreună cu partenerul său, ajung într-un ospiciu care se află pe o insulă. Ei trebuie să investigheze un caz special: dispariția unei femei periculoase care și-a înecat cei trei copii.

Prima parte a filmului pare banală, aștepți să se întâmple ceva. Orice în afară de interogarea pacienților sau acomodarea lui Teddy în pavilionul B. De aici începe tensiunea: pacienta dispărută era desculță, camera era închisă, a lăsat un bilețel misterios. E furtună groaznică, feribotul e departe, muzica apasă nervoasă pe starea de spirit.

Întâmplările încep să fuzioneze: apar halucinațiile, coșmarurile, îndoielile. Cine este bărbatul din visele lui Teddy Daniel, cine a omorât copiii, care este adevărta identitate a lui Teddy, toată amețeala e o conspirație stupidă? Regizorul, Martin Scorsese, induce privitorului exact această nervozitate. În final, nu rămâne decât să alegi pe cine crezi, ce realitate alegi, de partea cui ești.

Cu acest rol Di Caprio reușește să scape de imaginea băiațandrului imatur din Titanic, rol cu care deseori a fost asociat. Nu a pățit-o numai el. Jeniffer Aniston a rămas în istoria cinematografiei drept Rachel din Friends. Jim Carrey e privit dubios când nu joacă într-o comedie. Jason Alexander a rămas drept George din Seinfeld, orice alt rol părînd nesemnificativ. Poate că da sau poate că nu am aprofundat filmele în care au apărut de-a lungul timpului.

Revenind la Shutter Island, merită văzut chiar dacă pe alocuri ai impresia că e varianta ocolită a lui Fight Club, cu o dedublare a personalității de-a dreptul năucitoare. Este singura asemănare între cele două. În rest, jocul de idei, de imagini, acumularea de tensiune, te vor ține interesat până la capăt. Bineînțeles, dacă te lași pătruns de poveste.

Chiar dacă

Vineri, 19 martie 2010

Chiar de ai cuprinde lumea cu ambele brațe, răstignit pe un viitor optimist, timpul se pictează singur. Își face autoportretul, nu are nevoie de oglindă. Din când în când ne privește cu drag, în ochi și vede că razele soarelui își opresc creionările pe retină.

Suntem amatori. Dreptacii mângâie pe cei însingurați cu mâna stângă. Femeile și-au injectat o doză mare de autosuficiență în vene și locuiesc în vile străine sau în cochilii. Bărbații adoptă căprioare sălbatice și fug de bătrânețe. Vânătoarea s-a terminat. Porțile libertății au fost larg deschise tocmai de necunoștință.

Chiar dacă ai ști ce va fi în viitor, chiar de ai dezvolta o tehnică infailibilă de a defila printre jaloane, timpul e altul. Nicio coenzima Q10, niciun lasou, nicio criogenie în masă nu-l pot fenta.