Archive for aprilie 2008

Gogomănii de şantier

Miercuri, 30 aprilie 2008

Printre indicaţiile sobre de pe gardul care înconjura un şantier în lucru am zărit ieri una pe care nu aş executa-o nici dacă aş avea cascheta de miner pe cap sau căruciorul de la supermarket în faţă.

Mergînd apoi pe drum, mă gândeam cum trebuia să scrie ca să evite cacofonia? Mişcă-te căruciorule? Ar fi sunat ca un îndemn a la Shakira sau ca un îndemn pitoresc din Ali Baba şi cei 40 de hoţi

Sau aşa sare în ochi ordinul mai repede?

1984

Marți, 29 aprilie 2008

Ecranizarea romanului lui George Orwell propune în plină epocă a Războiului Rece câteva întrebări dătătoare de nelinişti. Ce ar fi dacă viaţa noastră ar fi supraveghetă în cele mai mici detalii? A scrie sau a gândi, a iubi sau a mânca sunt realităţi supuse mereu atenţiei cuiva? Dacă în final nu există nici un dram de libertate?

Deşi aceste intrăbări par a fi ireale, pot fi regăsite în filmul 1984 . Acţiunea filmului este simplă. Winston Smith (actorul John Hurt) este unul dintre funcţionarii aparatului de cenzură al unui stat totalitar fictiv care începe să fie susceptibil vizavi de marile victorii şi realizări ale Fratelui cel Mare, o imagine a dictatorului contemporan.

Dragostea ascunsă faţă de Julia (actriţa Suzanna Hamilton), o funcţionară a aceluiaşi sistem, dar şi dorinţa de a ţine un jurnal intim sunt acte de revoltă împotriva sistemului totalitar care îi anihilează pe toţi cei care i se opun.

Winston Smith va fi prins de Poliţia Gândirii (cea mai mare crimă a regimului era aceea de a gândi) şi supus unui interogatoriu nemilos de către O’Brien (actorul Richard Burton), cel care conştient îi atrăsese într-o conspiraţie împotriva sistemului.

Dialogurile dintre cei doi sunt cele care oferă filmului contur şi savoare. În faţa torturii psihice valorile majore din viaţa lui Winston cad rând pe rând. Se descoperă singur, considerat dintotdeauna un suspect, incapabil la serviciu, aderînd la conspiraţia lui Goldstein care nu exista în realitate.

Una dintre scenele marcante este aceea în care O’Brien smulge din Winston şi ultimul dram de demnitate umană: cu figura imobilizată în cuşca unul şobolan flămând, Winston este somat să se lepede de iubire pentru că Julia ar fi mărturisit deja crima de a iubi pe cineva nepermis de sistem. Ultimul act de nesupunere faţă de regim şi anume acela al iubirii căzuse în numele ultimului umanism: cel al conformismului şi supunerii, într-un cuvânt al regimului.

Pentru amatorii de Big Brother sau de 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile (filmul lui Cristian Mungiu), 1984 este o referinţă obligatorie. Construit de regizorul Michael Radford la intersecţia dintre teroare, conformism şi uniformizarea celor mai umane sentimente, 1984 rămâne un film despre un regim dictatorial tipic pe care Europa l-a trăit în ultimii 100 de ani. În final îţi doreşti ca un asemenea rău să nu mai aibă niciodată loc iar 2+2 să fie întotdeauna egal cu 4.

Nota mea: 7/10. Puteţi găsi filmul aici.

Plecat după certitudini. Revin în 10 minute!

Marți, 29 aprilie 2008

S-ar putea să mă întorc mai târziu de câteva minute dar poate voi călători o viaţă întreagă pe jos! Te-ai întrebat vreodată ce ai reuşit să realizezi cu propriile puteri? Ne place să credem că putem influenţa mersul evenimentelor în aşa fel încât ele să devină aliaţii noştri dar nu se întâmplă întotdeauna la fel.

Provin dintr-o generaţie care a fost încurajată să creadă că totul este posibil dacă ştii cum să priveşti problema, că poţi aspira la lucruri înalte şi le poţi obţine oricând. În principiu sunt de acord cu această afirmaţie dar cum rămâne cu excepţiile, cu demonstraţiile pe care viaţa însăşi ţi le aduce uneori şi spune exact contrariul?

Mare parte din viaţă ne luptăm pentru a obţine certitudini: a credinţei, a iubirii, a prieteniei, a încrederii, a serviciului, a casei, etc. Se pare că liniştea este legată de fiecare în parte din moment ce a fi un om împlinit este un sistem alcătuit din toate (ne)cunoscutele de mai sus.

Cum se obţine siguranţa? Am întâlnit oameni care afirmau tare şi răspicat o teorie şi după mai mult timp au recunoscut că nici măcar nu credeau în ea până la capăt. A face afirmaţii a devenit provocare şi de multe ori un act de curaj. Argumentele care le sprijină nu sunt suficiente pentru că a te face înţeles poate avea uneori efect contrar.

Avem nevoie de părerile celorlalţi mai mult decât recunoaştem. În special, părerile celor pe care-i stimăm, ajung să ne influenţeze fără să ne dăm seama.

Interacţionăm pentru că avem nevoie de certitudini, avem nevoie de mingi la fileu şi de idei-motoraş care să ne mobilizeze, să ne pună faţă-n faţă cu adevărul. Dar până acolo este cale lungă, nemăsurată şi de multe ori contrastele spun către ce ne îndreptăm, când greşim sau cum să acţionăm.

Spune-mi cum desenezi porcuşorul

Luni, 28 aprilie 2008

În afară de faptul că este amuzant şi nu ai mai desenat de mult timp, acest test (găsit la Andrei) încearcă să spună câte ceva despre tine în funcţie de abilităţile artistice cu care te-a înzestrat natura (şi nu numai). S-a potrivit măcar puţin cu felul tău de a fi? La mine pot spune că da!

Ce-i drept, se putea şi mai bine dar deja nu mai are farmec să-l faci a doua oară pentru că ştii rezultatele şi mai ales, cum să-l desenezi ca să le influenţezi.

Un test mult mai complex pentru creionarea personalităţii este …

Testul arborelui, unul dintre cele mai cunoscute, mai usor de facut si mai utilizate in psihanaliza si psihoterapie, mizeaza pe legatura dintre personalitatea fiecarui om si modul in care aceasta se reflecta in desenul unui arbore. Astfel, printr-un simplu desen, fiecare poate afla lucruri tulburatoare despre sine, despre meandrele subconstientului personal.

Cum se procedează? Pe o coală albă de hârtie desenezi un copac, aşa cum te pricepi sau cum ţi-l imaginezi mai bine. E simplu, nu?

Pentru interpretarea rezultatelor silvice găsiţi detalii aici.

De la moarte la viaţă

Sâmbătă, 26 aprilie 2008

Nu am de unde să ştiu ce înseamnă pentru fiecare om Paştele dar pot spune cu siguranţă că această sărbătoare are un spirit aparte care ne captează şi ne învăluie într-un chip tainic. Chiar dacă ne concentrăm asupra ospăţului alături de cei dragi, bucuria, pacea şi lumina ne umplu casele şi sufletele.

Oare nu aduce Paştele bucurie celor trişti, pace celor tulburaţi şi lumină celor care umblă în întuneric?

Evenimentul de acum două mii de ani pe care această sărbătoare ni-l reaminteşte continuă să ne umple vieţile de darurile sale şi să ne adune împreună. Cineva spunea demult că lucrurile autentice sunt cele care ne schimbă viaţa.

Sărbătoarea pascală ne face să ieşim din stresul cotidian în care ne ducem vieţile şi să păşim într-un repaos plin de lumină şi de cei dragi. Dacă de Crăciun învăţăm să dăruim pentru că Altcineva ni s-a dăruit, în aceste zile învăţăm să ne bucurăm şi să nu ne mai temem de nimic pentru că Aceeaşi Persoană ne-a bucurat cu darul veşniciei.

Spiritul sărbătorii este unul autentic şi imaculat. Mulţimea de urări pe care le primim şi le facem în această perioadă sunt de cele mai multe ori tardive şi de complezenţă.

Totuşi, dacă alegem să urăm ceva celor din jurul nostru cred că ar fi ideal dacă am puteam pune printre cuvintele noastre o fărâmă din acea bucurie veşnică la care am fost invitaţi în aceaste zile. Căci ce altceva este Paştele decât ospăţul în care bucuria coboară din ceruri pe pământ?

Vreau să fac numa’ ce-mi place

Sâmbătă, 26 aprilie 2008

Să presupunem că ţi-ai putea alege orice job, vei fi plătit atât cât îţi doreşti iar ca bonus vei avea timp liber, tichete de masă şi de tramvai… ce ai alege să lucrezi?

Multe profesii sunt denigrate şi date la o parte din cauză că sunt plătite prost: nimeni nu mai vrea să fie portar, gunoier, frizer, gropar, instalator, etc. E drept că uneori mai mult titlul job-ului pe care-l ai te face să te simţi împlinit şi mândru decât răsplata pentru efortul depus.

Sunt sigură că făcînd ceva ce-ţi place vei depune de o mie de ori mai multă pasiune dar nu mereu avem această variantă la dispoziţie dacă ne gândim la avantajele financiare.

Mulţi oameni se plâng de faptul că nu sunt mulţumiţi de ceea ce fac zilnic la serviciu, şi-ar dori un alt job. Foarte puţini sunt fericiţi şi mulţumiţi că se află exact acolo unde şi-au dorit dintotdeauna, primesc un salariu de vis şi abia aşteaptă să se întoarcă înapoi la birou sau dorm direct acolo.

Aş inventa meserii noi pentru momentul când vrei să alternezi (pre)ocupările: sperietor de ciori pe bulevard, decorticator de seminţe de floarea-soarelui, ajutor de distiler de alcool, cuier ambulant, colecţionar de bănci în parc, tăietor de unghii la pisici, comentator pe stadion şi multe altele. Sunt convinsă că mai sunt şi unii oameni râvnesc la ele în taină!

Oferte grase la preţuri super super gustoase

Vineri, 25 aprilie 2008

Ce scrie acolo? Ahaaa, aşa vindem noi mai bine! Prima oară omul ridică sprânceana, a doua oară se uită la vânzătoarea trecută de 40 de ani ce are codiţe împletite şi zâmbeşte sfios pe sub mustaţă apoi îţi dai seama că numai ea putea să picteze o ofertă atât de super super gustoasă şi atrăgătoare. Păcat că nu am putut să o fotografiez şi pe dumneaei dar are o caligrafie reuşită!