Există păreri ce nu pot fi schimbate oricât le-ai învârti pe degete, oricât le-ai opri sonorul din minte. Le foloseşti ca pe-o lanternă în miez de noapte. Te sprijini de toiag – de voie, de nevoie.
Prinse într-un buchet, ale mele parcă sunt curcubee şi constat că se dizolvă în timp. Cumva-şi schimbă culoarea dar îşi păstrează gustul. Ca guma de mestecat din copilărie. Acum e verde, mai încolo ba e roz sau albastră, dar e aceeaşi.
Îmi plac oamenii obsedaţi/frământaţi/inspiraţi de câte ceva. Nu contează ce anume le conturează nebunia (şi mă refer, bineînţeles, la piticii de pe creier şi la bâzdâci) atâta timp cât ele sunt alimentate cu şi din pasiune.
Indiferent în cine/ce ai crede, consimţi în mod tacit la prinderea ta în lanţuri. Că sunt subţiri, de tinichea, de argint, definitive sau nu, asta e altă poveste. Ar putea fi chiar lanţurile în care te arunci ca să te salvezi, să te ţină într-un soi de ordine ce face parte din mii de alte ordini universale.
vineri, 20 februarie 2009 la 3:55 am
Ai avut vreodata nelamuriri, si ai deschis gura sa pui intrebari doar ca sa aflii raspunsul de cum ai reusit sa dai grai intrebarii?
Uneori parca ai toate bucatelele alea mici pentru puzzle…dar iti trebuie timp si intelepciune, diplomatie, sa le pui impreuna.
vineri, 20 februarie 2009 la 1:42 pm
http://almanahe.wordpress.com/2009/02/20/medicatie-transcendentala/…Azi sunt în deplin consens cu tine, annoyanno!
vineri, 20 februarie 2009 la 1:45 pm
Mamăăăă, unde am vrut eu să trimită linku’ şi unde a vrut wordpressu’ nebunu’…ăsta e linku’: http://almanahe.wordpress.com/2009/02/20/medicatie-transcendentala/
vineri, 20 februarie 2009 la 8:07 pm
Rodica,
Ehe, câte şi mai câte. Principalul e să nu te grăbeşti să potriveşti cum o fi numai să fie.
almanahe,
Am citit postul a doua oară. Nu aveam cum să-l uit. Şi spui că e consesns? pentru mine e bucurie
vineri, 20 februarie 2009 la 8:17 pm
Primul link duce întâmplător prin alăturare şi nu din voinţă(dar poate că nu atât de întâmplător, deşi încurcate mai sunt căile wordpressului câteodat’) spre ghicitori în cafea…ce-l de-al doilea e în consens deplin.Doar că acolo eu şi pedepsesc pe cei care îmi agaţă de cuie imaginea lor despre “ceea ce eu ştiu’ca fiind bătut adânc…consens să fie, că bucuria vine când vrea ea!
Aaa…şi dorinţa ta manifestată la mine-n foi e mai aproape de a se materializa decât ai crede.
vineri, 20 februarie 2009 la 8:26 pm
prima oară l-am citit cam în vremea când a apărut şi acum a fost re-
Hmm, ar fi bine să fie aşa cum zici.
sâmbătă, 21 februarie 2009 la 12:54 am
Nimic ce nui material nu e batut in cuie….nici ceea ce scriu acum-aici…totul e schimbator…nu exista vreo parere ce la un moment dat sa nu se-ncline…
sâmbătă, 21 februarie 2009 la 7:45 am
s-a schimbat pagina. in lipsa mea se cam intampla multe.
ana, ramane deschis subiectul cu suparaciosii???
duminică, 22 februarie 2009 la 10:23 am
Primul paragraf face toti banii!
duminică, 22 februarie 2009 la 3:12 pm
imi poti da cateva pareri de-ale tale pe care nu poti sa ti le schimbi ?
luni, 23 februarie 2009 la 8:10 am
Tati e tâmplar. Dacă nu a bătut bine cuiul nu lasă aşa. Caută soluţia. Lucrurile pe care le face trebuie să iasă bine.
Mi-e mai greu cu cuiele, deşi am bătut destule. Nu am experienţa lui.
Cu ideile e mai greu.
Ştiaţi că există azi oameni (de ştiinţă…) care cred că pământul e PLAT?
http://en.wikipedia.org/wiki/Flat_Earth_Society
marţi, 24 februarie 2009 la 9:04 am
Oamenii , ca si cuiele, isi pierd folosinta cind isi pierd directia si incep sa se indoaie!!!
“Men, like nails, lose their usefulness when they lose direction and begin to bend.”– Walter Savage Landor
Ceva interesant despre cuie…
joi, 26 februarie 2009 la 11:20 am
…si asa fiecare se leaga de vorbele care i-au inoculat retina. ca sunt patru fragmente, aparent fara nicio legatura, desi ultimul ar parea, macar prin situarea sa la urma, concluzia celorlalte. sa nu ne grabim insa, in efortul de a intelege ce vrea sa spuna autoarea.
asa ca dintre respondenti observam asa: o persoana care simte nevoia de claritate si care este oarecum descumpanita de alaturarea fara legatura evidenta a celor patru paragrafe, de unde trimiterea la un asa -zis puzzle, ca si cum autoarei i-ar lipsi claritatea si ar cauta sa umple golurile. in realitate, cred eu, respondenta incearca sa proiecteze efortul sau neincununat si atribuie autoarei neizbutirea de a da sens unitar vorbelor.
mai este apoi cineva care e ocupat de publicizarea vorbelor sale, incat il vom sari cu gratie.
apoi cineva care este electrocutat de primul paragraf in intentia sa de a se regasi.
intre cei doi remarcati ai sus se strecoara indivizi fara un gand clar.
urmeaza altul care are infiltratii grijulioase, voind sa ajute autoarea, sesizand pare=se ca aceasta ar fi la o rascruce, in incercarea de a-si primeni gandurile. nu cunoastem cum a ajuns la aceasta concluzie, pentru ca nu ne ofera un rationament.
altul continua despre cuie si-mi scapa de ce tocmai despre cuie.
si concluzia ca este suficient sa arunci un cui pentru ca gandul ce se infunda sa alerge voios in cautarea acestuia.
evident, nu prea stii ce vrea sa spuna autoarea, daca incerci sa iei totul impreuna si nu te limitezi la vorbele rupte in cele patru paragrafe.
autoarea l-a plasat la esential, prejudecati.
facand putin pe mama omida, cred ca centrul de greutate este paragraful al treilea, desi eticheta vorbelor este cu idei fixe, dar si cu esential, prejudecati. cand autoarea spune “Îmi plac oamenii obsedaţi/frământaţi/inspiraţi de câte ceva” chiar trebuie crezuta. Desi imediat pare sa revina, sa sesizeze virtuale riscuri ale framantarii/obsesiei/inspiratiei. Pare-se ca e un gand incomplet exprimat, parand a fi o joaca voit prolixa, dar retezata, in jurul ideii de obsesie inaltatoare. simt ca sunt prea multe justificari pentru a nu fi obsedata s.a.m.d. sau mai exact pentru a arata de ce nu poate fi atinsa starea de obsesie. dincolo de mine de a ma arata descoperitorul cine stie caror adevaruri, in ciuda felului direct de a zice. sunt insa vorbe incomplete. ramase poate in preajma unei urme de frumos, un fel de poezie. simple licariri. mi-as fi dorit mai mult despre gandul obsesiei, dar nu este aceasta o modalitate de a arata ca vreau sa fiu hranit cu vorbe si deci nu cumva nu e o alta proiectie, similara cumva cu cea a primei respondente?
joi, 26 februarie 2009 la 3:12 pm
@siniliu : …deci ….prin urmare ….sa inteleg ca esti…foarte ,foarte destept…desi nu se prinde nimeni de evidenta…
glumeam
joi, 26 februarie 2009 la 4:08 pm
@siniliu
Noi, bagatorii de seama, care in nemarginita noastra nemernicie, indraznim sa mai aruncam un comentariu neavizat, pe ici, pe colo, ne recunoastem inferioritatea si capacitatile noastre limitate, atunci cand se pune problema sa ne masuram – in profunzimea gandurilor si a posibilitatilor noastre intelectuale de a intelege un text -, cu aceia care au cel putin un doctorat in litere si sunt cel putin membri corespondenti ai A.R. (…)
Nu stiu in ce masura mama omida ar fi izbutit a analiza atat de ampla…
vineri, 27 februarie 2009 la 11:19 pm
sa nu spui asta pe “bloguri elitiste”ca ti-o iei(asta e parerea lui elvis)
sâmbătă, 28 februarie 2009 la 4:36 am
siniliu…Anei ii plac cei oamenii obsedati…indiferent de ce anume…Cred ca te place si pe tine care esti obsedat… sa ai dreptate.
Dar vezi ca…si ale noastre opinii sint prinse in cuie. Opinia mea este plina de gauri…si multe intrebari; semn ca am incercat sa-i dau mereu stabilitate prinzind-o in …ceva cuie ale propriei mele obsesii.
Cind am scris de cuie…n-am aruncat doar o fraza care continea acel cuvint. Sa-ti traduc deci gindurile mele…”Oamenii , ca si cuiele, isi pierd folosinta cind isi pierd directia si incep sa se indoaie!!!”
Cind nu mai esti inspirat si obsedat de ideile ce le ai, incepi sa-ti pierzi scopul trairii si ajungi ca si cuiele alea care se indoaie si …tot ce cladesti de-aci incolo are sansa sa fie strimb sau sa se darime.
Da-ne si noua la ceilalti credit…gindim si noi un pic…
sâmbătă, 28 februarie 2009 la 3:16 pm
close your eyes, clear your heart
cut the cord
sau… cum spunea altcineva:
“Come to the edge, he said.
They said: We are afraid.
Come to the edge, he said.
They came.
He pushed them and they flew.”
sâmbătă, 28 februarie 2009 la 7:47 pm
Anaa!!! te-ai plictisit de blog!?
duminică, 1 martie 2009 la 9:28 am
intr-adevar, am gresit ca interesul meu stanit de cateva vorbe s-a scurs catre alte vorbe ale “raspunzatorilor”.
ar fi doua lucruri de spus inainte de toate: ma enerveaza, cand citesc bloage, maniera unora de a lasa un raspuns anemic, neuitand insa sa-si treaca blogul sau, ca si cum intentia sa de a scrie nu ar trada altceva decat scoaterea la vedere a odorului propriu, blogul de aratat lumii. raspunsurile sunt deci exhibitioniste framantari pentru aratarea jucariei.
al doilea lucru este o dorinta: nu conteaza ca raspunsul ar fi gresit ori ba, nici nu e cazul fireste, ci daca vorbele cuiva de pe un blog starnesc ori nu virtejul neuronal. daca nu e sa fie asa, nu e. si treci mai departe.
duminică, 1 martie 2009 la 9:29 am
mariusz= siniliu
duminică, 1 martie 2009 la 3:03 pm
mariusz+siniliu=ana
duminică, 1 martie 2009 la 4:13 pm
AnaAyana
Iti urez multa-multa bafta !!!
Pentru azi iti doresc sa primesti multe martisoare si sa oferi buchete de zambete.
Imaginea</a e ca sa-ti amintesti cat de “OBSEDANTA” e gingasia.
luni, 2 martie 2009 la 4:19 am
siniliu…sau marius…si pe mine ma inerveaza multe…e o arta si o scoala intensa sa poti sa-ti tii nervii sub control.
Blogul anei ma stimuleaza. Blogul meu are cu totul alta directie. Ce scrie ana insa pe blog ma invita la gindit. N-as vrea sa mi se rugineasca celulele cenusii… De aia comentez pe blog…si mai e ceva…voi sinteti tineri si vedeti viata din punctul vostru de vedere.
Eu am imbatrinit si am putina experienta. Daca esti sofer, stii ca exista un punct mort undeva in dreapta masinii unde nu poti sa vezi prin oglinda retrovizoare daca nu intorci capul…ei, eu consider ca punctul meu de vedere pe blogul anei este punctul ala mort…pe care voi tinerii nu-l vedeti totdeauna …asa ca de ce sa te enervezi degeaba…nu?
Va doresc tuturor un inceput de primavara binecuvintat…
luni, 2 martie 2009 la 9:17 am
Multumesc pentru urari, întrebări, griji, etc. Nu m-am plictisit de blog. Doar mi s-a stricat pc-ul. Sper să revin în curând!
luni, 2 martie 2009 la 1:04 pm
sa nu ai prea multe obsesii, ca e nasol. si e bine daca se schimba in timp, ca iar e nasol daca raman fixe tot alea.
luni, 2 martie 2009 la 6:15 pm
Io am facut o pauza de cateva luni la antrenamente, da’ iara m-am apucat. Apoia de quake m-am lasat de o gramada de ori, ca sa ma apuc iara. Nu cred ca poti lasa si schimba pe obsesii, ca asta inseamna sa-ti impui ce sa iti placa, si se traduce in gest impotriva ta, ca si cand ti-ai taia din maini, sa le scurtezi. Daca nu cauti obsesii doar de dragul experimentarii, ceea ce deja e falsitate si lasa obsesia pe dinafara. Eventual se poate intampla sa le ajustezi, modificandu-le tot cate putin, pana rezulta ceva total diferit, nepremeditat, altfel ciuciu. Obsesiile pe de alta parte, cred ca construiesc caracterul. Nu poti fi pe cataligele tale daca te schimbi ca sclobodă in lobodă, vorba lu’ Pitagora. A obtine independenta ca factor absolut, prin renuntarea la obsesii, inseamna anularea caracterului, a eului, impingerea existentei in nefiinta* si dara moarte.
N-ti auzit de vorba cea nemuritoare “obsedatilor, speriati copiii!” ?
@siniliu: “cred ca centrul de greutate este paragraful al treilea”
N-ai nevoie de un centru de greutate dedus, sa pricepi in jurul cui se invarte problema, altfel ai batut tastatura degeaba cu slovele cele cultivoide. Indiferent cum vrei sa ti-o strivesti pe mama omida dintre picior, tot acolo esti, da’ stii ce-i mai rau ca sa vorbesti cu naivitate despre ceva care nu te pricepe? Sa vorbesti cu naivitate despre ceva ce nu te pricepe, in respondenti si prolixa. Boala incurabila a doctoranzilor, fie ei si aspiranzi, sa ramana vesnic imbecili.
“ma enerveaza, cand citesc bloage, maniera unora de a lasa un raspuns anemic, neuitand insa sa-si treaca blogul sau, ca si cum intentia sa de a scrie nu ar trada altceva decat scoaterea la vedere a odorului propriu, blogul de aratat lumii.” Iara ej proasta. Majoritatea ce se exhiba p-aci ase posteaza cu regularitate, si nu mai au nevoie sa-si faca reclama, fie ea si ascunsa, prolixa. Deci le-o trecut visele de elitist, marcati probabil de teoriile lui Yates, acela de-a nu calca pe visele-i, ca multi vrura da putini la urma.
“ma enerveaza, cand citesc bloage” pai nu mai ceti, de ce sa-ti strici mandrete de alura nervoasa?
“daca vorbele cuiva de pe un blog starnesc ori nu virtejul neuronal. daca nu e sa fie asa, nu e. si treci mai departe.” Sper ca nu ti-am starnit vartejul neuronal. Treci mai departe.
luni, 2 martie 2009 la 6:16 pm
*a
luni, 2 martie 2009 la 8:25 pm
well… eu cred ca oamenii cu idei fixe sunt cu picioarele pe pamant… stiu ce vor si, au un țel. Cei inteligenti se abat de la anumite reguli pentru a accepta opinii noi [mie, personal, mi-e cam greu sa fac asta]
toate bune!
luni, 2 martie 2009 la 9:27 pm
Just passing by.Btw, you website have great content!
______________________________
Don’t pay for your electricity any longer…
Instead, the power company will pay YOU!
luni, 2 martie 2009 la 11:22 pm
Buna.Imi place site-ul tau.Daca te intereseaza un schimb de link cu blogul meu te rog sa vizitezi http://sfarsit.com/blog/link-exchange/
marţi, 3 martie 2009 la 1:55 am
Libertatea de a te duce oricînd în orice direcţie, fără a urma nici o regulă, fără a te lovi de nici o limitare – iată o aspiraţie legitimă a sufletului, absolut şi liber în esenţa lui. Regulile / credinţele pe care ni le asumăm aici îşi au rostul ca elemente promotoare de ordine, consonînd cu viaţa, într-o lume în care numai viaţa se opune entropiei cvasi-generale.
Lanţurile nepercepute ca restricţii încetează de a mai fi limitative, căpătînd pas cu pas valoarea unor verigi de legătură.
Şi eu îi admir pe cei ce (încă) mai au idealuri.
@ albăstriul: A te semna atunci cînd emiţi o opinie în public e un gest de decenţă, mai ales cînd scuipi tot ce mişcă. Înseamnă că îţi asumi o responsabilitate. Din contră, a te da anonim. Statutul de erou – cu – mască se cîştigă cu greu, nu toţi au stofă de Zorro, să ştii.
marţi, 3 martie 2009 la 7:19 pm
@Barbosu Eugen, daca ai putea sa nu te plasezi cu obstinatie in centru, chiar daca acel centru nu e decat un par infipt de tine intr-o lume pe care o crezi increata, probabil ca ai fi mai interesant tie. ca pana la urma ce crezi tu ori ce cred eu nu conteaza, dupa cum spusei mai sus, ci gandul care te anima. cat despre obsesii, de ce cred eu ca trebuie sa repet in continuare cum e cu centrul acela de greutate din fraza a treia, ca obsesia autentica nu se confunda cu dependenta si nici pur si simplu cu dezlantuirea de energii?
cat despre Joker, cred ca esti conventional. probabil ca iti place vorbitul despre reguli. si ca uneori esti atins de un fel de bovarism al evanescentei.
dar imi sunteti dragi intr-un fel amandoi. pentru ca va straduiti si ca incercati sa dati un sens vorbelor. ale autoarei blogului, care din fericire ne ofera un spatiu in care ne putem da in spectacol. ca ne putem desfasura, cu sau fara vartejuri neuronale:D
marţi, 3 martie 2009 la 10:43 pm
no more orni? sclabut
miercuri, 4 martie 2009 la 12:02 am
si isaccea ce zicea?
miercuri, 4 martie 2009 la 12:52 am
Si ca obtinui oleaca de timp, sa-ti prezint ce ti se-ntampla: nu poti sari din obsesie in obsesie autentica fara sa te lovesti de dependente, si nu le poti desparti asa cum vrei tu, ca n-ei fi ceva dumnezo, numa’ daca nu vrei sa te joci cu cuvintele. Pornesti cu o obsesie, si pe urma poti ramane fixat din exercitiu, sau obsesia poate merge inainte. Pauzele luate de mine in activitatile sus-numite (sporturi si e-sport) au fost atat de mari, ca elimina ideea de dependenta autentica. Apoia daca pe langa ca joci, mai urmaresti si campionate live si inregistrate si adormi pe demouri de quake3 si stii pe de rost cateva partide epocale, fiecare frag si minutul in care se isca cu neobrazare, ai obsesie cat casa. Si abuzul de 20 de ore de antrenamente pe zi de quakelive, luni in sir, imi ca vai, ce obsedat, si nu cochet ce se-nvarte dupa tigare ca i se pare ca daca da, iel ii artist. Apoia obsesia poate tine la om si cat timp nu se cazneste sa o continue in infaptuire, inradacinata-n debla, ca-cuiu. Iara ai behehe.
Mai departe, pe bovineste: pentru ca eu sa sar la mijloc, s-ar cere ca tu sa fii cantitativ egal cu masele pe care te-ai caznit sa le areti cu dejtu, ca mai tarziu sa dea brusc modestia-n tine. Asadar pozitiile astea-s numa-n capu to. Nu m-am centralizat cum dai tu pe alaturi, ci pur si simplu am venit fix la tine. Nu din directia in care crezi tu ca, ci de dincolo, de unde, cu un sut bine plasat invitatia e sa imbratisezi masele de care faci efortu lingvistic sa fii diferit. Pentru ce ma iau de tine? Pentru ca agiti vorbe si spui cracamoaca. Deci sari tu cucu-bau ca toti, la mama lor, in limbaj studieval, sa priceapa tu ca nu esti ca ele, faci o recenzie a crumpilor pe camp, si explici ce or spus altii, de parca lumea nu stie. Aicea n-am zis nimica, desi metoda miroasea sa te minunezi singur cat esti de rasaros, de parca ei fi venit din plaiurile cele mongoloide. Da’ cand o venit randu to sa ma luminezi cu bogdaproste, l-ai uitat pe bogda in camp, si trooosc! intuneric. A, da, si sa nu uitam. Ai profitat de ocazie sa pupi autoarei coperta din dos! Dar, ca un om cu simtul suficientei ce imi esti, in comentul urmator, minunatul procedeul se repeta. O minunata roza a culorilor!
Asadar intre tine si plebei nu e vreo diferenta, de la mine doar spre tine, si nu-n ultimu rand io bat cue p-aci de vreun an, asa ca nu-i proprietatea me, da-i terenu mio de joaca si urechez in stanga si-n dreapta, ca doara n-o fi sa sari p-aci intr-un picior ca la tine silinie iestem cand io vaz bine ca scopu-i p-aia maronie (vezi aliniatul -habar n-am al cui, si cati mai stau la coada – dara, al’ cu pupatul).
Revin pentru ca mi-a dat Ana un subiect interesant de erodat, si dau peste tu, maroniu, cu desantu elitist ca-n operation market garden ce ziceau englezii c-o fi nice walk in the park si ca totenkopf ii manea, si ma vad nevoit sa-ti explic pentru ce chiar d-aia ti-ai ratat cariera, ca nu bagi in seama tarnacopu.
“imi sunteti dragi intr-un fel amandoi” Nu consider pe joker vreun coaliat, nici macar in gluma. Greu din partea lui ca n-o prins curaj pana nu ti-am zis io chestia cu proasta. Impresia ta de organizare a plebeilor intru reducerea minerului la tacere (asadar a ta, ca trebe sa-ti traduc, de dragul doctorand) e doar rezultatul firesc al saltului la mijloc, care credeai ca tu numa o sa dai si nu ti-o iei. Si ghici cine o facut superjumpu’.
bovarism si evanescenta? niciodata nu am caznit retina cu memorarea cuvintelor rar folosite, pentru ca asta nu aduce calitatea, nici macar daca vrei sa dai curs dulce ca mierea, cuvintelor ce fara slova ar voi a suna amagitor. Ce ar fi sa-ncerci sa iei lumea-n pept, sa pui marou deoparte si sa-i spui franc in fata ca-i mediocru sau retardat? Povesteste-mi de gulii si napi, si poate pana la urma o sa vezi si para aia.
miercuri, 4 martie 2009 la 1:00 am
@azuriul: nu mă cunoşti însă ai deja o opinie cît se poate de elaborată despre mine, ştii exact ce hram port şi cîte parale fac. Profund, într-adevăr. Cum se spunea într-o reclamă, conformistă – desigur – şi ea: “Feedback is fifty.”
Atît de plin de valoare şi-atît de anonim în acelaşi timp, cred că suferi.
miercuri, 4 martie 2009 la 6:57 am
Postarile tale au ramas batute-n cuie ?
miercuri, 4 martie 2009 la 9:13 am
@barbosu: trebuie sa te simti tare singur;
@joker: credeam ca esti lustruit de conventionalism, dar tu vrei sa arati ca esti doar banal.
miercuri, 4 martie 2009 la 1:27 pm
Siniliu…intr-un fel …spatiul asta este spatiul oferit de Ana musafirilor ei virtuali. Imagineaza-ti ca ea a citit bucata de mai sus si noi , invitatii ei ne dam cu parerea, care cum stim…cum intelegem, intr-o stare de vorba plina de respect…Asta, pina veni-si tu.
Tu te simti obligat insa nu sa discuti subiectul ci sa jignesti musafirii. Te asigur ca eu sint depasita de timp daca vrei, dar barbosu nu e singur si joker nu e banal…daca stii cetii, du-te pe blogul lui si ceteste…
Am insa o problema sa te categorisesc pe tine, acuma…Cum vad ca judeci dupa halucinatii…si nu dupa realitate, ca sa-ti fac jocul, eu iti sugerez sa scoti degetul din nas cind vorbeste omul cu tine!!! Nu te-a invatat nimeni ca nu-i frumos?
miercuri, 4 martie 2009 la 8:59 pm
“trebuie sa te simti tare singur”
Mai, mai, om titan cu-al cenusii talpi patat. Singuratate, ca-n poveste s-o obligi?
Taranesteeee, ca vorbe-n vals nu tie-ti fu menit:
Cred ca ai realizat asta, in momentul in care ai decis la o concluzie fiintata in replica, in stilu-ti caracteristic, de a baga pe altii in mama, in limbaj voalat.
Era ceva film prin anii 90 la tv, cu un android sau ceva-n genu, cica era genial si foarte retras, anti-societate, avea boala sa deseneze ochi, scriind alaturi “ochii mintii”, etc. Ei bine, la final, desi se straduie sa fie anti-om, sau cel putin, ma rog, sa evite oamenii, intinde mana dupa cineva, inainte de a cadea in prapastie. Faza asemanatoare fu si in realitate. Un tip ce spunea ca visul lui e sa moara tanar, pe patul de moarte, cand nu mai era nimic de facut cu ficatul lui, a spus ca ar renunta la bautura (cauza mortii), daca ar sti ca va trai mai departe. Nu am sa inteleg niciodata pentru ce simt unii nevoia in ultimele momente, sa dea de pamant cu convingerile lor de-o viata, in plan spiritual mi se pare o metoda ieftina de a-ti cumpara sufletul, in gest de autodepasire de duzina, iar in plan real, concret, e lipsa de caracter. Autocompatimirea nu mi se pare o solutie. Trebuie sa gasesti ce iti place, sa realizezi unde duce, si daca te decizi sa imbratisezi cauza, sa fii pregatit pentru ce urmeaza si sa stai in zona aia. Altfel toata viata or sa te muste remuscarile.
Din punctul meu de vedere, cei ce cauta companie pentru ca se simt singuri sunt patetici. Daca te simti singur, asa te vei simti mereu, indiferent de reperele din jur. Daca cauti asta, sau doresti sa te simti singur, si nu reusesti, sau esti un om ce accepta felul sau de-a fi. Singuratatea, o binecuvantare la care nu voi renunta pentru nimic in lume. Altfel, “Every living creature on earth dies alone”. I’m just closer to the true. Nici ca-mi pasa.
Vorbesti asadara cu un psihopat, ce adera la vorbele de langa henri the sics “this word, love, which old farts call blind, be resident in men like you, asshole. but not in me. I am my mother fuckin’ self. alone”. Mi-o ramas asta slova intiparita in minte, pentru ca are locu ei in ghiara mintii mele. Uita-te si tu la nebunia mea. Crezi ca ma simt singur, cand sunt atatia pitici pe creier şi bâzdâci? Iara ai caznit o cazma.
Ce tu interpretezi ca lucru naspa, singuratate, pentru mine-i binecuvantare.
Sa-nchei cu-acest natang si joaca.
Nu-i caz sa te ’spaimanti, terminat-am cu esee, dedicate-ti, practic sa mai raspund ar insemna, dreptate tu, sa-ti dau, tu, mie, o necesitate, ce fals ea fi-va, fie si de-un rege mort veni-va-n giulgiu pal de moarta te-nfasoare.
Barna peste nas, careva, sa ti-l indrepti, sa-ti dea, ea se cerea, fecioare.
joi, 5 martie 2009 la 11:35 am
@barbosu: trebuie sa recunosc ca esti interesant, chiar foarte interesant. fara nicio urma de rautate
@d-na bostan, nu ma simt deloc din felul gregar cum aratati cu degetul inspre mine
joi, 5 martie 2009 la 9:29 pm
siniliu…in sfirsit ti-am recunoscut…stilul, daca pot sa-l numesc asa. Te prezinti peste tot sub diferite nume; doar impertinenta e la fel, si aerul de superioritate. Scoate totusi degetul din nas…altfel arati destul de decent. Nu ne strica cheful si pe blogul asta…ca de obicei asa se intimpla pe unde treci…
vineri, 6 martie 2009 la 8:02 am
d-na bostan, imaginatia dvs e bogata, trebuie sa recunosc: “Nu ne strica cheful SI pe blogul asta”. Da, eu sunt omul negru din vise, sunt cel nenumit si aducatorul relelor. Fie ma alungati cu surle si trambite, fie imi ridicati un altar, ca sa ma imbunati. Sau poate cateva cruci, chiar cu varful limbii, vor speria necuratul.
vineri, 6 martie 2009 la 3:45 pm
…ok…acuma ai trecut la extrema cealalta. Eu am o imaginatie bogata, dar te asigur ca nu mi-am consumat-o in discutia cu tine.
Tu insa…ti-ai construit deja altar, ti-ai adus muzicanti si te-ai vazut deja pe post de Zorro sau Boogy man…
Ce-ai zice sa ne ignoram unul pe altul. Eu prima!!!
vineri, 6 martie 2009 la 4:56 pm
n-au rămas bătute-n cuie postările, doar se adună în altă parte (deloc virtuală) sper să mă întorc în curând
luni, 9 martie 2009 la 7:33 pm
http://maralascar.wordpress.com/2009/03/09/franturi-de-realitate/
miercuri, 11 martie 2009 la 11:23 pm
Exista lucruri pe lumea asta care e foarte bine sa fie batute in cuie. Ce ne-am face fara ele?
joi, 12 martie 2009 la 3:09 pm
salut Ana, sunt cel mai infocat fan al tau!hai sa ne intalnim undeva numai noi 2 si sa ne tinem de mana!
joi, 12 martie 2009 la 5:07 pm
Intotdeauna exista o cale de mijloc. Doar noi ne impunem din masochism sa nu vedem dincolo de conceptii si conceptualitate.
O zi minunata iti doresc
sâmbătă, 14 martie 2009 la 8:41 am
Laurentiu Moise are nevoie de ajutorul tau! Hai sa-i aratam ca ne pasa! http://mycelticdreams.blogspot.com/2009/03/sa-aratam-ca-ne-pasa.html
marţi, 17 martie 2009 la 1:16 am
ah…si ce de pitici aaaaaammmmmmm!!!
joi, 19 martie 2009 la 7:15 am
Ana…daca nu revii curind, noi o sa incepem sa-ti scriem scrisori lungi si pline de reprosuri, chiar aici pe blog. Mi-i se ruginesc cele citeva celule cenusii din lipsa de folosinta…C’mmon girl…we love you!!! Come back to us!!! You are one of a kind!!!
joi, 19 martie 2009 la 11:16 pm
Revin dar cu tăcerea. Când se va consuma, voi grăi.
joi, 16 aprilie 2009 la 11:17 am
Sincer, şi mie îmi plac oamenii care sunt obsedaţi de un PRINCIPIU (bun, desigur) ;
E ceva ce/i face mai deosebiţi decât restul :]]
vineri, 17 aprilie 2009 la 2:39 pm
S-a lansat primul sondaj despre economia Brailei. Organizatorii sunt InfoEST si E-Sondaj.ro iar partener media Ziarul de Braila. Voturile dumneavoastra pot fi exprimate dand click pe banerele de pe siteurile InfoEST , E-Sondaj.ro sau zbr.ro
duminică, 28 iunie 2009 la 3:48 am
> Îmi plac oamenii obsedaţi/frământaţi/inspiraţi de câte ceva
uhm io ma feresc de astia cat pot. sunt cei mai boring posibil. si cre ca sunt cu gramada: dupa o varsta parca toti ajung cu idei fixe. piticii zburda ca la formula 1 prin sinapsele mosnegilor aint it
duminică, 28 iunie 2009 la 3:49 am
[uite unu chiar deasupra mea: economia Brailei right?]