Autoportret .jpg

by

Discutam la un moment dat despre fotografii şi reacţiile pe care le au oamenii când sunt pozaţi. S-au evidenţiat clar două atitudini: într-un fel vei arăta când te prinde cineva necunoscut şi cu totul altfel când te va poza cineva drag. Mă rog, s-au mai spus şi altele.

Despre autoportrete nu am menţionat încă. Despre fenomenul piţipoanca a auzit toată lumea. Ba lumea a şi văzut. Pe străzi, pe saituri. Sunt o grămadă de locuri. Fenomenul piţi începe să prindă stil şi rafinament.

În ultima vreme mă lovesc de foto pe care şi le fac oamenii şi încerc să-mi dau seama ce vor să scoată în evidenţă. Recunosc, abia aştept să văd ce poze a mai pus Mirjan (o fată frumoasă de pe Flickr) cu ea. Nu o cunosc. Ştiu doar ce văd şi ce mi se oferă. Poate văd o poză reuşită din o mie aruncate. Nu mă interesează.

Să zicem că eşti fotograf. În momentul în care peste 75% din compoziţiile tale sunt autoportrete iar restul sunt cănile din bucătărie, maşinile care se văd de la balcon, florile din glastră sau băbuţele care trec prin faţa vizorului, ceva nu e-n regulă.

Fără să vreau, reacţia mea când văd autoportrete este una suspicioasă. Exemplul dat mai sus este unul fericit pentru că nu toţi au talent în domeniu cum are Mirjan. Dar când văd un chip şi în prelungirea lui mâna care se chinuie să ascundă direcţia aparatului foto, nu mai spun că e artă.

Am lăsat mai demult un comentariu cuiva care se poza foarte des şi mi l-a şters. De ce oare? Am întrebat dacă mi se pare mie sau e narcisistă. Cum poate asta să deranjeze? Putea să spună, simplu, că mi se pare, aşa cum puteţi să spuneţi şi voi. Nu-i bai.

 

Etichete: ,

16 răspunsuri to “Autoportret .jpg”

  1. admirethis Says:

    Interesant

  2. Valentin Says:

    Citeam cu ceva vreme in urma o stire care suna asa:
    „Romania ocupa locul doi in Europa, dupa Rusia, ca pondere a autorilor de fotografii care isi fac AUTOPORTRETE, si primul loc in topul tarilor cu cea mai mare pondere de utilizatori care publica online fotografiile realizate[…]”
    Majoritatea celor care isi fac aceste fotografii autoportret e formata din utilizatori ai diverselor retele de socializare, gen HaiCinci, Facebook,etc.(retele de imbecilizare le-as numi eu). Aici gasim specia pitipoanca.
    Adica tanara bucata feminina, ce intruneste cel putin 3 dintre urmatoarele aspecte fizice: imbracaminte provocatoare ce proeminenteaza calitati fizice, eventual sumara, tocuri, aspect ingrijit: coafat, manichiura, fard, mireasma imbietoare; fizic intregit de zambete largi pentru diversi masculi cu potential, flegmatism fata de restul muritorilor si o bine-dezvoltata tehnica de flirt adaptata tuturor situatilor. Binenteles sunt si destui masculi de genul asta. Are balta peste.

    Personal, daca tot imi pierd timpul in fata calculatorului, prefer sa vizualizez fotografii facute de persoane care au cat de cat habar, cineva pasionat(a), eventual profesionist(a). Sunt destule bloguri si saituri de nisa.

  3. AnaAyana Says:

    Corect!

  4. rodica boitan Says:

    Cunosc pe cineva…drag…de 16 ani care si-a facut un hobby din a-si face poze. Pentruca e plinuta bine…si nefericita cu propria imagine- cea reala. Si le lucreaza(pozele)…sa arate asa cum ar vrea de fapt sa arate. E aproape dureros sa privesti chestia asta. E pe undeva si o lene si lipsa de control in a schimba mai degraba realitatea ca sa te multumeasca – a slabi este nu numai o nevoie estetica este si o chestie de sanatate, si un exercitiu de vointa (…eu n-ar trebui sa vorbesc aici…ca si eu am de slabit). Ma doare cind privesc straduintele ei, pentruca este atit de tinara.

    Dar am observat asta fiindca sint apropiata si cunosc bine situatia si o inteleg. Banuiec ca oamenii astia care sint asa de obsedati in a-si face poze, o fac din aceleasi motive. Sint nefericiti cu propria imagine si atunci cind isi fac ei poze pot alege sau truca adevarul. Si astfel isi hranesc dorinta asta de a arata intr-un anume fel.

    Este o mare diferenta zic eu, in a gasi , a descoperi un loc, un obiect sau o persoana intr-o postura care, daca o prinzi pe pelicula sa-ti povesteasca o mie si una de lucruri si intre cineva care a manipulat realitatea sa poata sa ajunga la imaginea care i-ar satisface gustul.

    Daca ai face un fel de ecuatie , e ca si cum ai lua 1000 de ginduri care le-ai pune intr-o poza, sau o mie de poze care sa-ti dea un singur gind…si poate si ala un gind ca cel de l-ai exprimat tu mai sus…

    Si eu vreau sa-mi iau un aparat…Iti promit ca fenomenul respectiv n-o sa ma influenteze…
    🙂

  5. AnaAyana Says:

    Touche! Dacă după 16 ani omul mai rămâne cu obiceiul ăsta, ceva se întâmplă. Hai, la adolescență se trece cu vederea. Abia aștept să-ți iei aparat!

  6. ammelie Says:

    Autoportretul poate porni din multe radacini si poate merge in multe directii. Diferite. Avem exemplu pitzi si avem exemplul Mirjan. Mai putem adauga fata care si-a facut cate o poza pe zi timp de 6 ani si apoi le-a unit intr-un film pentru a vedea transformarea. Sau pe Frida Kahlo, care a pictat numeroase auto-portrete. Ea spunea: I paint self-portraits because I am the person I know best.

    Ma gandesc eu, un auto-portret il faci pentru a fi privit sau pentru a te privi tu insuti. Pentru a te comercializa sau pentru a te identifica

    P.S. Ma intreb daca si Frida a fost intrebata daca e narcisista. 🙂

  7. AnaAyana Says:

    Mă bucur că ai dat mai multe exemple pentru că problema are valențe multiple. Mai era pe net un filmuleț cu un tip care și-a făcut poze timp de 5 ani (sau 10?) și l-am urmărit cu interes. El cred că în toți anii ăștia a ținut pozele grămadă.
    Autoportrete pentru a le privi singur sună a introspecție. Autoportrete pentru a le privi cei care te cunosc – invitație la cunoaștere. Autoportrete pentru necunoscuți… aici mă mai gândesc.

  8. Bogdan Says:

    interesant text,
    o zi buna

  9. oana Says:

    dupa parerea mea majoritatea sunt adolescente cu prea putina incredere de sine. au nevoie de validare pentru a se simti implinite. un comment la poza lor postata pe haifaiv, venita de la un strain conteaza mai mult decat parerea sincera a unei prietene din viata reala.

    probabil cu timpul va veni si experienta de viata de unde vor intelege ca exista lucruri cu adevarat importante (cum ar fi o reteta de cozonac ieftin si rapid, noile cizme ale nenorocitei de la etajul II, faptul ca nu ti-a iesit nuanta dorita la par si ai mai dat si gramada de bani…din astea… 😛 )

  10. ammelie Says:

    Autoportrete pentru necunoscuți… Exibitionism? :)) Sau doar o invitatie la cunoastere putin fortata: UITE-MA! 🙂

    Ma gandesc ca autoportretele gen haifaiv sunt mai degraba proiectiii decat introspectii. Un fel de: asta as fi eu in cea mai buna varianta a mea. Fortata, de altfel, dar fiecare are idealul sau…

  11. AnaAyana Says:

    Bogdan,
    două zile bune 🙂

    Oana,
    Majoritatea adolescente, da. Şi mai sunt şi excepţii. Deh, maturii copii.

    ammelie,
    Foarte funny, expoziţie aş spune 🙂

  12. Cosmin Says:

    Salut. Tie cine ti-a facut poza?

  13. AnaAyana Says:

    Din fericire, unele aparate foto au timer.

  14. ammelie Says:

    Tot autoportret se cheama si cu timer-ul. De fapt, e chiar in nume: self-timer. 😛

  15. AnaAyana Says:

    Așa este dar cum aveam nevoie de o poză pentru avatar… m-am sacrificat 😀

  16. Oglindiri « Everything is here to be seen Says:

    […] de articolul Anei (sau pusa pe ganduri de acesta), am invartit o vreme pe degete si pe neuroni subiectul: […]

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: