Archive for ianuarie 2010

(Sin)ucigaşii de luminiţe

Duminică, 31 ianuarie 2010

Nu-i corect, dom’le! Ba da. Are avantaj cel care se supără primul. Fără preliminarii,  delimitarea teritoriilor, număratul celor zece paşi de duel. Te provoacă în speranţa că la final se va putea bate cu pumnii în piept: EU sunt cel mai bun, EU am dreptate, EU cunosc adevărul, EU… Mulţumire totală. Oare?

Uite aşa are o problemă şi nu vrea să şi-o rezolve. Dimpotrivă. Pune sare pe rană şi vrea să-ţi facă şi ţie una. Vrea să pună sare de lămâie, nu altceva. Cum, numai el să sufere?

Cam aşa se întâmplă de când vecinul a gândit prima oară că e mai bine să moară capra de alături şi nu a sa. Lanţul slăbiciunilor: vine unul, îţi dă cu sapa, sari într-un picior până cazi în fund şi apoi mergi la măcelar să iei lecţii. Vrei şi tu o sapă dar alegi mai bine  toporul.  Parcă pe tine te-a durut mai tare când ai fost lovit. De ce să te opreşti acum?

Din păcate, unii pun în bagaje numai ce este negativ. Ei nu mai văd luminiţa de la capătul tunelului, luminiţa din zâmbete, din priviri, luminiţa din orice fel de bucurie. Sinucigaşi de luminiţe. Ar dori cu tot înadinsul să încrucişeze căile paralele cu deznădejdea pentru ca cineva din exterior să fie, măcar pentru o secundă, alături.

Triplu-click pe anunţuri

Vineri, 29 ianuarie 2010

Unul pentru femeia gogoşereasă cu experienţă, unul pentru informaţii funerare nonstop şi nu în final, pentru anunţurile în limba germană într-un orăşel de provincie.

Cărțile – ambalaj, conținut, impresii

Miercuri, 27 ianuarie 2010

Am primit de la Ammelie o leapșă legată de cum şi-n ce fel cu cărțile. O trimit și eu mai departe la mofturosul cu ochelari şi la Xenonisis dar nu înainte de a răspunde:

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Într-o vreme țineam minte pagina la care am rămas. Nu îmi place să îndoi colțurile, nici să mâzgălesc paginile. Iar dacă totuși nu pot să mă abțin, subliniez uşor cu creionul. Şi pentru că nu are rost să-ţi umpli memoria cu cifre, folosesc un semn de carte confecționat de mine.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

Dragostea durează trei ani – Frédéric Beigbeder, cumpărată de mine pentru mine.

3. Citiţi în baie?

Din ce am auzit până acum, bărbații (more…)

Identitati, Dumitru Solomon

Miercuri, 20 ianuarie 2010

Teatrul desfiinţează uşile

Dacă ştiam că voi juca şi eu în Identităţi, mă pregăteam cumva. Sau poate că exact de imprevizibil ai nevoie pentru a nu fi simplu spectator şi a te lăsa pătruns de subiect. 

Cele 7 scheciuri ale piesei mi-au adus aminte de Jim Jarmusch  şi al său Coffee and Cigarettes (2003) numai că aici firul epic nu este dominat de vizual. De ce râzi domnule? Râd că am umor! Câteva replici le ţii minte până ajungi acasă, altele te fac să zâmbeşti din senin pe stradă, la câteva zile după ce ai văzut piesa. Aşa am păţit.

Deşi i-am văzut în multe piese pe Alin Florea, Marcel Turcoianu, Monica Zugravu Ivaşcu, am rămas plăcut impresionată de fiecare dintre personajele interpretate de aceiaşi actori. Este nevoie de mobilitate pentru a intra din rolul vecinului certăreţ într-a boemului cleptoman, apoi într-a trişorului şi a îndrăgostitului anonim iar în final să (more…)

Sugar Tongue

Duminică, 17 ianuarie 2010

https://anaayana.files.wordpress.com/2010/01/indigo_girls-sugar_tongue.docAll the fur and fin will lose again
Cause our better is their worst reckonin’
And our fine-feathered friends will sing until they bleed
And how will we replace that symphony? (more…)

Orez pentru câini

Miercuri, 13 ianuarie 2010

Câini vrac am mai văzut doar pe străzile Thailandei, prin filme. Erau lipsă. Pe străzile patriei, câinii umblă teleleu. Orez vrac nu ştiu unde mai găseşti. Dar orez câine vrac? Hai băieţi, se poate şi mai bine! A trecut moda mănuşi din piele de damă.

Pff, nu vreau să mai fac şi alte conexiuni sau jocuri de cuvinte cu cele trei din imagine. Cert e că la raionul cu mâncare pentru animalele domestice, au rămas angajaţii nedumeriţi: Ce-o fi găsit de pozat? Ah, a sărit o bucăţică de pedigri de alături direct la orez… Mare scofală! Dar asta nu ştiu sigur. Spun şi eu ce-am văzut după mimică şi gesturi.

2012, scenariu păcălit de efectele vizuale

Marți, 12 ianuarie 2010

Grabeşte-te, e pe urmele noastre! Este o replică banală şi uzată de filmele de duzină atunci când personajele pozitive sunt fugărite de pericole: terorişti înarmaţi, piraţi cu ochiul de sticlă, animale fioroase, etc. Privesc în spate cu groază, le ies ochii din orbite şi tot ce-şi doresc e să scape teferi.

În 2012 trebuie să te grabesti să nu te prindă cutremurele, să nu cadă pe tine clădirile, să nu te-nghită apele şi focul, să nu vezi furia naturii dezlănţuite.

Personajele se salvează, mai mult sau mai puţin. Şoferul de limuzină cu aspiraţii de scriitor (John Cusack) devine erou neînfricat după ce (more…)