Cui i-e frică de Virginia Woolf?

by

Întrebarea face parte dintr-un cântecel când superficial, când detensionant, menit a aduce echilibrul în situaţiile ce tind să scape de sub control: cui i-e frică, bau-bau, de Virginia Woolf? El are totuşi o încărcătură emoţională pentru că este prezent acolo unde o relaţie reînvie după ce murise înecată în diverse temeri şi suspiciuni.

Piesa lui Edward Albee, văzută ieri la teatrul Maria Filotti din Brăila, în regia lui Mircea Cornişteanu, m-a impresionat atât prin prestaţia actorilor cât şi prin subiectele atinse.

Martha (interpretată de actriţa Liliana Ghiţă) şi George (actorul Bujor Măcrin) par ajunşi la sfârşitul căsniciei. Totul s-a stins, nici ei nu ştiu exact în ce moment. Au ajuns să nu se mai suporte, dincolo de măştile cotidiene. O spune chiar George, cu tristeţe în glas: e târziu… ca şi cum nimic nu mai e de reparat acolo. Păi cum să construieşti o relaţie pe o temelie fragilă cum este iluzia? De-a lungul timpului aceasta a devenit soră cu minciuna, până când adevărul a început să nu mai aibă loc între ei doi. Au ajuns să nu se mai suporte, sunt ironici şi dezgustaţi unul de celălalt.

Undeva în toiul nopţii, după ora două, ca şi cum tensiunea dintre ei nu era de ajuns, primesc doi oaspeţi pe care i-au cunoscut la o petrecere: Nick (actorul Liviu Pintileasa) şi Honey (actriţa Ramona Gîngă). Nici musafirii şi nici alcolul nu vor reuşi să-i vindece de frustrările adunate de-a lungul anilor până când cuplu tânăr nu participă la certurile dintre Martha şi George. Cum Marthei îi lipsea simţul umorului dar avea simţul ridicolului, deschide subiecte sensibile care, rând pe rând, îl determină pe George să izbucnească. Totul are o limită, la fel şi superficialitatea, jocul şi umilinţa soţului în public.

Pentru că nu mai putea suporta teatrul soţiei, George începe să spună lucrurilor pe nume, ştiind că în prezenţa unor străini va reuşi să o supere pe Martha. De fapt, nu ai de unde să ştii cum vei reacţiona atunci când soţul/soţia începe să vorbească despre suferinţele tale în public. Mai întâi situaţia este jenantă, apoi incomodă şi se poate ajunge uşor la o scară de valori ca: bun, mai bun, cel mai bun, nebun. Nu se mai distrează nimeni în astfel de situaţii.

Obişnuiţi să dea vina unul pe celălalt pentru eşecurile proprii, acum se deschid cu adevărat şi spun ce gândesc, de faţă cu Nick şi Honey. Aceştia asistă neputincioşi la dialogurile acide. E ca şi cum ai merge în vizită la cineva şi vezi că gazda pare că numai ce s-a bătut cu cineva, apoi e drăguţă cu tine, încercînd să salveze aparenţele. Ei nu mai pot pleca până când nu sunt date în vileag toate jocurile, falsitatea, ironia, ţipetele şi nemulţumirile. Şi doar a prevenit-o iar ea a răspuns relaxată: sunt prevenită, ca şi cum nu-i pasă.  Asta nu se mai poate numi petrecere la fel cum niciun om normal nu stă să citească la 4 dimineaţa o carte când are musafiri.

Martha îi reproşează lui George că este un mototol, un ratat şi faptul că nu a izbutit să ajungă şeful catedrei de istorie la colegiul la care predă. El îi reproşează infidelităţile, îi oferă ironic un pahar cu spirt în timp ce oaspeţii beau wiskey sau brandy şi răspunde în doi peri tuturor.

Finalul este emoţionant pentru că drumul spre înainte a fost curăţat prin lecţiile date unul celuilalt.  Totodată le deschid ochii tinerilor. George este sigur că a făcut ce trebuia, chiar dacă s-a trecut de la penibil la agonie, de la râs la plâns. A meritat să cureţe buruienile din casă pentru a lăsa lumina să intre din nou în inimile lor.

Dialogurile nu fac decât să scoată adevărul la iveală, este un fel de exorcizare a superficialului de care este nevoie pentru ca frica de Virginia Woolf să dispară. Evident, Virginia fiind aici mama tuturor fricilor, o fantasmă.

Etichete: , , , , , ,

4 răspunsuri to “Cui i-e frică de Virginia Woolf?”

  1. johnny Says:

    tipul acesta de ” comunicare” dintre Martutza si Gigel nu cred ca reprezinta o eliberare a tensiunilor dintre ei ci din contra o amplificare a lor …. la teatru ca la teatru ,dar in viata reala…
    debusolarea omului care nu stie ce vrea si de ce e langa o persoana si ce este viata …nici eu nu stiu dar fac pe desteptu …insa cand o sa am o Martutza probabil o sa se schimbe treburili…. 🙂

  2. anaAyana Says:

    Da, e şi amplificare până la punctul maxim de fierbere a nervilor. Este interesant ce se întâmplă după.

  3. Rusty Says:

    asadar esti din braila…omul perna ai vazut? cum ti se pare?

  4. AnaAyana Says:

    Am văzut şi Omul pernă şi o să-l mai văd. Poate abia atunci voi reuşi să leg câteva idei aici despre el.

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: