Tăcerea interiorizează versul

Poezia asta mă urmăreşte de când am citit-o. Este o anumită regăsire-universală, o stare atât de fin descrisă şi dusă la sublim, exact ca melodia pe care i-am ales-o ca însoţitor.
Tăcerea este magie şi orice cuvânt ce răsare din ea, rază ce mângâie şi devine complice:
Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce [...]

Orizontul te cuprinde

atât de aprins
părea că strânge
orizontul
amintirile-ncolţite
(nu era nici măcar asfinţit)
încât
cocorii zburau cu spatele
la nori,
gândul dispărea,
ruginiu,
fără să scârţâie

atât de aproape
păreai că rămâi
în vis
încât un vis nou
îl prindea de mână pe primu’
şi-l împlinea

o să te strângă zarea mereu
în mine
şi nu ştiu dacă
mai mult mă atinge
clipa ce nu s-a născut
sau ochiul ce-a privit la Soare

Oraşul de tei

În oraşul de tei
florile se dezbracă
de mireasmă
ziua şi noaptea,
dar mai ales
când povestea adie cu ele,
împrăştiată
în anotimpul roz.
În oraşul de tei
clipele adună parfumul,
nară cu nară,
şi zâmbet cu ploi
iar crengile
ciripesc a rândunele,
se pleacă răzleţ
şi-ntâmpină vântul.
În oraşul cu tei
a-nflorit bucuria.
E vreme de picnic!

Lumea din balonul de săpun

Lumea ta
aşteaptă
să fie deschisă
de mângâierea subţire
a unui strop
de culoare pierdută
când a fost atinsă
astfel
poveştile nescrise
ajung vise
împlinite
în baloane de săpun,
albastro-albe-roz,
transparente,
chemate de Niciunde
în lumea lui Priveşte
atunci
când cad silenţios
pe aer şi
se rostogolesc
prin vise
din ce în ce
mai repede
ca şi cum
baloanele de săpun
apar singure.
Închide ochii,
sa nu te usture
când pe gene o să-ţi ningă,
şi lasă
doar mâna întinsă
spre Viaţă
să te cuprindă.

Priviri de păpădie

Astăzi cerul a brăzdat
trepte de curcubeu;
a mocnit
în vreascuri de nori
aproape albi,
rătăciţi prin vis de păpădie.
Astăzi cerul
s-a plimbat cu gândul
de la pleoapa mea stângă
la pleoapa ta dreaptă, deschisă,
intersectînd
priviri de puf.

Învăţ să citesc în iubire

Uneori uit să citesc
în cuvinte,
privesc neputincioasă
dar surprinsă
cum anagramezi
atât de firesc
nerăbdarea,
surâsul şi dorul
din mine.
Învăţ să citesc în iubire,
s-o privesc în ochi
cu chemare,
iar lipsa ta rătăceşte
prin mine
ca litere prin noapte
căutînd hârtie.
Se sting lumini pe stradă,
doar cerul a rămas deschis
şi noi,
învăţ să citesc bucuria
iar primul cuvânt este…
TU
audio