Archive for februarie 2008

Ultima tendinţă: ca oile

Vineri, 29 februarie 2008
unfollowing_trend.jpg

Şi nu mă refer la ultima ca fiind o nouă apariţie ci la numărul de ordine. În încercarea de a explica de ce există oameni rebeli, exhibiţionişti sau pur şi simplu neînţeleşi am găsit un mic răspuns venit aseară, când am deschis geamul să intre aer rece.

Trecea pe stradă un grup de tineri şi se certau (nu ştiu din ce motiv) şi unul din ei a reproşat strigând: Of, of… Faceţi toţi ca oile! Uuuoooo!

Nu ştiu sigur de unde a pornit totul sau de ce era aşa supărat dar avea dreptate. Nu ne place să copiem, nu ne plac imitaţiile, nu ne place banalul, mai ales când le vedem la alţii. Setea de original, de nou, de a fi cât mai extravagant naşte uneori astfel de conflicte.

A face cum procedează toţi pare a fi lipsă de imaginaţie sau pur şi simplu un confort emoţional: de ce să caut altceva când găsesc soluţii gata formulate?

Nu-i judecăm oare prea aspru pe cei care nu au?

Că mai sunt şi oameni care merită luaţi în considerare şi ascultaţi, nu înseamnă că totul este de respins dar atâta timp cât avem discernământ şi judecată proprie de ce să mergem toţi ca oile, într-o singură direcţie?

Eh, ciobani se găsesc mereu dar putem fi doar ciobani sau oi prin definiţie?

p.s.

dubitaţii cu iz de astenie perenă , fără aluzii şi fără intenţie

De la o extremă la un extrem… de interesant

Vineri, 29 februarie 2008

learn-2-fly.jpg

Dacă ar fi să desfiinţezi ceva ce nu-ţi place/convine şi să inventezi ceva în schimb, cu ce ai veni nou?

Eu aş desfiinţa somnul tocmai pentru că îmi dă senzaţia că mă ţine pe loc, vreau să fac atât de multe şi uite că trebuie din când în când să dorm.

Aş pune în locul rămas gol nişte plimbări cu tălpile goale pe malul mării, pagini dintr-o carte cu poezii, natură, multă natură! Nu e imposibil dar dacă ar trebui să fac asta zilnic, de câte ori va trebui să fug până la mare? Sau mai simplu ar fi să mă mut mai aproape de ea?

Sau poate aş învăţa să zbor?

Ţinînd cont că subiectul este de domeniul fantasticului să nu căutăm explicaţii (mult prea) pragmatice pentru dorinţele exprimate.

Să-l numesc exerciţiu de imaginaţie?

Cum arată femeia perfectă? Dar bărbatul? Photoshop zice…

Joi, 28 februarie 2008

… că atunci când încrucişezi mai multe trăsături fizice luate de la cele mai frumoase vedete de la Hollywood sunt şanse să vezi cum arată cea mai sexy femeie sau cel mai atrăgător bărbat.

Mie mi s-au părut interesante câteva astfel de încercări:

p1.jpg

buze – Angelina Jolie

ochi – Carmen Electra

nas – Charlize Theron

(more…)

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără reţete

Joi, 28 februarie 2008

young.jpg

Cum să fac să fiu tânăr(ă) cât mai mult timp? Viaţa asta parcă e prea scurtă pentru cât vreau eu să trăiesc, nu-mi mai ajung vacanţele, oboseala şi nici bucuria.

De-a lungul timpului au apărut diverse reţete-minune care par a avea efect de lifting pentru existenţa tumultuoasă pe care o ducem.

Apucă-te de sport!

Cunosc o persoană care la 40 de ani arată ca la 25 şi oriunde merge lasă în spate un mare zâmbet de admiraţie! Este o femeie activă ce se îngrijeşte probabil mai mult decât altele şi culmea, nu oboseşte! De ce o face?

Spune că aceea este cafeaua cu care-şi începe ziua, un stimulent ce-şi are originea în mersul la sala de fitness.

Hrăneşte-te sănătos!

Multe statistici au demonstrat că viaţa poate fi prelungită cu ajutorul unei alimentaţii adecvate, dacă oferi organismului ceea ce are nevoie (evitînd excesele) atunci el funcţionează ca un ceas.

Hm… sună ideal dar de la teorie şi până la practică nu ştiu câţi paşi sunt, apoi câţi oameni reuşesc să ducă la bun sfârşit proiectul şi câţi nu-l abandonează?

Iubeşte!

Tinereţii îi sunt caracteristice veselia, zburdălnicia. Se pare că vrem să conservăm o anumită etapă a vieţii, un timp perfect (?), altfel de unde nostalgia cântecului cu vârsta ideală… ca la douăzeci de ani, fără griji şi fără bani?

Mă întreb de ce există dorinţa de a opri timpul pe loc, operaţiile estetice, fuga de riduri sau de firele albe? Există o teamă cum că nu va fi niciodată îndeajuns timp pentru a trăi atât cât ne dorim, că nu vom atinge măcar jumătate din vise?

Ascunde-ţi emoţiile, nu fi slab!

Miercuri, 27 februarie 2008

Un om puternic nu plânge niciodată! Asta ne prezentau acum ceva timp unele filme italiene în care copilul mafiotului trebuia să fie crud şi să privească jucăriile cu dispreţ sau dezinteres, la fel şi oamenii.

Familiile de azi ne oferă o altă lecţie: să fim cei mai buni oriunde ne-am duce, să ne implicăm atât cât să ne fie bine şi să încercăm să obţinem totul.

Intenţia acestui articol este aceea de a evita generalizările, respectiv împărţirea oamenilor pe categorii.

Totuşi este obositor a fi mereu cel mai bun iar de aici teama de a nu greşi. Aceste obiceiuri produc pe bandă rulantă un mic roboţel, caracterizat prin automatisme în gândire şi în comportament, apetit pentru concurenţă şi incapacitatea de a pierde (nu cumva de aici se ivesc şi conflictele cu ceilalţi?)

A avea emoţii înseamnă a fi un om slab, vulnerabil, dar mai ales a ne recunoaşte propria fire umană. Suntem învăţaţi să nu mai acordăm aşa multă atenţie sentimentelor pe cât raţiunii.

Eh, nu există echilibru perfect între ele şi nu ştie nimeni care este DZR (doza zilnică recomandată) din fiecare, dar constat că nu mai contează prea mult ce şi cum simt oamenii.

Este un mit împotriva căruia simt nevoia să reacţionez: de ce oamenii îşi ascund emoţiile?

Credinţa dintre superstiţie şi obicei

Marți, 26 februarie 2008

Dacă tot ce se ne-nconjoară se manifestă în funcţie de convingerile fiecărui om înseamnă că superstiţiile au anumite raţiuni. Mă gândesc de unde pornesc şi de ce au o putere aşa mare de influenţă asupra unora iar pe alţii îi lasă indiferenţi?

A fi convins de ceva înseamnă a crede că anumite lucruri se vor desfăşura într-un anumit plan şi nu altul, eventual în acord cu aşteptările. Cum au apărut cuvintele ghinion şi noroc? Există o logică dincolo de aparenţe?

Cunoasc persoane care nu se întorc din drum ca să nu le meargă prost toată ziua, nu vorbesc despre anumite proiecte până nu le pun în aplicare, cred în diverse obiceiuri: nu cheltuie nimic de luni pentru a nu cheltui toată săptămâna, sunt atenţi la ziua de 13, mai ales dacă se intersectează cu cea de marţi, etc.

Ştiu că sunt multe altele, încerc să aflu dacă ele chiar funcţionează sau sunt simple metode de autosugestie?

Când ai dăruit ultima oară o îmbrăţişare… unei bucurii?

Marți, 26 februarie 2008

hug_me_now.jpg

Atingere înseamnă cuvânt, fir de păpădie, uitare în secundă.

Atingere înseamnă doi, unul în căutarea celuilalt, aproape chiar şi-atunci când nu sunt în acelaşi loc.

Atingerea înseamnă zâmbete adunate-n priviri.

Când ai dăruit ultima oară o îmbrăţişare…

unei bucurii?