Printre foile de ceapă

Îşi dădu jos pardesiul. Toţi priveau pe sub sprâncene ca şi cum dincolo putea fi oricând pielea. Direct pielea, ca un secret dezvăluit în premieră.

Curioşii aşteaptă mereu să se-ntâmple neprevăzutul dar nu se grăbesc. După ce s-a terminat forfota, a început o tăcere iscoditoare: câte mai are, de unde vine, de ce una, de ce alta? Ca răspuns vine o tăcere sâc-sâc.

În fiecare zi îşi dă jos o altă haină. Câteodată doar o cravată roşie sau un pantof. Când se opresc ploile, se adăposteşte sub umbrelă. Dincolo – se vede totul. De jos în sus, numai pe verticală.

Sunt mereu alte feţe dar foile de ceapă nu dezvăluie adevărul din mijloc. Nici măcar nu se află acolo. Totu-i pe parcurs altfel clipa ar fi mai ieftină ca pluralul ei.

Etichete feţe, posibilităţi, prezentul