Care este preţul gratuit?

by

Aleg cu plăcere o plimbare prin parc în detrimentul unui privit în vitrinele de lux. Ambele sunt gratuite dar ştiu că plec cu altă senzaţie şi cu altă dorinţă după ce le epuizez. Se pare că privitul şi probatul sunt gratuite atunci când vrei să cumperi ceva. Nu, nu vreau să achiziţionez nimic şi nici nu mi-a făcut cu ochiul ceva inabordabil din punct de vedere financiar.

Mă amuz atunci când oamenii îşi spun: eşti un scump! Îmi vine de fiecare dată să întreb: dar cine sau ce este ieftin? E valabil şi-n domeniul hainelor, al cosmeticelor, maşinilor sau diferitelor distracţii.

Nu este nevoie să plăteşti ca să-ţi scoţi copilul într-un loc de joacă pentru că se cheamă McDonalds şi nici să îţi tai unghiile la ultimul salon deschis în centrul oraşului doar pentru a fi văzut când ieşi de acolo.

Cei doi poli construiesc imaginile şi în acelaşi timp prejudecăţile: dacă ai ceva de firmă eşti scump, dacă eticheta nu spune nimic eşti trecut brusc în categoria celor ieftini. De-a lungul timpului am observat că poţi găsi mărgăritare şi acolo unde te aştepţi mai puţin dar pentru aceasta este nevoie de disponibilitate.

Pentru că unele clişee de genul totul poate fi cumpărat au devenit un fel de power play-uri ale societăţii lucrurile gratuite par nişte ficţiuni nebuloase.

Deşi sloganurile mercantile ne seduc gusturile şi impresiile, există nenumărate gratuităţi peste care se trece prea repede cu vederea: generozitatea care nu aşteaptă recunoştinţa celorlalţi, afecţiunea oferită atunci când cineva are nevoie de ea, filantropia reală, un zâmbet adresat unui necunoscut pe stradă, o floare oferită nu numai de 8 Martie ci într-o zi de joi, bucuria unei bătrâne atunci când cumperi o legătură de pătrunjel de la ea şi nu de la vecina zgomotoasă care-şi face reclamă non-stop, etc.

Există oameni care au o disponibilitate sufletească spre a dărui dragostea lor şi nu numai, care pentru cei mai mulţi este vecină cu nebunia sau cu inadaptarea socială. De ce unii oferă necondiţionat iar alţii cer preţul corect pentru serviciile lor?

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

62 răspunsuri to “Care este preţul gratuit?”

  1. isuciu Says:

    Expresie gresita. Pretul nu poate fi ieftin sau scump sau gratuit. Numai un produs poate fi asa.

  2. nenea Says:

    nu cred ca mai ofera nimeni nimic gratuit. oricum cel care face asta e luat de fraier. lucru cu care, desigur, nu sunt de acord. deci sunt fraier? :))
    in alta ordine de idei, ce mai faci?

  3. Mithrandir Says:

    Cel care ofera neconditionat ajunge sigur sa fie privit ca un fraier de cei din jur. Uneori el se prinde de chestia asta si incearca sa schimbe ceva. Impune mici conditii, atat de mici incat nu restrictioneaza aproape pe nimeni. Si se gaseste o persoana favorizata care sa-i spuna: „Te-ai schimbat, nu-mi place cum ai ajuns, esti egoist acum” Renunta la restrictii pentru ca-l doare. Dar mica „rebeliune” va ramane in amintirea colectivului si-i va fi amintita mereu.

    Sau o alta varianta: se rascoala complet si refuza orice gratuitate. Dupa maxim o saptamana se trezeste izolat si singur. Pentru a salva aparentele trebuie sa se intoarca la starea dinaintea revoltei.

    Se pare ca cel care ofera gratuitati este blestemat sa ofere in continuare pentru a putea socializa cu cei din jur, cei carora le ofera gratuitatile.

  4. GhitaB Says:

    Sunt lucruri ieftine vândute scump…
    Sunt lucruri scumpe „la reducere”…
    Sunt lucruri oferite gratuit.

    Există lucruri atât de scumpe încât nimeni nu le-ar putea cumpăra.

    Cât vrei să dai ca să fii fericit? Cât eşti gata să oferi pentru a avea pace?

    Nu totul se cumpără… Fericirea nu se cumpără. O fi fără preţ?

    E de neînţeles dar… Cel care deţine lucurile cele mai scumpe a hotărât să ni le dea gratuit.

    A pune un preţ finit pe ceva infinit ar mici mult valoarea acelui lucru. Şi pentru că cel sărac are valoare în faţa Lui la fel ca şi cel bogat… e gratuit totul.

    Trebuie să cerem. „Cereţi şi vi se va da.”

  5. tutov Says:

    eu am cerut si nu mi s-a dat.
    ne place sa vorbim de bunatate,fericire si alte lucruri frumoase.cand vine vorba de bani toti ne pierdem mintile si devenim niste bestii.

  6. scriitorindevenire Says:

    Ce a spus Mithrandir e o stare de fapt… asa se intampla de multe ori… pe de alta parte sunt si numeroase cazuri ( habar nu am daca la fel de numeroase, nu am facut o cercetare, dar le-am remarcat des) in care convertirea la egocentrism ramane definitiva… si un om care initial era generos, intelegator devine egoist , tiranic, nu mai lasa nimic de la el, pretinde continuu de la ceilalti… e trist… dar se intampla …. habar nu am daca tine de fondul genetic de generozitate pe care il are fiecare si care se epuizeaza la un moment sau daca e o maladie pe care experientele de viata nefericite o declanseaza….

    pe de alta parte, la intrebarea : de ce tin unii sa obtina pretul corect raspunsul meu este: pentru ca asa e normal. Atentie: cand e vorba de produse sau servicii. Nu de relatii interumane.

    In relatiile interumane nu e normal sa vinzi si sa cumperi sau sa faci farmacie…ti-am dat un zambet , sa imi dai un zabet, ti-am dat un pupic, sa imi dai un pupic… ti-am facut piata, sa speli vasele, etc… dar si aici e recomandata putina atentie sa nu se ajunga la dezechilibre si la profitari lipsite de bun simt… eu cred ca putini oameni sunt fericiti sa tot dea fara sa primeasca nimic, sau te miri ce…. daca sunt asemenea oameni ii admir, fiindca se apropie de sfinti, au ceva ce ii leaga de cer, de inepuizare… DAR atentie, daca unii oameni vor sa ii imite si nu au intr-adevar in fondul lor intim o generozitate divina, iesita din comun, acestia ajung sa se dezechilibreze psihic, emotional…. inghit mai multa frustrare decat pot duce si in cele din urma clacheaza…

    in ceea ce priveste serviciile si bunurile. in general nu exista pret corect , ci putere de negociere. cei care isi permit in temeiul cererii prea mari – vezi criza de locuinte – sau al puterii economice – vezi concerne, care pot investi in reclama – sa ceara mai mult decat merita produsul sau serviciul X, obtin un pret mult umflat peste valoarea bunului vandut. Dar la fel de adevarat este ca exista multi oameni care se vad nevoiti sa isi vanda bunurile si serviciile pe mult mai putin decat valoarea lor reala…. vezi batranii din piata, carora multi le scot ochii ca cer 1 ron pe patrunjel sau 5 lei pe rosii (sa ii invitam la tara sa cultive dansii patrunjel/ rosii 3-4 ani si dupa aia sa vorbeasca), vezi muncitorii care mor cazand de pe schele ptr un salariu care poate parea mare unora care nu au lucrat in viata lor pe schele.

    … ar fi ideal ca pretul corect sa fie instaurat de o instanta superioara impartiala… dar din pacate pretul incorect face parte din amarul vietii noastre de zi cu zi…

  7. scriitor-in-devenire Says:

    ah, inca ceva:
    ca tot vorbeam de generozitatea divina. uita biblia ne invata ceva foarte frumos:
    „celui ce are i se va mai da, si celui ce n-are i se va lua si ceea ce are”
    Fireste acest lucru trebuie interpretat: nu ezita sa dai si ultimul dumicat de paine , fiindca ti se va intoarce insutit…
    Desigur in planul relatiilor interumane asa ar trebui procedat, desi eu am si aici rezerva mentionata mai sus…
    Dar in planul realitatii economice, e normal sa imi dau/vand unui patron munca pe te miri ce, in nadejdea ca mi se va intoarce insutit, ca Dumnezeu va avea el Bunul grija de mine?!
    NU. aici acel indemn din biblie poate fi folosit denaturat de patroni bogati (de cei ce au) cu bucurie demonica, afurisind pe muncitorul sarac (pe cel ce n-are) ca e prea lacom si fortandu-l sa accepte sa i se ia si din ceea ce abia are – traiul de o minima demnitate. Nu ati auzit des argumentari de genul: Da altii cum se descurca cu 200 de euro pe luna?! De ce esti asa lacom si vrei mai mult? Aici as cita din intelepciunea populara si as contrargumenta „fiindca Dumnezeu imi da, dar nu imi baga si in traista”.

  8. Andrei Monciu Says:

    si mie-mi place sa cumpar de la cei mai batuti de soarta parca…simt ca ii ajut cumva si ca dau pret pe ce vand ei

  9. Laura Says:

    Chestia cu hainele de marca, la care singura diferenta de alte haine este eticheta, nu o sa o inteleg niciodata!

  10. Clopotel Says:

    Ufff…prea greu subiectul.Atatea lucruri ce conduc la stabilirea unui pret .Ar putea sa fie vorba despre cat de obiectiv e cel care apreciaza,ce dispozitie are in momentul aprecierii,cat de mare e cererea pentru lucrul respectiv,cat de mare e oferta…apoi daca nu cumva expira sau sunt alte motive pentru care i-ar scadea valoarea…in plus o parte a pretului este impusa de pretul de fabricatie.
    Un moment de mare fericire poate te-ar aduce uneori in situatia de a oferi ceva gratis dar ca sa faci frecvent lucrul asta trebuie sa ai resurse imense…materiale sau …emotionale.Oricum oamenii sunt cam reticenti la tot ce e gratis…desi-paradoxal- cele mai importante lucruri din viata noastra sunt asa: credinta,iubirea,aerul,apa…

  11. Laura Says:

    Clopotel, apa o platim. Cat despre aer… acusi va trebui sa-l platim si pe ala 🙂

  12. www.hairomania.wordpress.com Says:

    of, any…
    ce mai faci? tot cu oamenii astia multi pe cap? 😛

  13. cristal Says:

    „Tot ce e bun ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa” si …sa mai fie si gratis? 😛
    „Gratisul” nu poate fi impartit , nici cheltuit.
    Ceva care e gratis si placut e o invitatie.

  14. oana Says:

    „De ce unii oferă necondiţionat iar alţii cer preţul corect pentru serviciile lor?”

    eu nu cred ca ofera cineva ceva neconditionat. toti asteptam ceva in schimb: oferi un zambet pentru un zambet, o floare intr-o zi de joi pentru bucuria din ochii surprinsi ai celuilalt…si tot asa…

    chestia cu carpele de firma cu eticheta pe dinafara e o dovada de snobism de prost gust care nici nu merita discutata aici.

  15. isabellelorelai Says:

    Pentru că oamenii sunt diferiţi. Pur şi simplu.
    Octavian Paler: Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa.

  16. anaAyana Says:

    Suciu,
    Expresia este scrisă aşa intenţionat 😛

    Mădă,
    Dar dacă scrii comentarii gratuite? Am văzut eu într-un loc o strategie de a-i determina pe oameni să scrie: li se dădea un ipod 🙂

    Mihai,
    Cei care oferă o fac pentru că aşa sunt ca oameni. De multe ori, cei care nu ştiu cum să primească îi fac să se simtă fraieri pe ceilalţi pentru că nu ştiu să aprecieze gestul sau cadoul. O altă variantă mai este cea în care cel care primeşte ştie că nu este capabil să dea ceva înapoi (chiar dacă nu i se cere), deci reacţionează aşa la propria problemă.

    Ghiţă.
    Ai spus un mare adevăr: Cel care deţine lucurile cele mai scumpe a hotărât să ni le dea gratuit.
    Aceasta ar trebui să fie o lecţie de omenie în primul rând.
    Reducerile sunt de fapt tot preţuri cu profit pentru cel care vinde, numai că poate în loc de 200% adaos comercial au numai 150.

    tutov,
    Trebuie să ceri în continuare. Se spune că trebuie să crezi în ceea ce ceri, asta e condiţia esenţială.

    Simona,
    Reacţiile oamenilor sunt în mare parte legate de propria capacitate de a dărui. Nu cred că cineva care dăruieşte dezinteresat va comenta vreodată sau va crede că altul care face la fel este prost.
    Nu există egalitate în ceea ce priveşte dăruitul în relaţiile interumane. Fiecare oferă atât cât are şi este dispus să lase de la el. Când o s înţelegem că nu avem nimic de pierdut când dăm (pentru că nu e ca-n comerţ), poate se vor schimba lucrurile…

    Andrei,
    Dincolo de serviciile oferite oamenii aceştia aşteaptă de fapt altceva. Una e să vii şi să ceri şi alta e să munceşti şi să vinzi.

    Laura,
    Aşa au ajuns să aibă unele companii succes: pentru nume. Că sună bine, că e cool, că e scump, etc.
    Pe de-altă parte, oamenii se obişnuiesc cu un anumit tip de produs, cu o anumită marcă şi devin fideli ignorînd noutăţile.

    hairomânia,
    pe unde mai umbli? sper că nu prin alte ţări 😛
    Nu sunt oameni mulţi, păcat că nu am eu timp suficient să le acord mai multă atenţie..

    Cristal,
    O invitaţie tot la gratis, nu? Poate că aşa se explică de ce unii acceptă şi alţii întorc spatele.

    Oana,
    Da, una este să oferi pentru a obţine ceva material şi alta e să oferi pentru a-l vedea mulţumit pe celălalt. Se pare că oricum am face ne gândim şi la sine pe acolo pe undeva.

    Isabela,
    A rămâne om printre oameni şi a te adapta…

  17. Clopotel Says:

    Laura,da ai dreptate cu apa…m-am gandit dupa ce trimisesem deja mesajul…speram sa mai fie si gratis pe undeva 🙂

  18. Clopotel Says:

    Ana,cred ca sunt pe-afara….deja.

  19. anaAyana Says:

    Clopoţel,
    Eu cred că nu, subiectul poate fi extins pe mai multe domenii. Aerul ne este taxat la altele, inclus în ele. De exemplu, sunt unele pe care le plătim şi nu avem încotro: taxa pe tv şi pe radio.

  20. isabellelorelai Says:

    Ană, ori ne adaptăm, ori intrăm în ospiciu. Ne zicem în gând: bun, asta este situaţia. Ce facem acum? Păi cum ce facem? Simplu. Sortăm. La socoteală nu punem „accidentele”. Ne zicem: asta este. Învăţăm ce este de învăţat şi continuăm.

  21. anaAyana Says:

    Isabela,
    Sortăm ca pe şosete 🙂 Mereu mi-a plăcut partea plină a paharului.

  22. isabellelorelai Says:

    Sortăm, împerechem; sortăm, împerechem … 😀
    Ei, vezi: treaba cu paharul este varianta simplă a ăleia cu degetul …. 😀

  23. anaAyana Says:

    Dacă mi-ai fi zis trei cuvinte: chelner, pahar, deget m-aş fi gândit sigur la altceva dacă nu ştiam povestea de la tine cu faţetele 🙂

  24. scriitor-in-devenire Says:

    Draga Ana, admir atitudinea ta fata de daruit fara rezerve , fiindca acum 11-12 ani, cand aveam varsta ta credeam si eu la fel…..ca pot sa dau oricui , fara rezerve…
    Da, in relatiile umane nu se poate face farmacie
    Cred ca asa a reiesit si din ce am spus/ scris eu… , DAR , DAR am mai spus si sustin ca e recomandabil sa fim atenti la echilibru totusi si in acest caz, fiindca exista destui semeni gata sa profite de oamenii care lasa de la ei sau dau de buna credinta si cu inima larga tuturor…

    fireste ca sunt minime lucruri, fapte, atitudini binevoitoare pe care e absolut normal sa le daruim semenilor nostri fara sa asteptam absolut nimic… DAR sa dezvolti din toleranta si daruirea fara rezerve o regula generala de viata, fara exceptii, poate deveni chiar distructiv, crede-ma….

    Daca pana acum nu ai trait nici o nedreptate grava de a-ti fi fost speculata generozitatea ma tem ca nu ai cum sa intelegi despre ce vorbesc….

    „….nu aruncati margaritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce în picioare si, întorcându-se, sa va sfâsie pe voi.” Matei

    indemnul asta nu insemana sa nu mai daruiesti nimanui, ci sa iti folosesti spiritul de discernamant -„ce” si „cui” daruiesti. Nu are nici un rost sa daruiesti celui ce isi bate joc de generozitatea ta sau si mai rau se intareste de pe urma ei ca sa te sfasie pe tine.

    Uite iti propun sa meditezi la ceva … cand vei fi mama si cineva isi va bate joc de siguranta si sanatatea copiilor tai, si va face apoi apel la toleranta si generozitatea ta, ce o sa zici?! – Da, domnule, eu dintotdeauna am fost un om generos si intelegator, continuati, va rog.

    Ceea ce vreau sa iti spun, este ca tu vorbesti de generozitate intr-o generalitate, intr-o lipsa de definire, de demarcatie care din punctul meu de vedere e daunatoare…DE ACORD CU TINE, generozitatea ca valoare e buna, e constructiva, e ceea ce ne va duce la progres individual si colectiv, DAR practicarea ei fara discernamant ne poate dauna (poate nu o sa iti vina sa crezi, tot atat individual, tie insati, cat si colectiv).

    eu asta am vazut in postul tau si ulterior in comment: lipsa de demarcatie, de definire. Sper ca intelegi ca iti spun asta, nu ca sa te critic, ci in spiritul dialogului, al imbogatirii si slefuirii ideilor prin confruntarea lor prieteneste. Asa am vazut eu, acuma poate altii au vazut altfel…libertatea de a trage o concluzie, iti apartine in intregime. 🙂 cu drag.

  25. Clopotel Says:

    Si tv-ul am crezut ca-i gratis…Pana intr-o zi cand a sunat cineva la usa si m-a intrebat ce emisiuni urmaresc…Avea microfon si mi-am zis…”asta e un interviu,ma dau astia la tv…hai sa caut ceva inteligent…si hop! ii dau cu National geogr…mezzo,etc…”Mi-a spulberat intr-o clipa visul cu intrebarea: da’ taxa tv de ce n-o platiti?

  26. GhitaB Says:

    scriitor-in-devenire,

    Înţeleg că trebuie să facem ce este spre bine. Şi sunt situaţii când a da ceva gratuit nu este spre binele nimănui.

    De exemplu: Îţi cere cineva bani şi ştii că vrea să-şi cumpere ceva ce îi dăunează (alcool sau ţigări, etc)… Şi în cazul ăsta trebuie ales binele. Nu de bani are el nevoie în realitate. Poate e mult mai bun un sfat. Un ajutor.

  27. candid Says:

    Am sa iti raspund tot cu o intrebare desi nu sunt iezuit!
    De ce uneori cand pierzi castigi, si cand crezi ca ai castigat de fapt pierzi?

  28. anaAyana Says:

    Simona,
    Fireşte că este nevoie de un echilibru, nu suntem supraoameni ca să dăruim mereu. Până acum, recunosc, nu am avut experienţe negative la acest capitol şi poate de aceea sunt aşa optimistă.

    Clopoţel,
    Gratis până la urmă este ceea ce ne place şi nu primim de la alţii. Cam greu… Toate vin de undeva.

    candid,
    Pentru că ceea ce eu de exemplu pot vedea ca fiind câştig tu o poţi vedea ca fiind pierdere. Şi invers.
    Ţine de priorităţi, concepţii, atitudine şi probabil de multe altele.

  29. GhitaB Says:

    Clopotel,

    „da’ taxa tv de ce n-o platiti?”

    😀 😀 😀
    O situaţie asemănătoare… Un vegetarian în piaţă caută un anumit produs, dar nu ştie dacă e pur vegetal…
    – Aşa e că produsul conţine … … ?
    – Bineînţeles!
    – Mie îmi trebuia fără…

  30. papuravoda Says:

    Eu cred ca trebuie sa fii spiritual ca sa ai o disponibilitate sufleteasca, toleranta si generozitate fata de celalat.

    Nu cred de intr-un pret corect in ceea ce priveste relatiile interumane. Fiecare investim si pierdem in mod egal.

  31. anaAyana Says:

    Ghiţă,
    aşa mai fac eu câteodată când vreau să scap de vânzătorii insistenţi 😀

    papuravoda,
    Oare chiar aşa se întâmplă? Mă refer la acea egalitate de care spui. Poate că unii pierd atât cât le este dat să suport iar alţii care pierd mai mult şi nu acordă aceeaşi importanţă trec mai repede peste probleme.

  32. GhitaB Says:

    „aşa mai fac eu câteodată când vreau să scap de vânzătorii insistenţi 😀 ”

    Ar trebui scrise ceva cărţi pe tema asta. 😀
    „Învaţă să scapi de vânzătorii insistenţi în 21 de zile. Metoda cumpărătorului obosit de reclame.” 🙂

  33. anaAyana Says:

    Păi dacă se face o carte o să ştie vânzătorii cum îi evităm şi o să adopte noi tehnici deci ce discutăm noi acum e secret pentru ei, da? 😛

  34. GhitaB Says:

    E un pic mai complicat de cât am crezut iniţial.

    Presupunând două tipuri de vânzători:
    1. unii prea ocupaţi de vânzări încât nu-şi fac timp să citească…
    2. unii interesaţi să afle noi metode de a-şi vinde produsul (deci care vor să citească)

    În cazul ăsta o soluţie ar fi să facem 2 cărţi. „Metoda cumpărătorului” şi „Metoda vânzătorului”. Prima dată să lansăm cartea pentru vânzători care se va adresa grupei a doua de vânzători. În carte îi vom da de exemplu pe cei din prima grupă. După ce vor citi cartea probabil că vor adopta tehnicile primei grupe de vânzători. Deci vor renunţa şi ei la citit.

    Apoi putem lansa fără frică prima carte. 😀
    „Metoda cumpărătorului”… Vânzătorii vor fi prea ocupaţi de vânzări şi nu o vor citi. Mai ales că au citit deja metoda adresată lor… Şi cumpărătorii vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi… Poate şi cei care au scris cărţile… 😀

  35. GhitaB Says:

    „decât” în loc de „de cât” 😀

  36. anaAyana Says:

    Eu zic să ne apucăm deja de carte 😀 Sună bine proiectul! Le vindem la super-preţ!

  37. GhitaB Says:

    „deci ce discutăm noi acum e secret pentru ei, da?”

    Normal. Să nu mai spui la nimeni! 😛

  38. anaAyana Says:

    Lasă, vânzătorii nu au timp să stea pe blog 😛

  39. GhitaB Says:

    „Eu zic să ne apucăm deja de carte”

    Gata! Eu fac coperta! 😀 (… hai să schiţez ceva…)

  40. GhitaB Says:

    „Lasă, vânzătorii nu au timp să stea pe blog”

    Corect. Mai ales că în titlu scrie ceva de gratuit. Nu au ei nevoie de aşa ceva.

  41. intruss Says:

    in acest caz eu vad 3 categorii de oameni:

    cei feiriciti –
    sunt cei care au avut privilegiul sa experimenteze altruismul si bunatatea (cum spuneai tu: ‘bucuria unei bătrâne atunci când cumperi o legătură de pătrunjel de la ea’ – mare atentie: cei care nu ati experimentat aceasta bucurie probabil sunteti niste rai, chiar varcolaci, mergeti fuguta in fata oglindei si priviti-va fundul, s-ar putea sa aveti coada… eventual mancati niste usturoi)

    ai nimanui –
    cei care traiesc in ignoranta, cei care nu stiu ca exista bine si rau, cei care nu stiu ca (inca) se mai poate alege. cei surzi si impasibili, cei care traiesc desertaciunile vietii, cei care au mult sau cei care au putin, si care totusi vorbesc despre fericirea lor(?!)

    raii –
    nu stiu multe despre astia fiindca nu am asemenea oameni in jurul meu. de ce? fiindca put a sconcsi si ma feresc de ei de la 2 km (gugal punct com ca sa vedeti ca de la 2 km simti un sconcs). Totusi, chiar daca am fost rau cu raii, nu pretind ca eu sunt foarte bun si nici nu-i ‘urasc’ . Poate ii compatimesc. Si am si reteta impotriva putorii de sconcs.

  42. GhitaB Says:

    Mă las de idee. Nici coperta nu-mi iese… 😀

  43. anaAyana Says:

    Ghiţă,
    dacă punem Cum să faci (b)ani s-ar putea să ieşim nevinovaţi în caz că nu au oamenii profit 😀

    Laurenţiu,
    Sunt curioasă cum de ai separat atât de bine categoriile de mai sus. Există şanse pentru cei din interiorul lor să treacă la altă categorie sau e ca la asigurări? (unde trebuie să plăteşti orice mutare)

  44. GhitaB Says:

    Plec până mai pot… 😀 Dacă zice cineva ceva zi că a fost un intrus(s). 😛

  45. intruss Says:

    Vroiai sa spui cum de am separat atat de ‘categoric’… insa probabil ai vrut sa eviti ‘categoric categoriile’. De ce am fost categoric? Desigur ca mai puteam insera vreo 3-4 ‘intermediare’ , dar atunci mesajul se mai dilueaza, iar cand acesta se dilueaza, omul se simte mai confortabil in vinovatia lui si nu are motive de ‘progres’. Un exemplu simplu: oi fi eu pacatos, injur, beau si imi bat nevasta, dar tot is mai bun decat vecinu’, ca macar nu-mi bat si copiii.

    si…

    daca mai dai o raita peste ce am scris vei vedea ‘ca (inca) se mai poate alege’, deci da: exista sanse (reale) pentru cei din interiorul unei categorii sa treaca la alta (speram sa fie asa ->, nu asa <-).

    PS. [daca-mi pica si mie ceva, am putea percepe si o taxa. ne-am putea infiinta chiar si o firma: AnnA&Laurentiu – be a better person TODAY! in felul acesta mi-as putea comercializa si eu spray-ul anti-sconcs]

  46. anaAyana Says:

    Da, Ghiţă, cineva a mirosit ideea de afacere pe care am dezvoltat-o noi aici pe gratis 😀

    Laurenţiu,
    Ştiai că oamenii iartă mai greu şi sunt mai categorici decât ar trebui să fie? Puterea obişnuinţei aş putea zice.
    Referitor la asta, aveam o cunoştinţă care zicea că nu se mai salută cu un prieten de-al tatălui doar pentru că au avut cândva o discuţie în contradictoriu de unde respectivul ieşise puţin cam şifonat

    Firma rămâne deschisă, eventual un etc. la finalul numelui 😛

  47. Barbosu Eugen Says:

    „De ce unii oferă necondiţionat iar alţii cer preţul corect pentru serviciile lor?”
    nu stiu cati ofera neconditionat, de obicei daca cineva iti da ceva gratis o face din suficienta si daca iti face reducere o face pt. a-si vinde mai bine marfa, toti care se ocupa de vanzari urmaresc un profit, asta exceptand cazurile (si probabil nu putine la noi) de spalare de bani; daca nu i-ar interesa profitul ci doar ar vrea sa faca bine altora, ar face donatii
    ai zis bine de aia care fac reduceri de 50% cica, dar tot dai cu 50% in plus ca-s pe uber price
    @scriitor-in-devenire „celui care are aceluia i se mai mai da, iar celui care n-are aceluia i se va mai lua” – e una din putinele replici pe care am retinut-o si eu, citind biblia asa, prin ’85 (se „plangea” undeva anahoretus ca dc doar vin cu anumite citate la care el ar trebui oare sa LOL-easca, uite cum lucrurile care imi spun ceva le retin si peste 20 de ani 🙂

    pe mine ma amuza in special aia care au pe vitrina scris reduceri de 100%, aia nu inseamna ca ar trebui sa dea marfa gratis la popor ?si astia care se ocupa de vanzarile piramidale iara-s nostimi, ei stiu mai mult despre sistemul de vanzare decat ce face marfa respectiva

  48. Barbosu Eugen Says:

    “celui care are aceluia i se *va mai da, iar celui care n-are aceluia i se va mai lua”

  49. anaAyana Says:

    Eugen,
    În cazul vânzărilor nimic nu este gratuit cu adevărat. Mă amuz şi acum când aud expresia: am minute gratuite la telefon 😛

  50. cristal Says:

    Pe mine ma amuza expresia „compliment gratuit” 🙂
    Nu cred ca e chiar asa …
    Sau alta…”totul se plateste cu varf si indesat” 😛

  51. anaAyana Says:

    Cristal,
    Asta cu vârf şi îndesat mi-o imaginez ca pe o mare dovadă de altruism, adică omul spune că nu mai e loc şi cel care plăteşte zice că trebuie să fie burduşită treaba. 🙂

  52. anahoretus Says:

    (se “plangea” undeva anahoretus ca dc doar vin cu anumite citate la care el ar trebui oare sa LOL-easca, uite cum lucrurile care imi spun ceva le retin si peste 20 de ani …

    eugen,
    degeaba retii citate biblice daca nu le intelegi si le citezi cum te taie capul… 🙂

  53. Barbosu Eugen Says:

    @anahoretus mai bine sa nu intelegi pe ici pe colo, decat tone de maculatura, tu ce crezi ? 😉

  54. GhitaB Says:

    Barbosu Eugen,

    E de apreciat că se mai dau citate din Biblie. 🙂
    Părerea mea: Degeaba ai învăţat să citeşti dacă nu ai citit Biblia.

  55. anaAyana Says:

    Ghiţă,
    Oare totul stă în a citi sau mai degrabă în a înţelege esenţialul?

  56. GhitaB Says:

    anaAyana,

    Ai ghicit. 🙂 E mai preţios să şi înţelegi, decât numai să citeşti.

    Numai că e şi o ordine în care se pot întâmpla unele lucruri. Adică… cred că a citi e un pas bun, iar a înţelege e unul şi mai bun… dar nu poate veni înainte de a citi.

    Sunt mulţi care vorbesc despre Biblie fără să o fi citit măcar şi nu mi se pare normal. În schimb mă bucur când aud că cineva mai citeşte în zilele noastre. 🙂

  57. anaAyana Says:

    Da, Ghiţă. Primul pas e să pui mâna pe carte şi apoi să citeşti, logic. Ce înţelege fiecare deja ţine de capacitatea lui de concentrare, de seriozitatea acordată şi de ajutorul Lui…

  58. nigelbailey Says:

    „It’s for free, but give me some little money!”
    Nimic nu e chiar gratis, societatea in care traim pare ca doar vinde sau cumpara si nimic altceva.
    Aspectul comercial este uneori infiorator..
    Si uneori cred ca avem lucruri mari doar in vitrinele magazinelor si lucruri mici si derizorii in sufletele noastre.

  59. GhitaB Says:

    „Ce înţelege fiecare deja ţine de capacitatea lui de concentrare, de seriozitatea acordată şi de ajutorul Lui…”

    Aşa cred şi eu.

  60. anaAyana Says:

    nigelbailey,
    Se întâmplă pentru că acordăm atenţie mai întâi celor care nu au importanţă…

    Ghiţă,
    Noi ar trebui să ne apucăm de scris cărţi 😛 Dacă vom fi unicii cititori tot e un început bun.

  61. RMN Says:

    Parerea mea este ca nu ai nevoie de validarea nimanui pentru a considera ceva (sau a te considera) scump sau ieftin. Sistemul de valori se construieste pe baza celor 7 ani de acasa. Sunt oameni care pun mare pret pe un telefon de firma dar care te pot uimi in sensul bun atunci cand „arde” . Daca te consideri etichetat, tu la randul tau ai prejudecati…din nou, parerea mea.

    Mai devreme sau mai tarziu totul se reduce la sentimente si nu la bani.

    Howgh! 🙂

  62. anaAyana Says:

    RMN,
    Totul se reduce la virtuţi, ele nu încap în etichete.

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: