O genă mică şi lacomă este vinovată pentru entuziasmul cu care ia toată mâna după ce i se oferă un deget. Nu o face pentru a da noroc ci pentru a avea trei mâini.
Din momentul în care afli că cineva te simpatizează, te simţi privilegiat. Nu contează cine este acea persoană, din partea ei ştii sigur că vei avea mai mult de câştigat decât de pierdut!
Îi ceri ajutor şi ştii că nu poate să te refuze. Îi eşti prea drag ca să-ţi ignore suferinţele. Îţi spune, în treacăt, că-şi doreşte luna de pe cer şi-ţi aminteşti instant că-l cunoşti pe David Copperfield. Sau mai degrabă pe David Blaine că e la modă. Totuşi, până unde mergi cu întinsul corzii?
În Dekalog-ul lui Kieślowski, în partea a şasea, o femeie este urmărită şi venerată de un adolescent. El ajunge să-i aducă în faţa uşii ceea ce până atunci primea abia după ce stătea la cozi ca înainte de ‘89. Femeia mai că devine un fel de caracatiţă, incapabilă să-i gestioneze pasiunea după ce posesorul acesteia dispare. Din vânat se transformă-n vânător. Cu alte cuvinte, urciorul merge la râu până când are cu cine.
Poţi să profiţi sau să te bucuri de generozitatea unui om indiferent că este coleg, iubit, părinte, etc. Dilema e alta: când primeşti ceva, trebuie să dai înapoi (nu contează cui atâta timp cât o faci) sau echilibrul se restabileşte cu un simplu mulţumesc?
Teoretic nimeni nu este obligat să facă ceva împotriva propriei firi dar aşteptările se nasc pe gratis. Sau nu.
Anul trecut, pe vremea asta, scriam despre obsesiile care ne ţin legaţi dar şi despre alte nebunii care necesită corecturi masive.
Etichete ajutor, Dekalog, dorinţa, echilibru, entuziasmul, gene, generozitate, lăcomie, mulţumiri, privilegii, simpatii, urcior
miercuri, 17 decembrie 2008 la 12:41 am
Nu-s dispus să cred că genele sunt vinovate… Chiar dacă avem înclinaţii moştenite, în ultimul timp mi se pare că ştiinţa prea dă vina pe gene în timp ce oamenii sunt consideraţi doar nişte victime demne de milă torturaţi de respectivele gene. Fiecare cu gena lui, nu avem ce face… Se poate mai mult!
Mai degrabă cred că răul e în mine atât de mult încât şi genele sunt transformate, decât să cred că genele sunt vinovate pentru relele mele.
Lăcomia e unul dintre monştrii care strică relaţiile. Cred că porneşte de la faptul că mă pun pe mine însumi în centru şi aştept ca să primesc totul… şi şoseaua asta să fie cu sens-unic… spre mine. Asta e marea învăţătură a majorităţii, în contrast cu alternativa creştină: Iisus.
miercuri, 17 decembrie 2008 la 7:34 am
Profit cat pot de mult.
miercuri, 17 decembrie 2008 la 8:46 am
Sint de acord cu isuciu…majoritatea asa procedeaza. Mi se pare insa si interesant si drept ca tot ceea ce vine usor si pe nedrept…asa si dispare. Si nu numai atit…in timp ce unii agonisesc cu greu…indiferent ce…ceilalti profita si cheltuie fara grija…asta totdeauna asa este…fara grije, pentruca ceea ce primesti fara munca, fara osteneala nu are valoare…si n-o sa fie pretuit de cel ce le-a primit pe nedrept. Aceste lucruri se termina intr-o zi si individul respectiv va ramine cu singurul lucru pe care l-a avut de la inceput…un apetit imens pentru ceea ce nu este a lui.
Asa ca profita mai departe…x, y si z…Socotelile se fac la urma tordeauna.
miercuri, 17 decembrie 2008 la 10:47 am
Clar nu e vorba de gena….:)…e vorba de cum percepe acest lucru fiecare om in parte…unii sint nascuti profitorii altii sint nascuti sa ajute….:)
miercuri, 17 decembrie 2008 la 12:33 pm
“unii sint nascuti profitorii altii sint nascuti sa ajute”
Mă cam îndoiesc de partea a doua. Din fire, noi oamenii, nu suntem tentaţi să facem binele. Trebuie făcută o schimbare în viaţă ca să ajungi să găseşti plăcere în a ajuta. Totuşi dacă în familie ai exemple demne de urmat eşti într-un fel privilegiat…
miercuri, 17 decembrie 2008 la 2:02 pm
E vorba de santaj emotional aici. De acea situatie in care ai impresia ca iti poti permite orice, pentru ca cel din fata ta iti va indeplini toate poftele.
Partea proasta cu acest context de viata este ca in momentul in care apare o zgarietura cat de mica, iubirea se transforma in ura, placutul in antipatie si buna colaborare intr-o disensiune de proportii.
Profitorii au clacat la un moment dat mereu de-a lungul istoriei.
miercuri, 17 decembrie 2008 la 4:30 pm
M-am mai gindit intre timp ca din punct de vedere emotional ceva nu e la locul lui nici cu profitorul nici cu cel ce il accepta pe profitor. Bunatatea nu este , sau nu trebuie sa fie prostie. Bunatatea trebuie sa fie un act inteligent…dai cuiva care merita sa fie ajutat, cuiva intr-o situatie reala de nevoie…nu devi prada unui vinator de situatii…Si daca se intimpla o asemenea situatie ea nu este sanatoasa si de dorit este sa iesi din ea.
Daca esti in cautarea dragostei si asta este motivul pentru care il lasi pe cineva sa profite…esti intr-un tirg tare devantajos, pentruca dragostea nu este ceva ce poate fi cumparat…ea se daruie .
Faca esti profitor, pentru o vreme te duce cineva in spate dar cind te lasa jos ti s-au atrofiat muschii si n-o sa mai poti merge pe picioarele tale…ce cistig e ala?
De aia o persoana sanatoasa emotional va evita sa fie una din alternativele respective.
miercuri, 17 decembrie 2008 la 7:01 pm
Important este sa dai atunci cand simti sau stii ca trebuie; si atunci cand stii ca acela caruia ii dai e pregatit sa primeasca. Cred ca intrebarea care se pune este: atunci cand dau ceva astept altceva in schimb sau m-ar lumina mai mult un multumesc spus din inima?
miercuri, 17 decembrie 2008 la 8:45 pm
Ghiţă,
Am numit genă tot ce înseamnă lăcomie.
Suciu,
La un moment dat te saturi, nu?
Rodica,
Socotelile se pot face şi din mers.
Silviu,
Depinde cine cu cine se întâlneşe, Doamne fereşte să dea un profitor peste altul
Ovidiu,
Înseamnă că într-adevăr există un echilibru ce trebuie păstrat, dacă spui că profitorii au pierdut mereu.
green,
Problema e că a da – ca stare de spirit, apare mai rar decât a lua.
miercuri, 17 decembrie 2008 la 8:53 pm
“Am numit genă tot ce înseamnă lăcomie.”
Dar am scris pentru că unii chiar sunt adepţii genelor… 
M-am prins de la început.
miercuri, 17 decembrie 2008 la 9:04 pm
Deci m-ai ajutat. Thanks!
miercuri, 17 decembrie 2008 la 10:58 pm
… “O genă mică şi lacomă?”… Aiurea, nesimţirea nu e genetică.
Ne adaptăm mult prea uşor la a primi ajutor din preaplinul familiei, prietenilor, celor ce ne iubesc. Cu dezvăţul de-a primi freebies ne e intotdeauna (mult) mai greu.
Eu cred că e OK de a primi cadouri atîta vreme cît nu le ceri, într-un fel sau altul. Dacă le ceri, cadourile încetează de a mai fi cadouri, încep să se numească preţ. De cealaltă parte, a dărui dintr-un preaplin sufletesc e iarăşi OK, atîta vreme cît nu condiţionezi cu nimic cadourile pe care le oferi celorlalţi. Dacă procedezi aşa, cadourile tale încep să se numească plată. Delimitarea între cele două situaţii o face existenţa unui interes, material ori sentimental. În astfel de situaţii e util să fii sincer cu tine însuţi, să-ţi analizezi mai întîi motivaţiile.
joi, 18 decembrie 2008 la 10:59 am
cred ca tot ceea ce faci se va intoarce intr-o zi la tine intr-o anumita forma…
joi, 18 decembrie 2008 la 4:24 pm
De fiecare data cand primesc ceva, ofer ceva in schimb acelei persoane. Niciodata nu mi s-a intamplat sa primesc ceva fara anumite asteptari in schimb… Cu toate ca uneori este mai bine sa accepti ajutorul si atat, fara sa pui intrebari suplimentare, imi este imposibil sa fac acest lucru.
joi, 18 decembrie 2008 la 5:56 pm
In ziua de azi putin mai gandesc asa. Cei multi se gandesc doar la ei de asta am ajuns o tara de rasul lumii….mai sunt si oameni buni dar tot mai putini
joi, 18 decembrie 2008 la 8:04 pm
Joker,
Cel mai frumos e să primeşti când nu ceri deşi aveam o cunoştinţă care spunea că degeaba primeşti când nu ai nevoie. Cred că depinde de moment. Poţi să primeşti prea devreme sau prea târziu.
tiffany,
subscriu spuselor tale
Raluca,
Poate ai un simţ al datoriei foarte dezvoltat.
Bun venit pe aici!
Alexxutzu,
pentru început e bine să identificăm greşelile ca să ştim ce trebuie evitat sau schimbat. Bun venit şi ţie!
joi, 18 decembrie 2008 la 8:17 pm
Buna Ana!
Eu sunt in situatia celui care simpatizeaza pe cineva( am fost indragostit sau poate chiar mai sunt de respectiva persoana) si imi place sa o ajut. Din pacate nu putem fi mai mult decat foarte buni prieteni. Din motive obiective: are pe altcineva. O cunosc de 5 ani. Am fost colegi in facultate si acum lucram impreuna. Ne intelegem foarte bine ca prieteni. Unii mi-au spus sa am grija sa nu ma ia drept catelus. Nu stiu ce sa zic. Cateodata cred asta cateodata nu. In plus de asta nu pot sa o ignor. Am incercat dar nu reusesc. Tin prea mult la ea ca prieten. Eu sunt genul de om care daca s-a atasat de cineva, daca o persoana mi-a intrat la inima, nu mai are cum sa iasa de acolo. Doar sa-mi faca cine stie ce rau dar eu iert usor.
Cat priveste intrebarea ta: cand simpatizezi pe cineva esti dispus sa faci orice pentru respectiva persoana si normal ca este suficient un simplu “multumesc”.
joi, 18 decembrie 2008 la 8:24 pm
E greu de zis mai ales că lucraţi împreună.. Ea ce atitudine are vizavi de tine?
joi, 18 decembrie 2008 la 10:17 pm
Dorin
Dragostea e un dar. Nu neaparat o primesti ca dar inapoi . Dar dragostea nu cere…si nu e conditionata de nimic…ea este sau nu este. Si nu numai atit…e vesnica…nu poti scapa de ea. Cine a avut-o si a pierdut-o…inseamna ca n-a avut-o de la inceput. Dragostea prin definitie se da pina la jertfa…
…
Faptul ca stii unde stai vizavi de persoana respectiva imi spune ca nu esti mintit, nu esti dus in eroare cu promisiuni false…imi spune ca cel putin daca ai ales sa iubesti pe cineva, ai ales o persoana cu caracter. Daca nu te iubeste inapoi nu inseamna ca nu iti merita dragostea.
Mi-am adus aminte de Enigma Otiliei, a lui Rebreanu.
Sa nu-ti para rau ca iubesti asa…si sa nu crezi ca esti singurul. Din cind in cind se nasc si oameni integrii si sensibili…si desi dragostea lor e trista…e sublima in tacerea si durerea ei.
“Dorul” este copilul nascut din dragostea asta si care are un singur parinte…care se bucura si se intristeaza in acelasi timp si din aceleasi motive…
joi, 18 decembrie 2008 la 10:44 pm
de obicei oamenii profita. E ideal sa stii in ce masura si, cat oferi atunci cand “profiti” [in relatii nu e termenul corect]. Daca ajungi sa profiti in sensul propriu ai toate sansele sa pierzi irecuperabil ceva a carui valoare ai pierdut-o pe drum… Dar, vorba-aia “oameni fiule, de acestia trebuie sa te feresti”
joi, 18 decembrie 2008 la 10:51 pm
Exact la tipul ăsta de genă mă refeream eu mai sus: obiceiul de a profita când vezi că se poate şi mai bine.
vineri, 19 decembrie 2008 la 11:54 am
Profund respect, doamnă Botan.
vineri, 19 decembrie 2008 la 11:59 am
Rodica:
Stiam numai de G.Calinescu. A scris si Rebreanu vreo Enigma a Otiliei ?
vineri, 19 decembrie 2008 la 1:28 pm
@ isuciu: în afară de greşeala evidentă (… copilărească?…) îndrăznesc să spun că a pus un punct pe i
vineri, 19 decembrie 2008 la 3:46 pm
isuciu…ai dreptate.,doar ca au trecut citi? Doamne e greu sa-i numar…intre 35 si 40 de ani de cind am citit-o…sorry, ai dreptate.
vineri, 19 decembrie 2008 la 4:37 pm
pare-se ca george-i nume predestinat de artist
marţi, 30 decembrie 2008 la 8:22 pm
[...] vă simţiţi privite, şi mai mult, plăcute, profitaţi de acest aspect? Taguri: 4 anotimpuri, viata Autor: Ana-Maria, cu un total de 37 [...]
miercuri, 31 decembrie 2008 la 1:32 pm
in cazul in care afli ca cineva te place, nu ai cum sa nu te ‘joci’ cu persoana respectiva. Stii ca mingea e la tine in teren, profiti din plin sa vezi ce limite are ‘placul’ persoanei asupra ta, daca este un simplu ‘te plac’ sau mai mult. Si in majoritatea cazurilor daca i dai atentie multa persoanei respective, trece f repede de la o stare la alta, in sus
si da, imi place sa profit dar in limita bunului simt
vineri, 16 ianuarie 2009 la 1:48 pm
Misto subiectul. Am observat ca o persoana care este invatata sa primeasca tot ce vrea si care a descoperit ca este iubita si celalalt se sacrifica pentru el, cere din ce in ce mai mult. Faza e ce se intampla cand cel care te iubeste se trezeste si pleaca? Eu stiu. Incepi sa vezi ca ai profitat prea mult, ca acum ai pierdut pentru ca nu ai oferit macar pe jumatate din ce ai primit, ca nu ai zis niciodata multumesc si acum ai vrea sa oferi ceva dar nu mai ai cum. Atunci realizezi ca tot ce ai avut s-a dus din lipsa de respect si cauza egoismului tau, pt. ca te iubesti prea mult ca sa te gandesti si la celalalt. Pacat, se spune ca cel mai mare pacat este sa-ti bati joc de iubirea celui care si-ar da si viata pentru tine. Asa este , doar ca realizam prea tarziu.
vineri, 16 ianuarie 2009 la 1:49 pm
Viata e asa de simpla si noi o complicam ca fraierii.
marţi, 20 ianuarie 2009 la 3:08 pm
Profit daca sunt interesat de persoana respectiva. Si ma bucur.
miercuri, 21 ianuarie 2009 la 2:08 pm
Depinde la ce capitol profiti. Financiar sau ce? Crezi ca altii nu profita de tine? Toti profitam de pe urma altora, dar depinde in ce masura, totul are o limita iar limita o impunem noi, cei de la care se profita. Comentariul meu era de profitarea bunatatii si iubirii celui de langa tine, iar asta e o problema mare, dureroasa. Se cheama nesimtire si nepasare, deci cred ca intram in alta tematica.
vineri, 23 ianuarie 2009 la 5:16 pm
Ana,
Cine se aseamana se aduna.
Procedand asa ai de pierdut in mare, chiar daca pe moment “castigi”.
vineri, 23 ianuarie 2009 la 9:22 pm
towinwoman,
Nu toţi preţuiesc iubirea pe care nu o pot primi. De fapt, cred că fiecare om preţuieşte mai întâi propria iubire şi abia apoi restul altfel cum se explică indiferenţa în faţa unui om pe care nu-l iubeşti dar el te iubeşte?
Laur,
win some,. loose some
vineri, 23 ianuarie 2009 la 9:23 pm
Nu judecati pe nimeni din senmenii vostri nu stiti cinad viata si norocul va joaca feste daca dai un sfat bun fa-l din placere viata si destinul sint pt fiecaredestinate dar e un moment al vietiicind nu sti unde sa oapucisi atuci un sfat bun si o incurajare este cel mai bun lucru Norocsi ginduri bune
vineri, 23 ianuarie 2009 la 9:38 pm
Există grade pentru judecată.