La ştiri au grijă să te avertizeze că imaginile ce urmează sunt cutremurătoare. E un fel de a capta atenţia. Destul de crud, aş zice. Cum le ascult ca la radio şi nu în fiecare zi, nu mă obosesc să arunc privirea. Uneori îmi este suficient ce aud.
Cazul unui tânăr de 29 de ani care vrea să fie eutanasiat m-a pus pe gânduri. Probabil că ar fi făcut-o singur dar responsabilitatea e prea mare. Nimeni nu este de acord cu decizia pe care a luat-o. Nu intru în detalii despre viaţa lui pentru că au scris deja ziarele despre asta.
Cândva dezbăteam această problemă cu colegii la un seminar de sociologie. Cei care erau pro eutanasiere se gândeau la binele celor din jur spunînd că numai aşa îi poţi cruţa pe cei dragi de bătăile de cap. Grupul care era împotrivă, susţinea că viitorul poate fi imprevizibil şi tot ce trebuie să faci e să lupţi. Pentru a crede în ultima afirmaţie trebuie să fii mai mult decât optimist.
Eutanasierea, aleasă ca o soluţie integrală, aparent izbăvitoare, o văd ca pe o formă de sinucidere colectivă. Personajul principal îmbrăţişează ideea până la capăt, cei din galerie aprobă. Fiecare cu jumătatea lui de da. De fapt, există atâtea modalităţi de sinucidere dar din cauză că se întind pe etape mai lungi, sunt confundate cu moartea naturală.
Discutam recent cu cineva despre faptul de a avea grijă de sănătate. Cât timp îţi doreşti să fii sănătos din punct de vedere psihic/spiritual, nu poţi ignora fizicul. Sunt interdependente şi totuşi se pune accent mai mult pe una din ele.
Întrebarea subtilă pe care tânărul de 29 de ani o ridică este scurtă: oameni buni, merită să trăieşti aşa? Fără să mai stea pe gânduri, el spune că nu. Doreşte să pună capăt suferinţei şi a găsit soluţia cea mai simplă. Ce-i poţi spune unui astfel de om, cum îl poţi opri aici, cu ce-l poţi ademeni sau încredinţa că această alegere nu-l va elibera de presiune?
Există păreri care consideră că nu poţi şti cum e până nu trăieşti pe propria piele o astfel de experienţă. Nu este nevoie întotdeauna să fii cobaiul vieţii când exemplele abundă încă din istoria omenirii. Alegerea ar putea fi foarte simplă: vrei viaţa sau nu. Doar consecinţele rămân complexe. Mai mult sau mai puţin lente.
Etichete consecinţe, eutanasierea, exemple, moartea, preţul vieţii, psihic, sinuciderea, soluţii, spirit, sănătate
marţi, 25 noiembrie 2008 la 8:08 am
Alegerea nu este chiar asa simpla: viata sau moarte…
Dupa boli d’astea… grele, cum poate fi viata.
Cred ca este important si “cum” traiesti, nu numai sa traiesti.
Astfel de oameni, care aleg eutanasierea, se gandesc probabil si la modul cum va decurge viata… dureri, medicamente, lipsuri, imposibilitati de a face anumite lucruri, etc.
marţi, 25 noiembrie 2008 la 8:51 am
“De fapt, există atâtea modalităţi de sinucidere dar din cauză că se întind pe etape mai lungi, sunt confundate cu moartea naturală.”
Corect! Tot ce are un efect dăunător asupra organismului e mai mult sau mai puţin o călcare a Legii lui Dumnezeu. Porunca a VI-a spune: “Să nu ucizi”. De aici rezultă că folosirea drogurilor, a tutunului, a băuturilor alcoolice, etc este un păcat.
marţi, 25 noiembrie 2008 la 9:21 am
Cat despre povestea sinuciderii… e alta problema delicata.
Cred ca doctorii ar trebui sa faca tot ce le sta in putinta sa ii usureze suferintele.
marţi, 25 noiembrie 2008 la 1:17 pm
E o situatie delicata.
Televiziunile profita de asta pentru a-si continua serialul de negativism pe care il tot ruleaza de zeci de ani. Ei cred ca aceasta e singura varianta de a face audienta.
Dramele sunt pana la urma personale. Acesti oameni vor sa fie lasati in pace, nu sa devina subiect de studiu.
marţi, 25 noiembrie 2008 la 7:22 pm
Suntem evanghelici si de curand am lansat site-ul http://www.contracurentului.com pentru a-i ajuta pe cei care vor sa renunte la homosexualitate.
Sunteti de acord sa facem schimb de linkuri? Daca da, va rugam sa ne anuntati.
marţi, 25 noiembrie 2008 la 8:59 pm
Radu,
alegerea ar trebui să însemne calitate ca să fie una bună, părerea mea
Ghiţă
Călcarea legii sau nerespectarea vieţii?
Tomata,
După mediatizarea cazului poate se vor schimba lucrurile.
Ovidiu,
Audienţele se fac de pe urma cazurilor reale, de multe ori sunt situaţii prezentate doar ca ştiri nu şi ca evenimente în lanţ.
marţi, 25 noiembrie 2008 la 11:57 pm
Ceilalţi ne pot susţine moral în faţa deciziilor grele ale vieţii dar nu pot lua aceste decizii în locul nostru. Pentru că nu vor suporta consecinţele în locul nostru. De aceea se numeşte liber arbitru, pentru că avem dreptul suveran de a decide pentru noi înşine, asumîndu-ne întreaga responsabilitate.
miercuri, 26 noiembrie 2008 la 12:02 am
Nerespectarea vieţii e împotriva scopului lui Dumnezeu cu noi.
Singura şansă de a fi salvaţi e de a ne trăi viaţa aşa cum El ne învaţă şi ne ajută… A renunţa la viaţă e cel mai rău lucru posibil, tocmai datorită faptului că se pierde din start singura şansă.
miercuri, 26 noiembrie 2008 la 12:06 am
Viaţa e examenul. A părăsi examenul exclude şansa trecerii lui.
miercuri, 26 noiembrie 2008 la 12:23 am
@ GhiţăB.: Ai perfectă dreptate, îşi riscă nu doar bruma de viaţă de pe lumea asta dar şi viaţa de-apoi DAR asta nu dă dreptul nimanui de a obliga pe cineva (oricine ar fi) să aleagă o soluţie pe care nu o acceptă. Mai ales în măsura în care nici unul dintre noi nu putem să luăm pe umerii noştri suferinţa unui bolnav în fază terminală. Cei cu credinţă mai bine s-ar ruga pentru cei aflaţi în situaţii extreme de acest gen, sigur ajută mai mult decît a da verdicte morale.
miercuri, 26 noiembrie 2008 la 12:26 am
Corect, Joker!
Fiecare om e liber… şi e liber chiar şi să-şi dorească să nu fie liber.
miercuri, 26 noiembrie 2008 la 12:27 am
Deciziile pe care le luăm afectează pe cei din jur, mai mult sau mai puţin. Când sunt legate de viaţă… deja nu mai ţine de responsabilitatea unui singur om.
miercuri, 26 noiembrie 2008 la 12:46 am
Destul de trist, să constatăm tocmai într-un astfel de moment cît contăm pentru cei pe care îi vom lăsa curînd în urmă.
Gata, tac.
miercuri, 26 noiembrie 2008 la 2:54 am
Ma gindeam insa la cei care exploateaza situatiile astea dureroase in felul lor ca sa faca legi si astfel sa faca posibil ca unii oameni care vor sa scape de altii sa poata sa o faca usor si legal…
S-a mai intimplat si in alte tari…
De obicei oamenii bolnavi sint si depresati. Nu vom lasa ca oamenii depresati sa schimbe lumea in care traim.
Cum ati zis si voi alegerea e personala si la fel si responsabilitatea. Si daca crezi in ceva dupa moarte nu inseamna decit schimbi o durere temporala cu una vesnica…
E trist dar adevarat…
vineri, 28 noiembrie 2008 la 11:36 pm
si vin eu si dau cu bâta-n balta.. dupa parerea mea, prostii nu merita mila. Consider ca orice om are in viata o multime de posibilitati si atat timp cat nu stii ce-ti ofera ziua de maine, nu ai de ce sa renunti pur si simplu.
Fiecare om e liber… dar au inceput sa sara de la balcoane ca pinguinii. Nu vi se pare ca libertatea asta e cam prost inteleasa?
In fine… exista o singura entitate care judeca. Eu doar imi dau cu parerea.
sâmbătă, 29 noiembrie 2008 la 5:55 am
Chiar planuiam sa sar in noaptea asta de la balcon ca pinguinu, da’ s-o facut zi. Fir-ar sa fie, n-are timp omu nici sa se-arunce.
Libertatea-i pe muchie de cutit, da numa ala care pune limba se taie.
sâmbătă, 29 noiembrie 2008 la 10:57 pm
“Singura şansă de a fi salvaţi e de a ne trăi viaţa aşa cum El ne învaţă şi ne ajută”
Testul pe care il avem de trecut e diferit pentru fiecare. In cazul acelui barbat, pentru a-si dovedi credinta in Dumnezeu, trebuia sa “duca” boala cu demnitate ,pana la capat, fara sa renunte.
Faptul ca s-a dat batut e doar raspunsul sau la acest test. L-a picat cu brio , si acum va trai ceea ce va urma “dupa” cam in acelasi mod ca pana acum…. adica in chin si neputinta.
Eutanasierea nu e o solutie in niciun moment , in nicio faza, sub niciun aspect moral.
sâmbătă, 29 noiembrie 2008 la 11:22 pm
Joker,
Nu avem de unde să ştim cât contăm pentru ceilalţi. Unii oameni nu ştiu să arate ce simt.
Rodica,
Adevărul este că nu poţi opri un om să nu mai creadă în sinucidere, chiar dacă 99% (să presupunem că e aşa) cred că e un lucru rău.
vectorialxp,
milă merită cei neajutoraţi, tu cum defineşti un om prost?
Eugen,
deşi nu prea te vîd pe tine sărind, nu pari genul de om care să vadă sfârşitul aşa. Nici măcar în glumă-
Înseamnă că ai plănuit îndelung
centrefold,
Fiecare om îşi asumă responsabilitatea în urma laegerilor făcute. Cel puţin aşa ar trebui.
duminică, 30 noiembrie 2008 la 1:44 am
centrefold: poftim?
Explicatii venite din partea paranoicului cel malefic si rau ce arata cu destu dupa toti: “Eutanasierea nu e o solutie in niciun moment , in nicio faza, sub niciun aspect moral”, zice tu.
Raspunsu: la baiatu ala i se falfaie de aspectele voastre morale. El vrea sa se termine odata cu suferinta. Plus ca e vorba si de tensiunea psihica enorma, sa se trezeasca in fiecare zi stiind ca probabilitatea sa fie ultima e foarte mare, asemenea condamnatilor la moarte. Prostia lui e ca s-a gandit sa ceara voie idiotilor pentru ceva care nu-i priveste. Care-i solutia, sa ii dai pastile sa fie fericit? Din punct de vedere religios, si daca iei painkillers faci tot o erezie, ca ucizi suferinta. Eventual sa incercam pastila religiei pe el, ce zici? Io zic sa aduceti un preot facator de minuni sau vindecati-l voi, ca credinta voastra-i puternica. Sau ce ar fi sa nu mai sariti ca sacalii ca it’s not your goddamn business, si sa nu il numiti las?
Exista si urarea aia “sa traiesti cat vrei si sa faci ce vrei atata timp cat traiesti”. Faza aia cu balconul era o gluma, eu stau la parter.
Daca tot va framanta tema asta, uneori sa te sinucizi inseamna sa ai o mare perceptie a realitatii plus un deosebit simt al esteticului. Intreaba-l pe nenea Cioran cate ceva despre subiectul in cauza, eventual sapa-n abisu mintii dupe teoria aia din fight club, cand ala zice “my eyes are open”, si se impusca in cap, ucigandu-si de fapt latura lui malefica, faza din film e simbolica, dar ideea asta apare si in biblie, tratata voalat: “cei ce-si vor pazi sufletul, aceia il vor pierde, iar cei ce-l vor pierde, aceia il vor regasi”. Paza buna scapa piaza rea nu-i o lozinca valabila pe taramurile spiritului. Cu ala de sus nu faci afaceri.
sub orice critica…
duminică, 30 noiembrie 2008 la 12:14 pm
Nu e vorba de nicio sinucidere colectiva, ci doar de dreptul unui individ de a-si hotari destinul. Daca as curma viata reprezinta o solutie care sa puna capat unei dureri fara capat, atunci cred ca e liber sa o faca.Cei care inarmati cu argumente teologice sau morale ne tin discursuri legate de nocivitatea actului, sa nu uite ca liberul arbitru nu e o vorba goala.
duminică, 30 noiembrie 2008 la 12:18 pm
Dar ce spun eu ??? Eu spun ceea ce cred Eu, nu ceea ce afirm eu ca ar fi bine… Parerea ta e cel putin la fel de corecta ca a mea, chiar daca e total opusa..
ca sa spun mai pe scurt : Baiatul acela are toate motivele sa isi ceara moartea. Dar lucrul asta s-ar putea sa nu il ajute prea mult cand va trebui sa plateasca pentru asta.
“sa se trezeasca in fiecare zi stiind ca probabilitatea sa fie ultima e foarte mare, asemenea condamnatilor la moarte.”
Toti suntem niste condamnati la moarte. Cei care nu stiu asta, cred ca sunt niste martiri.
Si apropo de martiri , stiai ca … “The only difference between martyrdom and suicide is press coverage ? ” ( dupa cum bine canta cei de la Panic at the Disco…
)
duminică, 30 noiembrie 2008 la 6:26 pm
Daca nu este nimic dincolo…unii dintre noi ar face o favoare societatii si lor insisi sa …rezolve problema urgent…
DAR daca sinteti gresiti si EXISTA…atunci cu totii vom da sama de tot dar absolut tot ce am facut.
Dupa cite stiu nimic nu-i usor pe lumea asta si nimic nu-i vesnic…toti sintem condamnati la moarte dupa cum spunea cineva aici…dar mai degraba imi rabd portia care mi-a fost destinata aici decit sa o traiesc o vesnicie…
Si vorbesc de cineva care a fost ars mai bine de 30 la suta de curent electric …si stiu ce inseamna suferinta.
Dar viata asta cit ar fi de lunga se termina odata…pe cind vesnicia nu. Nu stiu cine spunea ca nu ii e frica de moarte ci doar de vesnicia ei.
La urma urmei cei ce fug de greutati de orice fel, se lipsesc de victoria finala; fie ca e vorba de munca, de studii…absolut totul pe lumea asta se obtine cu durere…uneori fizica alteori si alt soi de durere.
Cred din inima ca acesti oameni care sufera fizic trebuie ajutati si facuti cit mai confortabil posibil…dar viata nu este a noastra sa o luam. Si cine o face va da seama intr-o zi…si nu o spun eu ca-s mai cu mot…o stie lumea de la inceputurile ei fara chiar sa-i fi spus cineva altfel pina acuma ne-am fi omorit unii pe altii din diverse motive care mai de care mai interesante si n-ar fi existat legi pentru crima si ar fi fost un lucru normal. Numai noua in secolul asta ni se pare ca sintem mai destepti decit oamenii ce au trait inaintea noastra si vrem sa scoatem legi dupa gustul nostru…
luni, 1 decembrie 2008 la 12:46 am
Eugen,
Cei care-şi vor pierde sufletul acestei lumi îl vor pierde în favoarea celeilalte. Uite de asta Biblia a stârnit mereu discuţii. Toţi o interpretează cum le convine.
George,
Dar dacă, să presupunem, cineva din familia ta ia decizia să se sinucidă, vei avea aceeaşi reacţie?
Rodica,
Dacă nu ar mai fi nimic pe lumea cealaltă, nu ne-ar mai fi frică de moarte, nu crezi?
luni, 1 decembrie 2008 la 1:49 am
Nu numai cred…sint convinsa!!!