Ce vor părinţii de la noi?

by
painting_.jpg

Indiferent că îi înţelegi sau nu, îţi vor binele. Nu oricine poate fi părinte, dacă ne gândim la orfani sau la conflictele care au loc între generaţii. Ele au existat dintotdeauna şi nu se vor sfârşi vreodată. De ce se întâmplă asta?

Dacă ne gândim că fiecare om în parte îşi doreşte ceva de la viaţă, părinţii îşi doresc pentru copiii lor superlative, tot ce lor le-a lipsit, tot ce cred ei că înseamnă bine. De multe ori se întâmplă ca ceea ce proiectează ei să nu corespundă cu ceea ce doresc odraslele, concepţiile despre bine diferă!

Care este soluţia? Degeaba îl înţelegi pe cel de lângă tine dacă nu-l laşi să fie liber. Se spune că iubirea nu sufocă, ar trebui să fie valabil şi în cazul exceselor de afecţiune, nu? Totuşi, până nu guşti din ciorba fierbinte nu ai cum să cunoşti viaţa! Puţine sunt cazurile în care copiii urmează numai teoria, învaţă din greşelile altora şi sunt precauţi ducând o viaţă lipsită de furtuni. Prin însăşi natura lui, copilul trăieşte explorînd. Şi adultul, numai că el a trecut demult prin aceleaşi (?) experienţe. Nu poţi opri asta, ştiind că uneori poate duce la căderi, la eşecuri.

Termenul de părinte mă duce cu gândul prima oară la Tată. Nu părinţii ne dau viaţă? Aşadar, trebuie neapărat ca cel care-ţi este părinte să aibă acelaşi sânge? Sunt o grămadă de familii care înfiază copii şi le dau viaţa nelăsîndu-i să rătăcească.

În momentul în care nu mai asculţi de părinţi îţi asumi cea mai mare responsabilitate: eşti adultul care se bazează pe propriile decizii şi poţi greşi iar ei să nu mai fie aproape tocmai pentru că tu i-ai lăsat în urmă şi ai mers mai departe în viaţă fără ei.

Soluţia pe care o văd în rezolvarea conflictelor este înţelegerea. Atâta timp cât părinţii nu sunt atenţi la ceea ce-şi doreşte cu adevărat copilul iar copiii se consideră buricul pământului şi cred că totul li se cuvine, nu va exista armonie.

Ca-n orice relaţie, este nevoie de concesii, mai ales că „părinţii nu îi poţi alege” (în comparaţie cu un soţ/soţie, cu prietenii). Este din start o relaţie veşnică, oricare ar fi preferinţa ta! Putem să colaborăm, putem să-i înţelegem sau putem să-i ignorăm. Libertatea stă în alegere!

Dacă nu există seriozitate de ambele tabere nu există nici încredere. Copiii trebuie luaţi în serios, la fel ţi părinţii, pentru a putea vorbi de la egal la egal, fără a se pierde din respect.

Până la urmă ce vor de la noi? Să fim mai buni, să devenim oameni demni, să creştem frumos sau altceva?

Etichete: , , , , , ,

42 răspunsuri to “Ce vor părinţii de la noi?”

  1. dunec Says:

    As vrea sa subliniez ce ar trebuie sa faca parintii pentru ca odraslele sa ajunga acolo sus unde vor ei. Cred ca cea mai mare greseala este sa isi sutina copii excesiv de mult, creaza astfel un mic parazit, cu potential de a creste un mare parazit al societatii.
    Parintii trebuie sa faca un lucru: sa invete copilul sa gandeasca singur (de preferat si corect)!
    Ca raspuns la intrebarea ta… ne vor binele insa il raporteaza la perioada lor de viata, sunt dese cazurile cand parintii sunt „rupti” de cerintele vietii in care traiesc copiii lor.

  2. anaayana Says:

    dunec,
    Da, tot ce este in exces este daunator, sunt unii „parinti-cloşcă”, ei vor atat de mult ca lucrurile sa meargă bine încât ajung să sufoce cu prea multă grijă.

    Ca să îl înveţi pe copil să gândească singur trebuie să-l laşi de mic să vadă că nu totul este roz, să-i explici mereu de ce se întâmplă lucrurile aşa cum se întâmplă etc.

    Mie îmi place să întreb aşa: „Tu ce crezi?”, inainte de a-i dau un raspuns.

    Nu este usor sa tii pasul cu realitatea, sunt oameni care fara sa aiba copii reusesc asta.

  3. mihai Says:

    „eşti adultul care se bazează pe propriile decizii şi poţi greşi iar ei să nu mai fie aproape tocmai pentru că tu i-ai lăsat în urmă şi ai mers mai departe în viaţă fără ei.”
    pe mine mami nu m-ar parasi 🙂

    nu intleg de ce incerci sa cauti o solutie pentru a aplana conflictul dintre parinti si copii. mi se pare ceva necesar pentru dezvoltarea copilului. pur si simplu, la un moment dat iti dai seama ca in unele privinte nu esti de acord cu ce iti zic parintii.

    „Degeaba îl înţelegi pe cel de lângă tine dacă nu-l laşi să fie liber.”.sunt unele chestiuni mai complicate. de exeplu, daca parintii sunt credinciosi, le va fi greu sa-si lase copilul „liber”. vor dori ca si fiul sa fie un credincios fiindca ei stiu(?!) ca ortodoxismul(de exemplu) este calea cea buna si nu vor fi de acord sa riste viata eterna a copilului lor. pe de alta parte, sunt sanse mici ca acest copil sa creada in totalitate in religie doar fiindca asa a fost crescut.

    insa libertatea totala este o prostie. este normal ca copilul sa fie influientat de parinti. unii sunt influientati mai multi, altii mai putin.

  4. mihai Says:

    „Mie îmi place să întreb aşa: “Tu ce crezi?”, inainte de a-i dau un raspuns.”

    ai copil?:)

  5. anaayana Says:

    Mihai,
    nu ma refer la sensul propriu al cuvantului, nu poti parasi copilul dupa ce o viata intreaga l-ai iubit si i-ai fost alaturi.

    Eu caut solutii pentru aplanarea conflicteleor pentru ca ele ne tin pe loc, se poate merge inainte dar uneori se bate pasul pe loc pe niste chestii care de multe ori sunt incapatanarile unuia sau a celuilalt.

    Nu ai cum sa fii de acord cu ei de fiecare data, incerc sa subliniez ideea de înţelegere. Când există asta, dispar multe dintre probleme: cicăleala, criticile, s.a.

    Libertate totala nu exista, tocmai de asta am subliniat acolo „relaţie veşnică” 😉

    Una este sa influentezi copilul, fara ca el sa-si dea seama si alta este ca el sa vina la tine si sa ceara o parere pentru ca are incredere in tine, nu crezi?

    Nu am copii, am lucrat cu ei o vreme, plus ca am 2 nepoate, una de 6 ani si alta de 2. Trebuie neaparat sa ai copii ca sa stii cum se comporta sau sa intri cu ei in contact?

    Cateodata mai intreb si pe unii adulti „tu ce crezi?” cand vad ca pun intrebari simple la care ar putea raspunde si ei dar nu o fac pentru ca nu sunt siguri.

    Vei fi surprins (sau nu), dar unii copii ridica intrebari foarte profunde, am auzit oameni care se plang de faptul ca nu stiu ce sa raspunda la intrebarile copiilor lor. Aia numesc eu provocare!

  6. mihai Says:

    hei, normal ca poti sa intrbi si adultii „tu ce crezi?”.
    eu doar te-am intrebat daca ai copil 🙂

  7. razpana Says:

    Multi parinti doresc sa faca din copiii lor ceea ce nu au putut ei sa devina….se preocupa si le doresc numai binele….eu nu am nimic impotriva, la un moment dat si eu o sa fiu parinte, si copiii o sa zica acelasi lucru despre mine 🙂

  8. anaayana Says:

    Mihai,
    si eu am intrebat mai sus „nu crezi? 🙂

    razpana,
    de ce esti asa sigur ca o sa spuna la fel copiii despre tine?

  9. unawareness Says:

    @anaayana : imi permiti sa iti zic, ana ?
    numai subiecte picante alegi 😛 ( keep up the good post )
    intai si intai ar trebui sa fie facute categorii si categorii de parinti
    nu exista parinti universali precum nici copii universali. Exista o vorba, asa tata asa fiu ( fiica, whatever ).
    Unii parinti isi doresc pentru odraslele lor tot ce ei nu au avut, n-au putut ; altii isi doresc pentru copii lor tot ce au avut+o treapta socio-evolutiva mai sus, altii ..well, altii nu isi doresc nimic ( sunt parinti indiferenti, betivi, drogati si alte categorii neelementare ).
    educatia fiecarui copil, deci, difera de la familie la familie. Asa cum au fost educati parintii asa vor fi educati si copii, mai sunt si exceptii – dar rar gasesti parinti educati „prost” insa open-minded cu copii lor.

    Iarasi, consider ca asa cum fiecare parinte are puterea de a educa un copil, si copilul are puterea de a isi „educa” parintele ( copii, vad intotdeauna altfel lumea decat parintii, ei pot schimba un „bec” acolo unde parintii dau gres)

    Si totusi, nu imi plac parintii, stii de ce ? au tendinta sa iti reteze aripile cand tu vrei sa zbori, au obiceiul sa te „trezeasca” cand tu visezi, au neputinta dorinta ca sa accezi pe urmele lor.

  10. centrefold Says:

    Ne pretuim si respectam parintii traind altfel si facand alte greseli.

  11. anaayana Says:

    unawareness,
    da, era necesară o clasificare pe categorii pentru că astfel sunt cazuri separate, în funcţie de tipologii

    mi-a plăcut ideea ca părinţii (să accepte) să fie educaţi la rândul lor pentru că putem veni şi noi cu ceva nou, chiar dacă majoritatea consideră că ei deţin cele mai bune soluţii, idei, principii

    părinţii ne retează aripile, ne coboară cu picioarele pe pământ, probabil că mai mult din dorinţa de a ne maturiza mai repede, îţi dai seama că lor nu le mai arde de visat când au atâtea griji

    Uite ceva care pe mine mă calmează de fiecare dată când nu mă înţeleg cu ei: Rugă pentru părinţi

    Asta nu numai ca ne face sa constientizam cine sunt ei ci in general ma face sa vad oamenii altfel.

  12. anaayana Says:

    centrefold,
    da, ei stiu solutiile la greselile de care s-au lovit in trecut numai ca greselile parca se reinventeaza, apar in forme din ce in ce mai diferite, desi sunt aceleasi

    Ma uitam azi, eram in supermarket, era un tata cu doi baieti in fata mea (unul mai maricel si unul cam de gradinita), pustiu` vroia sa primeasca niste bomboane pe care casiera nu le trecuse inca pe sub scaner si facea pe acolo diverse scene, sa-i dea mai repede bomboanele.
    Mi-a placut cum a reactionat tatal (pentru ca in multe cazuri parintii cedeaza ca sa nu se dea in spectacol prea mult, tinand cont ca se afla in public), i-a zis ca daca nu tace din gura pune bomboanele inapoi (pe raft). Si uite asa l-a potolit 😀

  13. unawareness Says:

    @anaayana : faza cu tatal din supermarket, mi se pare un parinte „agresiv si violent” in gandire. Putea sa ii explice frumos baiatului, ca intai si intai trebuie sa platesti cea ce consumi. ( il invata prima regula a vietii – ca sa mananci trebuie sa mancesti). Daca e sa mergem, in viitor peste 40 de ani, pe gandirea tatalui pe care l-ai „pictat”, ce o sa faca acesta cand fiul lui o sa vrea „CEVA” care nu e pe placul si gandirea parintelui. IL AMENINTA CU DEZMOSTENIREA ? Cam aici duce o astfel de gandire…

  14. Dani M Says:

    Vorbesc doar in calitate de copil, si nu de parinte. Nu stiu cati din cei de mai sus au si calitatea de parinte, necesar pentru ca comentariul lor sa primeze. Ana, ce ai scris tu in articol e ceea spre ce trebuie sa tindem, e o situatie utopica. E frumos, dar din pacate nu e tot timpul asa. Cred ca fiecare dintre noi a trecut prin perioada de lipsa de comunicare cu familia. Adevarat ca de multe ori e vina copilului neexperimentat, dar sunt triste si ciudate primele dati din viata unui copil cand isi da seama ca el are dreptate si ca cei care au o experienta de viata mai vasta gresesc.

    Comunicarea e cheia, asta e adevarat. Dar sa recunosti ca ai gresit, trebuie sa fii mare, si nu numai sa fii parinte.

    Probabil cand am sa devin parinte am sa arat cu degetul de cealalta parte a baricadei. Cuvantul baricada nu prezinta un razboi, ci o lupta creatoare asupra personalitatii in dezvoltare.

    P.S. Imi plac subiectele tale de discutie. In sfarsit am dat de un blog in care nu se vorbeste doar despre bloguri si despre videoclipurile de pe youtube. 🙂

  15. anaayana Says:

    unawareness,
    puştiul era prea alintat şi făcea scene prea insistente pe acolo, căpătase deja simpatia casierei, dacă nu mă-nşel îi spusese deja că trebuie mai întâi să plătească iar el tot inisista

    teoria şi morala se ţin acasă, era doar un caz,privit din exterior – nu avem de unde să ştim dacă el este dur sau radical numai după asta

    Dani M,
    ai sesizat bine problema: lipsa comunicării
    Da, sunt şi situaţii în care greşesc şi părinţii, unele evidente, în care nu se mai pot ascunde iar atunci trebuie să tăcem – eu asta am învăţat!
    Nu este uşor să recunoaştem greşelile, mai ales când trebuie să le recunoască cei care ne învaţă cum să trăim.

    Cred că se formează amândoi, şi copilul (învaţă să se maturizeze, iar părintele învaţă ce înseamnă această responsabilitate sau rol)

    p.s. când spun copil nu mă refer neapărat la cei de 5-6 ani, toţi suntem copii, chiar dacă avem 25, 35 sau 50 de ani – în faţa celor care ne-au dat viaţă.

    Mă bucur că-ţi plac subiectele, te mai aştept 😉

  16. unawareness Says:

    e greu sa comunici ( si totusi sunt doar vorbe ), dar e greu, cand esti parinte ai de tinut „in spate” o casa, o familie, apare stresul cotidian, daca intervine si rutina unui job e clar, s-a cam dus comunicarea. Vii acasa daramat, astepti sa gasesti liniste si odihna, ceea ce nu prea se intampla, de aici rezulta conflicte, certuri, divorturi, etc…

  17. anaayana Says:

    unawareness, e trist dar adevarat
    nu putem decat sa avem grija din timp si sa ajutam acolo unde ni se permite si este nevoie

  18. ionut.m Says:

    Cred ca parintii vor sa vada in copii propriul lor rost in viata. Suna putin psiho-antropologic, insa ca evolutie asta ne defineste. Parintii vor ca odraslele lor sa fie mai mult decat ei, sa le depaseasca conditia. Si nu sunt de acord cu ce am auzit de multe ori, si anume cu faptul ca unii parinti isi privesc fiii si fiicele ca pe niste investitii in viitor… In copii nu investesti, ci ii cresti si ii formezi ca oameni gata sa isi infrunte propriul viitor.

  19. unawareness Says:

    @ionut.m : „unii parinti isi privesc fiii si fiicele ca pe niste investitii in viitor”, vorba anaayanei, trist dar adevarat, cunosc cazuri in care copilul este „seiful” parintelui. Asa-i ca trist ?

  20. mihai Says:

    🙂

  21. mihai Says:

    http://www.ortodoxism.wordpress.com

  22. anaayana Says:

    ionut.m,
    unii părinţi trăiesc la bătrâneţe prin copiii lor, asta ce crezi că spune?
    (după ce au trecut prin toate acele etape pe care şi le poate dori un om îşi văd viaţa prin împlinirea copiilor)

  23. Paul Says:

    sa fie fericiti, pentru ca de multe ori ei n-au fost

  24. anaayana Says:

    e mare lucru sa fii fericit cu adevarat abia atunci cand cel pe care il iubesti este bine !

  25. estic Says:

    Ai dreptate anaanyana si eu sunt deacord cu articolul tau ca parintii trebuie sa-i inteleaga pe copii si de mosh craciun sa le dea o doza de heroina iar de mosh niculai putin cannabis iar in zilele de scoala doar bani de jointuri 🙂

    Cu demnitatea m-ai dat pe spate 🙂 nu prea cred ca demnitatea mai este o „valoare” romaneasca 🙂

    take care

  26. Cougar Says:

    deci, în unirii se vând chestii de magneţit uşile de frigidere, bineînţeles.

    una zice aşa: „get revenge! live long enough to be a problem for your children!”

    ce-am mai râs atunci, doamne-doamne.

  27. anaayana Says:

    estic,
    Pai nici eu nu o prea mai vad dar totusi mai cred ca se poate!
    Care crezi ca sunt valorile romanesti de azi? Sa nu-mi spui ca banii 🙂

    Cougar,
    un fel de criogenie mentala?

  28. Cougar Says:

    criogenie mentală la ora asta?!

    .. rock. alternativ. cu una.
    .. o chestie complicată, tot rock, cu alta.

  29. anaayana Says:

    asta pare deja poezie, nu stiam ca ai astfel de talent 🙂
    care-s chestiile complicate? (daca tot mergem pe offtopic)

  30. Cougar Says:

    auzi, deci nu-mi faci tu mie program de offtopic, da?

    .. că nu mai am eu vinişor.. *snif!*

  31. anaayana Says:

    parcă ziceai că eşti de acord cu offtopic-urile, eu nu fac program, tu te încadrezi singur 😀 hai că nu e rău, la cât sunt eu de serioasă aduci o notă de relaxare !

  32. Cougar Says:

    ăh.. că n-am ce să zic la chestia asta.
    e aşa, condescendentă ca o gură de nisip.
    greu de înghiţit, da’ face bine la digestie, dacă eşti galinacee.

    mă duc să-mi văd de-ale mele momentan, până-mi revin cu nervii capului.

  33. anaayana Says:

    de unde le scoţi? 🙂
    guri de nisip, nervii capului ş.a.

  34. Cougar Says:

    da’ de ce eşti nedreaptă, poate tocmai de „ş.a.” erau interesaţi oamenii.

    ăă, cred că de la starea de veghe prelungită. face bine la halucinaţii.

  35. anaayana Says:

    pentru alea ş.a. trebuie să scotocesc toate postările făcute de tine pe aici şi oricum, văd că eşti inepuizabil, are mai mult farmec aşa decât stranse toate 🙂

  36. Cougar Says:

    râzi tu, râzi, da’ şi când mi s-o face somn..

  37. anaayana Says:

    Păi să te mai odihneşti şi vei fi fresh, cu inspiraţia ca girofarul!

  38. Cougar Says:

    ştiu vreo două bancuri proaste cu girofarul. mulţumesc.

  39. Simona Says:

    Toti oamenii mari au fost mai intai copii. (Dar putini dintre ei isi mai amintesc). Antoine de Saint-Exupery

    Nu poti scrie o reteta despre cum ar trebui sa te porti cu copii tai, depinde de ei, dar intrebarea „Tu ce crezi?” conteaza foarte mult si reduce atatea conflicte si certuri, incat ar trebui sa o foloseasca toti parintii. Spun asta si stiu ce spun – am copil si inca unul foarte hotarat si voluntar.
    Cat despre: „el sa faca ce vrei tu ca parinte?’ – NU, tu ii dai informatiile si eventual sfatul – EL ALEGE!

    Simona
    blog: tualegi.net

  40. anaayana Says:

    Simona,
    prezenţa ta este binevenită aici mai ales că până acum am discutat mai mult noi, cei care încă nu au trecut prin această experienţă.

    Mai zicea un amic de-al meu, cam la fel cum zici tu, îi oferi toate variantele, informaţiile, îi arăţi toate feţele problemei şi îl laşi să aleagă. E cu atât mai bine dacă el găseşte o soluţie nouă, sunt convinsă că există astfel de copii, totul e să le acordăm credit!

  41. anaayana Says:

    Ca o completare la cele discutate mai sus!

  42. Artistu zice… » Libertatea lu’ bebe & libertatea noastra! Says:

    […] el fiind cazat la bona sau la mama unuia din noi, oare nu ne va placea mai mult sa fim LIBERI? Ei si atunci pe buze ma “taie” alta intrebare: DACA PLECAM FARA EL ASTA NU INSEAMAN CA […]

Ce crezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: