Apelative de duzină

by

brad.jpg

Unele apelative au mai mult decât o tentă ironică sau afectivă. Pentru unii este imposibil să discute cu cineva şi să nu îi dea o altă denumire, să-i spună oricum altfel mai puţin pe nume.

Dacă încercăm să le încadrăm pe câteva categorii simple, văd cam aşa:

Apelative ironice:

copilu – folosit mai ales de cei care vor să pară cu experienţă şi vorbesc de sus cu un aer matur

fiinţă – nu e chiar aşa de ironic precum cel mai de sus, acesta este folosit în amestec, cu diverse situaţii (folosit de Cougar pe aici, mulţam pentru completarea listei)

Apelative cu ignoranţă şi fără pic de afectivitate: băi sau , mă, fată. Să le spun apelative de stradă? Nu chiar! Mai sunt folosite şi în alte locuri dar cert este că separă interlocutorii între ei cu o mare aroganţă. De cele mai multe ori nerecunoscută. Pot fi folosite şi la nervi.

Apelative generale, am văzut că sunt folosite unisex: nene, dom’le, frate sau frăţioare. Sunt cu atât mai amuzante atunci când sunt folosite către sexul opus, adică frate pentru ele. Asta am trăit s-o aud şi nu m-am putut abţine să nu râd! Erau numai fete în zonă şi una dintre ele le povestea ceva şi le tot zicea nene, evident, în virtutea inerţiei!

Apelative aparent-afective: mami, puişor. Cum poate fi ceva intim din moment ce este folosit de toată lumea? Am văzut cazuri în care cineva-i spunea prietenei aşa dar la fel şi chelneriţei de la restaurant.

Mai sunt şi altele? Sunt convinsă că da, ne place să fim inventivi, că poate săracii oameni s-au plictisit cu aceleaşi nume pe care le poartă de ani de zile şi vor ceva nou.

În final mă-ntreb ce-o fi aşa de greu să-i spui cuiva pe nume? Teama de apropiere sau de conformism?

Etichete: , , , , , , ,

67 răspunsuri to “Apelative de duzină”

  1. Alex Says:

    Când ai prea mulţi prieteni şi nu vrei să te oboseşti să le spui pe nume. Folosind un apelativ te apropii de persoana respectivă şi rupi formalul „domnişoara Popescu…” Haideţi să fim toţi fraţi şi veri…

  2. nenea Says:

    mai sunt apelativele folosite de barbat pentru toate femeile. sa fie sigur ca nu se da de gol 😉

  3. ionut.m Says:

    Apelativele folosite „in doi” sunt un mijloc de a personaliza relatia, o combinatie de nume specifica doar partenerilor. Stiu un cuplu care obisnuieste sa isi adreseze pe post de love-names cuvinte gen tampitelule, prostuto, golanas, tatzo, boule, vaco, etc. Si se distreaza de minune, mai ales cand se injura de zici ca urmeaza sa se ia la bataie, mai ceva ca la usa cortului, insa ei doar se „joaca”, ca si cum ar spune ” hai, mai, fugi de aici…”. Si se inteleg perfect.

  4. mesterulmanole Says:

    de regula, ele transmit o stare de spirit – dragoste, enervare, aroganta, cinism, simpatie, etc. de ex. : cand sotul meu intr-o discutie imi spune pe nume, atunci sigur, nu-i convine ceva, restul depinde doar de nuanta tonulul…

  5. anahoretus Says:

    ce se intampla totusi atunci cand cel care iti spune ‘bai’ iti spune in secunda urmatoare ‘Printesa’ si te face sa te simti astfel? poate ca are o portita de scapare… ce zici? 🙂

  6. Cougar Says:

    deci, sunt lezat şi am onoarea complet nereperată.

    „fiinţă” nu e un apelativ de duzină! especially that it’s short from „fiinţă din regnu’ cu cruce”.

  7. anaayana Says:

    Alex,
    când avem mulţi prieteni cred că nimic nu este greu de făcut pentru ei
    un apelativ bine ales (nicidecum unul ieftin) distruge graniţa formalităţii, aici sunt de acord cu tine!

    nenea,
    cred că ştiu la ce te referi, nu se dă de gol că-i sunt toate pe plac sau invers, adică are aceeaşi atitudine vizavi de fiecare în parte 😀

    ionut.m
    cred că am întâlnit şi eu cazuri de genul celui menţionat de tine, păcat că nu-mi mai aduc aminte cum îşi spuneau, era un termen caraghios tare..

    manole,
    da, cam toate transmit o stare, cred că are mare importanţă şi tonul folosit, adică degeaba îi spui cuiva dragă dacă te răsteşti la el

    anahoretus,
    adică băi, Prinţesă?
    sună original, recunosc 😀 e un fel de amestec, ca nu cumva Prinţesei să i se urce la cap

    Cougar,
    numai fiinţă spus singur şi mai ales pe un ton uşor ironic îţi spun eu că sună aiurea, chiar dacă este mai special

    fiinţă din regnul cu cruce? asta de unde ai mai scos-o? regnul arahnidelor?

  8. Cougar Says:

    da, şi asta.

    da’ semnificaţia originală e mai uşor de înţeles dacă-ţi spun că noi suntem din regnu’ cu săgeată.

  9. anaayana Says:

    Noi? Nu, nu şi iarăşi nu 😀 Pune pe cine vrei tu acolo dar nu pe noi.

  10. anahoretus Says:

    oamenii fac si greseli. poate ca uneori aceste cuvinte ne scapa datorita influentei mediului in care traim si nu sunt intentionate ;). La asta nu-i asa ca nu te-ai gandit?

  11. Cougar Says:

    nu, deci..
    noi – băieţeii – suntem din regnu’ cu săgeată.
    voi – fetiţele – sunteţi din regnu’ cu cruce.

  12. done8989 Says:

    eu împrumut de la alţii apelativele şi le folosesc …. ori în contexte asemănătoarecelor pe care le-au folosit şi ei, ori cum îmi place mie …

  13. anaayana Says:

    anahoretus,
    ba m-am gândit în sinea mea şi nu am vrut să recunosc 😀 glumesc, cred că ţine şi de obişnuinţe

    Cougar,
    nu prea are logică, poate îmi explică şi mie cum e cu regnul cu cruce, aia cu săgeata să zice că am înţeles-o (parcă ziceai că nu intri îb filozofii adânci)

    dan,
    şi eu le mai folosesc uneori, mai mult acolo de unde vin ele, ca reply şi le spun boldat 😀
    câteodată e amuzant

  14. tezeu Says:

    Ce interpretare subiectiva data apelativelor.

    Adica in primul rand, „copilu'” mi se pare ca e spus cu dragoste. Cel putin asa vad eu situatia… daca a vrut cineva sa fie ironic cu mine atunci cand mi s-a adresat astfel inseamna ca n-am inteles eu bine.

    Recunosc, si eu am o obsesie cu „fiule” si nu cred ca-i persoana dintre prietenii mei careia sa nu ma fi adresat astfel, dar cei care ma cunosc, si pentru care folosesc acest apelativ, sunt constienti de faptul ca nu folosesc cuvantul cu o noanta negativa, ba chiar din contra, consider ca e o forma de afectivitate prieteneasca.

    Si da, se intampla sa inteleaga si altceva dar daca observ acest lucru incerc, pe cat posibil, sa ma explic.

  15. mesterulmanole Says:

    anaayana : cum l-a chemat pe Price dupa ce si-a schimbat numele? 🙂
    aici bateai Cougar? 🙂

  16. Elena Says:

    Perfect de acord cu tezeu sunt si eu! Una dintre cele mai bune prietene ale mele imi spune „copilu” si nu e deloc ironica, ba chiar as spune ca il foloseste atunci cand simte ca am nevoie de toata afectiunea si tot suportul ei! Cealalta imi spune „fiinta” si imi spune „fiinta” cand sunt slaba si vrea sa ma convinga de ceva, fara a fi insa ironica sau rautacioasa.
    Cat despre celelalte apelative, depinde, cred, de cine si mai ales cum sunt spuse, pentru ca a fost surprinzator sa aud „ma, fata ma…” si sa nu ma deranjeze! Era spus cald si dragastos si intr-un moment cat se poate de intim… 😉

  17. gugumanu Says:

    Unde mai pui şi faptul că apelativele determină/dezvăluie (cum bine zicea gazda mai sus…) scala de valori.

    Tradiţionalul „Fă fomeie, azi să faci din dânsa ciulama!” (dânsa, evident fiind galiţa cea moţată) doar întăreşte enunţul de mai sus. :d

  18. Cougar Says:

    ană, dăăăă-o-ncolo de treabă..! http://psychcentral.com/news/u/2007/09/genderdifferencebiochemicalimbalance.jpg

    meşteru’ manole, mare om. a pus-o pe ana unde-i e locul. adică, în zid.

    în altă ordine de idei, azi am băut un ouzo de-am zis că mi-a tras dumnezeu un picior în cap şi eu n-am fost pe fază să-l prind.

  19. anaayana Says:

    tezeu,
    interpretarea este făcută după propriile experienţe, drept urmare altfel decât subiectivă nu avea cum să iasă

    aşa cum ziceam mai sus, cred că cel mai mult contează intonaţia pe care sunt spuse anumite cuvinte, indiferent ce mesaj au ele (cam asta e conscluzia pe care o trag din cele dezbătute până acum)

    mai am şi eu momente în care le spun anumitor oameni maimuţică dar pe un ton deloc răutăcios, asta nu înseamnă că îi văd aşa cum spun

    apelativele îmi plac doar când circumstanţele sunt într-o notă uşor umoristică sau jucăuşă, de altfel, nu prea le folosesc , prefer să spun pe nume, mi se pare cel mai corect

    manole,
    nu am idee, trebuie să apară Cougar să ne scoată din ceaţă 8)

    Elena,
    singurele situaţii în care mi s-a spus copilu au fost când cineva încerca să mă înveţe ceva, o spunea pe un ton ironic, uşor superficilal (atmosferă de birou) şi o alta în care o veche prietenă, ajunsă undeva sus pe scara valorică, încerca să vină cu sfaturi şi vorbe de duh învăţate de prin ţări străine
    Nu neg faptul că se poate folosi şi altfel, îmi aduc aminte de o altă prietenă care mi-a adus o dată un castron de supă caldă la serviciu (ştia că nu luasem masa) şi mi-a zis copilu (era mai mare decât mine cu 8-9 ani)
    Nu mai ştiu ce s’a întâmplat cu ea, nu era din localitate şi mi+ar fi plăcut să o mai văd

    gugumanu,
    asta cu fă femeie deja mi se pare arogant, cred că cel mai mult contează contextul şi intonaţia folosită, poate fi spus pe un ton rece sau cu o voce caldă şi deja lucrurile se schimbă

  20. unawareness Says:

    Dovlecel, stai asa – ca nu e asa

    de obicei, apelativele sunt folosite in functie de starea individului prezenta la momentul x.
    pentru persoanele dragi, mai folosim un – ingeras, iubita, iepuras – ca e mai afectuos decat sa ii pronunti numele dat de masa ( daca pe cineva il cheama Tuicaru :)) ce faci ? )

    hhh…revin… mi-a casunat ip… ptiu…

    fiule, cougar, adu-mi bre si mie un vin ca dau cafeaua azi pe bautura lui libero

  21. anaayana Says:

    unawareness,
    ai şi tu dreptare cu Tuicaru, mi-am adus aminte de o tipă pe care o chema Costela, cred că dacă aş fi fost preietenul sau soţul ei i-aş fi spus oricum altfel decât aşa 😀

  22. unawareness Says:

    chiar am o colega prin seria mea de facultate, care o cheama Tuicaru :)). Ea nu poate decat sa ii injure pe cei care fac misto de numele ei!!

    Si hai ca ma uitasi prin numele colegilor mei ( am vreo 300, doar ii „conduc” ) si am zis sa notez cateva nume care nu mi-ar place sa le am :

    – glogojeanu
    – paragina
    – aczel
    – arama
    – ologeanu
    – ungar
    – gaina
    – paun

  23. anaayana Says:

    Nu se poate. Mi-am adus aminte de altă fază, apropo de Păun! Am sunat la cineva şi întreb: pot să vorbesc cu dl. sau cu d-na Păun? În clipa aia am început să mi-i imaginez când pe el (mândru, cu coada stufoasă, pene multicolore, ca-n desenele animate) când pe ea… păuniţa cea ochioasă:) M-am chinuit din greu să nu izbucnesc în răs, am avut norocul că nu era acasă!

    Aveam o colegă mai scundă şi mai plinuţă, toată lumea îi spunea găina, chestia e că semăna. La astfel de situaţii ce să mai zici?

  24. Cougar Says:

    deci, „fiule” să-i spui cui vrei tu, eventual anei.
    vin aduc, dar te anunţ că nu e d-ăla de fiţe,
    cu sifon.

  25. anaayana Says:

    Vinul nu se bea cu sifon, doar dacă e dintr-ăla… puterea ursului 😀

  26. Cougar Says:

    de ce nu dooooooooooooormiiiii

  27. anaayana Says:

    Pentru că am somn puţin şi energie multă! Şi este weekend 8)

  28. Cougar Says:

    .. şi cu mine ce-ai?

  29. anaayana Says:

    Nimic, te simţi lezat? Parcă aveai examene!

  30. Cougar Says:

    şi am încă! de ce-mi periclitezi viitorul?!

  31. anaayana Says:

    Ah, ce fac dependeţele din om! Internetul, vinişorul, pâinea, legumele ş.a. 😛

  32. Cougar Says:

    /:) ei, lăsaţi. mă descurc.

  33. anaayana Says:

    Mi s-a luat o pietricică de pe inimă. Dacă mă uit mai bine, era o mărgică. 😀

  34. Cougar Says:

    .. fix ca-n povestea cu găina şi mărgica.

  35. anaayana Says:

    aia era cu cocoşul cu doi bani, păcat că nu există pe youtube…

  36. Cougar Says:

    NU ŞTII povestea cu găina şi mărgica?!

  37. centrefold Says:

    ce intelegi prin virtutea inertiei ?

    Intr-adevar, in momentul in care ii spunem cuiva pe nume, construim o legatura mai speciala cu acea persoana. Si poate tocmai frica de acest lucru face ca de obicei oamenii sa foloseasca alte apelative

  38. www.hairomania.wordpress.com Says:

    cum preferi: pasarica sau papushica? 😛

  39. anaayana Says:

    Cougar,
    trebuie să ne-o povesteşti, ceea ce înseamnă că vei ieşi din cimunicarea de tip telegramă 😀

    centrefold,
    pe la training-uri şi în general peste tot unde se încearcă o construire mai trainică a relaţiilor se recomandă cu căldură folosirea numelui, cred că asta a văzut orice om pe pielea lui

    hairomania,
    înseamnă că nu ai citit ce am scris mai sus, am răspuns deja la această întrebare

  40. Cougar Says:

    deci, povestea găinii ş-a mărgicii e un fel de sequel la punguţa cu doi bani. e ca un fel de.. cum se numea filmu’ ăla în care acţiunea se concentrează pe tipu’ lăsat la altar, şi nu pe mireasa care fuge cu amantu’?

  41. anaayana Says:

    Cougar,
    sunt o grămadă de filme dintr-astea, din păcate şi-n real life.. drept pentru care îmi este greu să-l depistez

  42. romancuta Says:

    eu m-am nascut cu apelativul in buzunarul moasei 😛
    glumesc. defapt, ele pot exprima nu doar superioritatile unora. mai pot exprima si recunoasterea meritului, a dragalaseniei, a simpaticului, …si mai cate!
    ne-am inteles, anishor? 😀

  43. eQuilibru Says:

    baby e cel mai de cacat apelativ, sau printesa, folosite ironic, sau doar cu intentia de a obtine ceva.

  44. Grădinariu Says:

    Şi în Roma antică îşi spuneau după poreclă. Numai că porecla era inclusă în numele însuşi.

  45. call me Vlad Says:

    E normal sa ii gasesti o porecla dragutza partenerului. Sau mai multe, in functie de ce anume gandesti in momentul respectiv.

    De ex, „pui”, „puisor”, „baby” este des folosit pentru abordare, cum ar fi la telefon” ce faci pui, te-ai trezit?”

    Variatie pe aceeasi tema: „fata” este tot mai des inlocuit cu „gagico, pushtoaico”. Si eu le folosesc pentru o tipa care nu-mi este total indiferenta dar oricum nepotrivita sau nu in relatii … serioase.

    Pentru cuplu, mai ales pentru momente intime, „pisi, pisoias, tigrule, fluturas” (in special diminutivate) sunt chiar funny si dragutze. Nu suna mai bine o cerere de genul „vino langa mine in pat, pisoias”, decat „hai in pat Adi”.

    Cred ca daca prietena ar incepe sa-mi spuna pe nume dupa ce eu gandesc cateva apelative dragute pentru ea… as considera ca nu intelege sau nu acorda suficienta importanta…

    Iar faptul ca nu spui pe nume persoanei iubite nu inseamna ca esti imatur, dupa cum atunci cand resfeti o persoana draga nu inseamna ca o consideri un copil… Nu ?

  46. Cougar Says:

    – Nu suna mai bine o cerere de genul “vino langa mine in pat, pisoias”, decat “hai in pat Adi”. –

    bre, depinde de tonurile folosite:). că, la urma urmei, oricare-ar fi apelativu’ folosit, contextu’ şi tonu’ fac muzica:D

  47. anaayana Says:

    romancuta,
    ne-am înţeles dar orice deviere de la Ana nu mi se pare prea drăguţă, asta e, alte nume au devieri mai frumoase 😀

    equilibru,
    ai mai deschis o temă demnă de luat în considerare: oamenii mai folosesc apelativele pentru a obţine ceva, când perie sau când vor să fie mai afectuoşi – asta nu înseamnă că e regulă, sper să nu fiu înţeleasă greşit de cei care le folosesc

    Grădinariu,
    da, îmi plăceau cele din Roma
    mi-ai adus aminte de cele folosite de indieni, ele fiind de fapt nume

    call me Vlad,
    înţeleg la ce te referi, tocmai ai deschis partea cealaltă a apelativelor despre care noi nu prea am apucat să vorbim, unele dintre ele sunt câteodată calde şi drăguţe, înţeleg la ce te referi
    Chestia e că unii oameni nu le pot folosi, se simt ridicol, am întrebat eu!

    Cougar,
    tonul, ah, tonul 😀 evident, el spune tot!
    p.s.
    se pare că ţie îţi iese în scris de fiecare dată cam pe ce ton ai vrea să vorbeşti

  48. Cougar Says:

    achtung, achtung, îs predispus să scriu tânpenii, drepct pentru care mă duc să dorm..

  49. anaayana Says:

    După ce te întorci, Cougar, să vedem poate scrii în latină!

  50. dadatroll Says:

    You suck, ala da aperitiv.

  51. Drugwash Says:

    „prietene” îmi creează o senzaţie exact opusă înţelesului direct.
    „prinţesă” l-am folosit cu toată dragostea posibilă pentru fiinţa pe care-am iubit-o mai mult decît viaţa însăşi.
    „iubire” l-am folosit pentru aceeaşi persoană cît şi pentru persoane (ladies) de care mă simţeam foarte ataşat prieteneşte.
    „doamnă/domnule” le folosesc de obicei cu sens uşor ironic, superior.
    „tanti/ne(ne)a” le folosesc uneori în sens dojenitor şi/sau cu superioritate blîndă.

    Ar mai fi şi altele, dar tre’ să fug… see ya!

    P.S. Numele fiicei mele e Agnetha, care ar fi diminutivul suedez al Anei: Anişoara. Pe buletin, pe bune. 🙂

  52. anaayana Says:

    Drugwash,
    câteodată până ţi cele mai drăguţe apelative sună aiurea dacă sunt folosite într-un context nepotrivit, cum ai spus de prietene şi de domnule, avem colege care îşi spuneau prin liceu tanti numai din răutate

    Am întâlnit la un moment dat o gaşcă de fete de liceu care-şi ziceau: femeie (în loc de fată), suna foarte amuzant, mai ales că multe dintre ele erau de 14-.15 ani

    Foarte frumos Agnetha! E mai rar, trebuie să recunoaştem, nu a avut probleme cu el? Adică să i-l încurce- pe la ghişeuri sau mai ştiu eu pe unde…

  53. Drugwash Says:

    Evident că tonul şi contextul pot da o notă hazlie/familiară unui cuvînt peiorativ şi vice-versa.

    Agnetha Fältskog (blonda din ABBA) a fost dintotdeauna idealul meu de femeie. De acolo şi numele fiicei mele. Din păcate, viaţa nu a vrut să ne ţină împreună ca o familie, aşa că nu pot spune dacă sau cît de des a avut probleme cu numele. N-am eu minte acum, darămite pe atunci cînd am botezat-o; nu m-am gîndit prea mult la implicaţiile viitoare. Are un al doilea nume însă – Oana – cu care se descurcă mult mai uşor.

  54. anaayana Says:

    Drugwash,
    lasă, Agnetha e frumos şi dacă era singura variantă era rău, aşa are de unde să aleagă
    să nu-i pomenim pe cei a căror părinţi iubeau seriale de genul Kassandra sau mai ştiu eu ce denumiri 😀

  55. Drugwash Says:

    Totul ţine de gradul de cultură (mai mult sau mai puţin) generală şi de cel de deschidere a minţii.

    Dacă ne gîndim că în japoneză, dragostea (platonică) se cheamă simplu ‘koi’… Probabil şi prejudecăţile joacă un rol destul de important.

  56. anaayana Says:

    Aşa este, mi-am adus aminte de o verişoară, mama ei asculta Amalia Rodriguez atunci când era însărcinată, uite aşa i-a pus numele Amalia. Acum 24 de ani nu era aşa des întâlnit. Cel puţin în România.

  57. Drugwash Says:

    Mă întreb cît de răspîndit era Stella în România, acum… 69 de ani. Asta fiind maică-mea.

    Şi mă întreb de ce-ar conta asta…

  58. anaayana Says:

    Răspândit? Da, ştiu şi eu pe cineva Steluţa, numită aşa de acum 40 de ani .
    Dar nu ştiu dacă o ştii pe această Stela, este formidabilă 😀

  59. Drugwash Says:

    Eu am scris cu doi L şi rog ca instanţa să consemneze acest lucru!

  60. anaayana Says:

    Păi era altă Stella şi nu au legătură între ele, singura diferenţă vizibilă este un L. Nu mi-ai zis dacă ţi-a plăcut!

  61. Barbosu Eugen Says:

    niste amici de-ai mei (din aia „rai” si „duri” ce acuma-s la puscarie desi nu au astia dovezi impotriva lor:)) obisnuiau sa ii pomeneasca pe unii cu „individul”
    sau intr-un termen mai special i-au spus altui prieten de-al meu „si daca inamicul e prea numeros, ne chemati…etc”, in cazul de faza apelativul la persoana a treia plural a fost „inamicul” :))

  62. anaayana Says:

    eugen,
    deci inamicul poate fi o înşiruire de inamici şio totuşi unul singur sau nu am înţeles? 😀

  63. Barbosu Eugen Says:

    da, masa de inamici e redusa la o singura entitate, astfel ei vor birui mai usor…..:))

  64. anaayana Says:

    Eugen,
    îţi dai seama dacă masa de apărători este redusă şi ea la o singură entitate… deja au loc războaie de care noi habar nu avem 😀

  65. Barbosu Eugen Says:

    de fapt nu o fost chiar apelativ da’ a sunt nostim, noah, de aia l-am si mentionat aici

  66. anaayana Says:

    Dacă mai ai, eşti invitatul meu! Colecţionez expresii 😉
    În ultima vreme am tot văzut că se foloseşte cuvântul ceva pentru a se referi la un eveniment, o adunare, un obiect:
    ceva carte (am citit)
    ceva oameni (am văzut)
    ceva treabă (am)
    etc.

  67. De ce s-a supărat? « anaAyana Says:

    […] într-un anumit fel. Ce poţi spune, de exemplu, despre cineva pe care-l deranjează un apelativ de duzină sau de faptul că este ignorat în mijlocul unei discuţii, între prieteni? Este prea atent la […]

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: