Ieri, Teatrul Municipal Bacovia din Bacău a venit la Brăila şi preţ de 90 de minute publicul a avut prilejul să guste dintr-un cocktail de dans, muzică, pantomimă, joc de imagini şi replici filozofice, pline de simboluri.
În Requiem, piesa dramaturgului israelian Hanoch Levin, căutarea este parte integrantă din viaţa unui artist, după cum afirmă chiar regizorul acesteia, Alexander Hausvater.
Personajele din Requiem sunt artişti fără nume pe scena vieţii şi cine-i poate număra sau cuprinde mai bine decât Moartea? Aceasta este chiar personajul principal, legătura între cei vii (îmbrăcaţi cu alb peste negru) şi cei morţi (doar în negru) fiind una neîntreruptă, ca-ntr-o horă a fiinţei şi nefiinţei.
Cu toate acestea, vedem îngerul căzut din Rai, viciile şi orbirea cauzată de ele iar trezirea la viaţă apare abia la sfârşit. Volens nolens, oamenii simt nevoia să afle de ce trebuie ca trupul să se despartă de suflet şi de cei dragi: coşciugarului îi moare soţia apoi mor fiul birjarului şi copilul de numai şase săptămâni al unei tinere mame. Reacţiile lor par exagerate pentru cei de pe lumea cealaltă. De unde ştim că au murit cu adevărat sau care va fi drumul lor de acolo înainte? Ştim doar că au plecat în necunoscut. Ne dă asta dreptul să dramatizăm?
În faţa acestor evenimente, Moartea râde de fricile şi întrebările fără răspuns. Plânsul stă faţă-n faţă cu râsul şi niciun doctor nu are tratament pentru acest gen de gripă sau malarie, indiferent cât de mult te-ai osteni să ajungi la cabinetul lui, ca la o ultimă şansă. Nu el te va lăsa în viaţă şi nici nu-ţi va prescrie o reţetă miraculoasă, asta e sigur!
Dramaturgul nu oferă răspunsuri ci lasă de-nţeles că moartea este consecinţa păcatului şi a ignoranţei. Totodată o asociază cu nuditatea, fără a-i da însă note vulgare. Da, actorii apar dezgoliţi de haine şi minciuni, fiind nevoiţi să se înfăţişeze în faţa Adevărului aşa cum sunt în realitate. Aproape că te vezi gol în locul oricui de pe scenă.
Pentru că a fost scris pe patul morţii, Hanoch Levin pare să-şi fi redactat propriul requiem, presărat cu concluziile întregii sale experienţe: viaţa ni se dă o singură dată şi o lăsăm să treacă pe lângă noi. Teama de necunoscut, când te vezi în faţa unei bariere deschise, nu mai este o cheltuială ci un câştig. Ea induce liniştea mult căutată iar grijile cotidiene dispar. Toate! Ce poate fi mai relaxant?
Atmosfera pe care regizorul a reuşit s-o creeze, transformă frica de moarte într-o acceptare firească a acesteia. Dacă la început reflectoarele bat puternic în ochi şi eşti înecat de fumul greu de respirat, în final îţi dai seama că toţi facem parte din scenariu, mai devreme sau mai târziu.
Diferenţa e că avem atitudini diferite în faţa ei. Este posibil să avem o singură atitudine vizavi de Moarte? Da, abia atunci când aflăm ce este cu adevărat Viaţa şi ce valoare are ea! Dar astfel de căutări nu sunt scurte şi nici drepte.
Etichete Alexander Hausvater, Bacău, Hanoch Levin, limite, moartea, requiem, suflet, Teatrul Bacovia, viaţa după moarte
duminică, 16 noiembrie 2008 la 8:43 pm
hmm……discutia despre moarte ….e foarte interesanta …fiecare isi poate vedea locul unde se gaseste pe scara spirituala in functie de ce parere are despre moarte…eu care sunt pana la gat in placeri trupesti nici nu pot sa ascult despre moarte ,imi repugna, o urasc …insa am inteles ca sfintii si-o doreau…ca sa poata fi cu Cel pentru care au trait si suferit aici …un spectacol de teatru e un spectacol de teatru dar cand moartea iti face o vizita …sa vezi ce spectacol!
duminică, 16 noiembrie 2008 la 8:58 pm
Se spune că nu ne mai este teamă de moarte abia atunci când nu mai avem gânduri murdare. Ehe, drum lung! Pentru sfinţi e calea cea mai uşoară de a scăpa de materie, în fond, ea le îngreunează sarcina, nu?
duminică, 16 noiembrie 2008 la 9:05 pm
Aveam 37 de ani cind am cazut intr-un transformator de inalta tensiune…12.000 de Volti…
33de3…stii ce repede ajunge sa te intereseze subiectul? De necrezut…Si odata ce atingi acea realitate…toate valorile si prioritatile ti se schimba…
duminică, 16 noiembrie 2008 la 9:13 pm
Eu după ce am citit Sufletul după moarte a lui Serafim Rose am început să privesc subiectul cu mai multă seriozitate. Este o carte ce merită privită măcar cu curiozitate dacă nu cu interes.
luni, 17 noiembrie 2008 la 12:02 am
“Eu după ce am citit Sufletul după moarte a lui Serafim Rose am început să privesc subiectul cu mai multă seriozitate”
Doar atunci? Hm. Eu frecam mintea pe numita tema la zece ani.
Cred ca asta atinge idee ridicata in subiectul precedent de mia, a trai fara regrete.
Nu multe seri in urma, eram intamplator prin curte in miez de noapte, am ridicat ochii spre cer ca ma miram ce tare lumina luna, si m-am gandit, scuze daca veti gasi limbajul prea dur “cand o sa fiu piatra, o sa ma doara-n p*”. N-am spus-o nici laudaros, nici cu teama.
La mine cei din familie au avut o particularitate mai ciudata atuncea, ca nu se temea nicicare de moarte, ci doar cum vor muri?
Revenind la regrete, daca nu va incearca deja, si amintindu-mi de Einstein cum putea sa isi mai lungeasca viata insa a spus nu, ca a vazut destule, as intreba ce regretati, din moment ce spuneti ca va temeti de moarte.
luni, 17 noiembrie 2008 la 12:03 am
*ideea
#$%%# nush ce naiba tot scriu cu greseli (muschiu scade mintea, ursoaica stie si ea)
luni, 17 noiembrie 2008 la 12:13 am
Am zis cu mai multă seriozitate. Deci era şi înainte seriozitate dar la un alt grad iar cartea respectivă cred că ar pune pe gânduri orice ateu. Bineînţeles, cu o singură condiţie: să o citească pe toată, cap-coadă.
La un moment dat nepăsarea în faţa morţii (de care spui) vine ca o resemnare. După lungi căutări îţi dai seama că nu te poţi împotrivi curentului.
luni, 17 noiembrie 2008 la 12:54 am
Nicolae Iorga zicea despre moarte “Cand tu te intrebi de ea, ea nu e. Cand ea e, tu nu mai esti”.
Probabil ca o carte pe tema asta te poate indemna sa iti pui intrebari legate de crez, religie si altele, insa pentru o viziune posibil diferita propun cartea Pe Culmile Disperarii, de Cioran. Efectiv atata bate apa in piua pe tema asta, ca pe mine m-a plictisit, de aia am citit doar cateva zeci de pagini. Daca reusesti sa te tii insa de ea pana la capat, probabil ca te vei simti deprimata cu succes. Un sentiment ce merita atentie, cateodata.
Si daca tot s-a pomenit de carti despre moarte si sfarsit, in urma cu vreo 22 de ani am citit o carte in care personajul principal refuza sa mai comunice cu lumea, ajunge intr-un sfarsit intr-un spital de nebuni si acolo la final moare, fara a rosti vreun cuvant. Nu mai stiu daca a fost carte intreaga sau scriere scurta (a doua varianta imi pare mai plauzibila), insa retin ca prin stilul de scris a reusit sa ma impresioneze, pe atunci. Stie cineva de ce scriere o fi vorba?
luni, 17 noiembrie 2008 la 1:21 am
Nu stiu cine a scris asata…dar o stiu de mult “nu ma sperii de moarte…ci de eternitatea ei”
Really…au fost multe momente in viata cind am fost suficient de obosita de viata si de probleme sa ma gindesc la moarte cu bucurie; ca la o rezolvare a problemelor MELE. Daca ai insa copii sau pe cineva care depinde de tine, rezolvarea problemelor tale devine minora si problemele lor au prioritate.
Apoi mai avem noi oamenii punctul asta de vedere ca moartea este un sfirsit. Si este un sfirsit a unei etape, e adevarat, care insa da nastere la un inceput…al unei alte etape…
Cum in teoriile pe care sint sigura ca le apreciezi tu Eugen, se spune ca nimic nu se pierde si nimic nu se cistiga ci totul se transforma, as fi curioasa sa stiu, in teoria ta personala, ce transformari anticipezi. Si nu vorbesc de materie, pentruca pe aia am vazut si stim toti ca se descompune…nu…aia. Vorbesc de partea aia din tine care te face unic…inteligent, aprig in idei, bataios…tu cel creat dupa un tipar unic …
Ce anticipezi tu ca o sa se intimple cu tine atunci?
luni, 17 noiembrie 2008 la 4:53 am
Vrei deci sa stii ce e dupa moarte?
Intai am sa iti dau un raspuns satanic, pe care il gasesti in filmul Fallen:
-You found something up there. WeII, some things, paI, you shouIdn’t know.
-Like what?… Like what?
-If you know, you shouId never, ever teII.
Pe urma…deoarece vii cu ton si atitudine usor ascunse de crestin contra ateu, vadit sigura pe tine, am sa iti explic pe acelasi ton, fara prefacatorii, insa.
“Cum in teoriile pe care sint sigura ca le apreciezi tu Eugen”
Ce ar fi sa nu mai fii chiar atat de sigura? Asta e pacatul tau cel mai mare.
“ce transformari anticipezi”
Anticiparea in cazul asta nu e cea mai inteligenta solutie, daca te consideri fiinta rationala.
“Vorbesc de partea aia din tine care te face unic…inteligent, aprig in idei, bataios…”
Care este crezul meu interior nu se spune sau pune. Trebuie sa iti pastrezi capul pe umeri si sa judeci la rece, chiar daca asta nu coincide mereu cu crezul tau. Cea mai buna dovada? Habar n-ai ce vorbesti cand spui ca eu sunt cica aprig, bataios, etc. etc. Ca de obicei, de altfel.
Ceea ce eu anticipez nu doresc sa impart cu lumea. Ai rabdare, vei afla si tu. Cu timpul, sau mai bine zis, fara el.
Nu sunt nimic din ce ai enumerat tu. Nu sunt aprig, sunt foarte calm, un ocean de calm. Doar ca nu s-a inventat inca cuvant pentru furiile mele. Te fereasca dumnezeul tau sa-ti pun io mana-n cap. Sclavia in bratele arabilor ti-ar parea atunci cea mai mare binecuvantare.
“Ce anticipezi tu ca o sa se intimple cu tine atunci?”
Ce o sa se intample cu mine nu e treaba ta. Nu indiferenta genereaza raul, ci prostia si credinta oarba. Ma vad nevoit sa il citez iar pe maria sa Albert Camus: “Tehnic vorbind, oamenii nu sunt rai. Problema lor e ca ei cred ca stiu. Si atunci cand stii, iei decizii pe baza carora actionezi. Or, ei nu stiu, deciziile lor sunt gresite, iar urmarile actiunilor lor sunt nefaste. Si astfel ei devin oameni rai.” A sti depinde de gradul de inteligenta al fiecaruia. Pentru o persoana nu foarte inteligenta, dai dovada de prea mult zel. Nu esti un apostol dorit. Tu trunchiezi si faci manunchi adevarul in mod mizerabil. Nu poti sa defaimezi dumnezeul altuia. Cum bine a spus Ana si am spus si eu mai demult, religia este incercarea omului de a da viata crezului si dorintelor sale cele mai intime, printre care se remarca dorinta de protectie si rasplata. Daca cineva spune ca ala e dumnezeul lui, inseamna ca ala e sufletul lui. A converti omul inseamna a-i fura sufletul si a-l face dupa chipul si asemanarea ta. Dar tu nu esti dumnezeu. Ramane cealalta varianta, ca esti… Ai dat cu bata-n balta, si iti recomand sa postesti pentru pacatul si practica asta satanica, o suta de zile.
Apoi, tata timp cat nu lucrezi intr-un domeniu in care salvezi direct si la propriu viata oamenilor, joci un joc foarte riscant pentru viitor, in acceptiunea purtata de tine. Daca vei arde in flacarile iadului sau vei sta in rai e loz in plic (?) Depinde de cat esti de inteligenta. Mai bine da cu banul, ca in No Country For Old Men, pentru ca ai mai multe sanse.
Deoarece nu era greu de ghicit ca in acceptiunea ta sunt ateu, am sa ma rezum la a afirma ca dovedesti prea multa ravna in a sti cine sunt eu, lucru pe care eu, care m-am bucurat cand am scapat de tutela omului, il gasesc suparator. Nu imi invada intimitatea si judeca credinta si nu fa prospecte in interiorul meu. Daca nu vrei sa devii o fatarnica si ai vagi notiuni de ce inseamna aia intimitate. Diferenta dintre noi e ca eu incerc sa tratez problema religioasa pragmatic, oarecum stiintific, pe cand tu vii cu afirmatii de doi bani si iti etalezi sufletul de parca ar fi cine stie ce margaritar. Stralucirea interioara nu se scoate niciodata la lumina, pentru ca lumea asta nu e pura. Pastreaz-o, daca nu vrei sa o pierzi.
Unul din darurile cele mai de pret pe care ala de sus (oricare ar fi el) l-a dat omului e inteligenta, sa o foloseasca. Lui nu ii plac metodele tale prin care incerci sa il descoperi. Pentru ca iti bati joc de logica ce ti-a dat-o, punand necunoasterea la loc de cinste. Tu esti una din numeroasele persoane care nu judeca bine si faptul ca a fost nevoie sa faci cunostinta cu mii de volti sa iti intareasca credinta dovedeste puterea ta interioara. La dublu voltilor ce i-ai cunoscut, vei trece de partea altei religii. Esti un om slab. De aia ai capatat copii, sa intelegi ca ei sunt misiunea ta, si nu salvarea planetei.
Lasa profetitul la cei care se pricep si ii duce capul. Ei nu intra in biserica si nu rostesc vreun nume de zeu, nu predica si nu convertesc pe nimeni, pentru ca vorbele lor sunt faptele. Si nu mai intelege iar gresit, nu fac aluzie la mine.
luni, 17 noiembrie 2008 la 6:15 am
Ai putea Eugen sa-ti faci religia ta personala…ai toate elementele necesare. Nu cred ca ai avea asa multi ucenici…si chiar daca i-ai avea…tie nu-ti plac oamenii…nu-i asa?
Acuma…nu sint nici eu de ieri pe lumea asta si n-am tremurat te asigur…cind cineva vine cu argumente din filme …iti dai seama; nu pot decit sa zimbesc. Ai dreptate ca nu stiu cine esti; nu, nu vreau sa stiu…really nu ma intereseaza sa te cunosc si mai mult decit atit cred ca nici tu nu te cunosti foarte bine.
Esti omul care este totdeauna impotriva. Identitatea ta depinde de omul cu care stai de vorba, si nu conteaza cine este acel om si ce idei are, tu ai sa fii la polul opus din momentul cind il aflii ce gindeste.
Si da…sufletul meu este un margaritar pretios. Asa este si al tau si al celorlalti. El este bucatica din Dumnezeirea care ne-a fost data…este viata din noi. Cind aceasta viata pleaca, trupul e mort si nu mai e bun de nimic. Sufletul este din Dumnezeu si El vrea sa il recupereze…de la mine si de la tine…
Adevarul exista in afara mea si a ta. Nu conteaza ce spunem noi amindoi El exista. Dumnezeu este cel care l-a pretuit…un verset spune “Si ce i-ar folosi unui om sa cistige toata lumea, daca isi pierde sufletul?”
Restul sint bazaconii…ai deraiat de citeva ori de la subiect…si esti bun de gura (daca celelalte complimente nu le-ai pretuit). Bineinteles ca n-am sa ma opresc sa “salvez planeta”. Copii mei au fost un dar, iar judecata mea este foarte clara…as putea sa merg la infinit sa iti raspund la fiecare fraza care ar fi vrut sa acuze…
Si am sa inchei cu punctul cel mai important…pentru o persoana care habar n-are unde merge dupa moarte…iti dai prea mult cu parerea de subiectul asta.
Cauta sa vii cu pareri cind stii ceva ca sintem numai ochi si urechi. Din ce am vazut pina acuma, te arati numai cind cineva spune ceva …sari si tu cu tirnacopul sa darimi. Dar ia si tu ceva caramizi si construieste ceva sa vedem de ce esti in stare…
Am sa fiu prima care sa admir ce ai sa spui…daca ai sa spui ceva constructiv…pina atunci…mai du-te sa vezi un film.
luni, 17 noiembrie 2008 la 6:24 am
eu nu ma cunosc prea bine…bla-bla-bla
bai tu chiar esti impertinenta
hai gata
luni, 17 noiembrie 2008 la 7:19 am
Atentie, aterizeaza razbunica.
“Din ce am vazut pina acuma, te arati numai cind cineva spune ceva”
Da’ ce-i concurs?
Pana sa mai scoti limba odata fa bine de ascute ochii si cauta pe la subiectele de luna trecuta, apoia aielalta, si aielalta, si da-i pe repeat.
“as putea sa merg la infinit”
Hohoho, te cred pe cuvant. Viata vesnica sa-i dea ala de sus, ca-n rest asta n-o sa se plictiseasca niciodata.
“Cauta sa vii cu pareri cind stii ceva ca sintem numai ochi si urechi”
Nu ochii si urechile iti lipsesc, se vede treaba ca te uiti imprejur si pe gaura cheii cu strasnicie si ii asculti pe toti cu urechea. Mintea ii cea defavorizata la tine.
“pentru o persoana care habar n-are unde merge dupa moarte…”
Haha, ce argumente aduce. S-o strofocat rau de tot coana mare. Bai undead, te las pe tine sa afli pe unde mergi cand te plimbi pe langa groapa. Tot inainte!
Ti-or crescut copiii mari si o plecat fiecare in drumul lui si acuma nu mai ai pe cine dadaci si te-ai decis sa cauti eventuale victime. Femeie cu clanta mare. Stii ce meriti? Vorba aia, una TARE la ureche sa nu iti mai permita barbatul sa te ridici de pe pârţan.
Tu vorbesti de a avea ceva de spus? Ca bati pestele cu parul pe cate cinci capitole, fara cap si fara coada si atunci cand zici ceva concret, iti afirmi ipocrizia in religie si te dai inteleapta ca tu ai igzpirient in sociologie si historie de la plimbatul cu scutecul din camera copilului in bucatarie. Ba te mai si lauzi ca nu cetesti numa timbre si Biblia pe intuneric. Crezi ca toti pe aici sunt americani idioti cum aveti pe acolo cu duiumul si care au nevoie de sfaturile lu’ experimentata (nu ma intereseaza la ce perversiuni te stii de te consideri asa de experimentata, poate or facut sciencemenii experimente pe tine). Bine ca o gasit intelegere si mai o face si Ana inteleapta, inchizand toti ochii cand minoronisita afirma ca numa’ crestinismu-i religie adevarata si daca stam sa ne calculam bine de tot, ea-i a mai credincioasa dintre credinciosi, ca zace toata ziua pe Biblie. La ea acasa nu o mai asculta nici dracu’ si ce sa faca ea mai bine? Hopa, ia sa purice lumea de la a la z si sa isi ia rolul de apostol in serios. Macar eu recunosc ca-s toata ziua pe jocuri sau la sporturi si in rest nu fac nimica. Dar tu femeie gospodina, altceva mai bun n-ai de facut? Vezi ca te striga cartofii in gredina, ca li-e dor de tine. Lenesa pe aici, lenesa si pe dincolo.
De aia vine cu presugeri care de care mai ridicole si picate in cap asa ca ea si nimereste mai ceva de cum o nimereste barbatul in pat, de la o vreme incoace, pentru ca ma cunoaste.
O sa iti fac acusa o poezie si tie de-o sa-ti sara toate cojoacele de prostie in aer.
Internetul asta-i meserie, in real life terminam asa navalnica in doi timpi si trei miscari, aicea stau si ma iau in gura cu una cu un picior de plai, pe-o gura de rai.
luni, 17 noiembrie 2008 la 7:41 am
Eugen…acuma stiu ca adevarul supara. O sa-ti treaca insa. Mai ia o gura de apa si respira adinc, doar ai zis ca esti calm…ca un ocean, nu?
Nu sint fara meserie, daca esti ingrijorat. Am citiva americani destul de dezghetati carora le spun zilnic ce sa faca in departamentul unde lucrez. … Si ai dreptate, mi-am crescut copii si acuma am timp sa ma ocup de alte lucruri … si n-are nici cine sa-mi interzica…iti dai seama ce oportunitati am?
Ma bucur ca ai recunscut ca nu faci nimic toata ziua. Cind un om vrea sa se indrepte, trebuie sa-si recunoasca starea mai intii. Tu ai facut primul pas. Te felicit.
Si stii ce…? Cu cit te precipiti mai tare si spui mai multe prostii cu atit am mai multa rabdare…tu ma ajuti tare mult in privinta asta. N-as fi avut cu cine exersa rabdarea…Toata lumea e ocupata pe aici…
Iti doresc o zi buna…
luni, 17 noiembrie 2008 la 8:38 am
v-ati nimerit…
Barbosu- tu esti foarte previzibil, nu e greu din exterior sa-ti dai seama ca pana la urma ajungi la denigrari. esti foarte slab, nu asa te comporti cu o femeie, cu siguranta ti-s foarte straine.
aveti ganduri inalte si va mandriti cu ele.. folositi cuvinte puternice dar care induc deseori frica, nicidecum dragostea.
ganditi-va la cel mai fericit moment din viata voastra si incercati sa extrapolati, sa va comparati viata cu acel pur moment. nu va mai ganditi la moarte, nu? vreti sa ramaneti in viata pentru eternitate. “Dramaturgul nu oferă răspunsuri ci lasă de-nţeles că moartea este consecinţa păcatului şi a ignoranţei”
luni, 17 noiembrie 2008 la 8:54 am
Claudiu…asta era subiectul, uita-te la articol, nu? Sint de acord ca nu trebuie sa traim in permanenta cu acest gind, dar nu cred ca a-l ignora total este ideal.
Si pe undeva Eugen n-a reusit sa ma jigneasca in tot ce-a spus cit ai reusit tu (ca nu ma asteptam la altceva…)… mai ales ca banuiesc ca ai fi avut si tu ocazia sa te incilcesti intr-o discutie cu el…
…as avea raspunsul si corect si potrivit din toate punctele de vedere dar as escala situatia.
Asa ca…la noi e noapte…mai bine ma duc sa ma culc…Good night!
luni, 17 noiembrie 2008 la 4:00 pm
Uita-te cum s-or gasit crestina ce predica de iubire dar isi da cu stangul in dreptul si se sterge pe bot de ciorba raiului si claudiu care se screme sa fie paranormal si interesant in explicatii despre divinitate sa o faca de-un comitet. Tanda si cu Manda, sau?…
Mai Rodica, decat sa recunosti ca la un moment dat nu ai mai inteles despre ce era vorba (“ai fi avut si tu ocazia sa te incilcesti”, zisesi tu) io zic sa nu clintesti in fata cotropitorului, nici un pas. Tine-o pe aceeasi frecventa.
“mai bine ma duc sa ma culc…Good night!”
In sfarsit dai si tu o veste buna.
claudiu:
Credeai ca poate fi bine intre tine si Tanţa Clanţa? Ia ca ai jignit-o.
“nu e greu din exterior sa-ti dai seama ca pana la urma ajungi la denigrari”
Nu, nu e greu sa iti dai seama ca atunci cand cineva predica iubirea dar roteste sabia amenintator deasupra capului, ajungem la conflicte. Si cu Ghita am avut conflicte ca dadea copy/paste din Biblie mai ceva ca cuviosul Teoctist de nu mai stia omul sa se puna deoparte sa ia Biblia sau sa mai citeasca pe blog ca era fix the same shit. Tentativa de indobitocire ii zice la metoda.
“nu asa te comporti cu o femeie”
Vrei sa standardizezi comportamentele cumva? Haide sa-ti spun ceva uimitor: exista femei si exista femei proaste. Proastele intotdeauna cand le zici ca-s proaste fac pliscu mare si incep sa cotcodaceasca. Si nu-i spuneam ca-i proasta, daca nu continua sa se dea citita si răs-experimentata si incerce pe mine metodele ei de doi dolari de convertire a paganilor. Si faza e ca habar n-are daca sunt ateu au ba, dar ea nu, ca cica experimentu’ i-o soptit ei gales adevarul. Ne tot amintea ca ce o patit ea cand o vrut sa converteasca transformatorul si ca prin cate a trecut ea. Intelepciunea se vede din ce spune omul si mai putin cand si-o prezinta fatis pe taraba, ca duce cu gandul la “lauda de sine miroase a neimplinire”.
Am scapat de bunica-mea ce avea porecla Radioul la cat se caznea sa explice la toti cu sfaturile ei de ciuruita prin viata si dau peste sora-sa.
“esti foarte slab”
Faza cu slabitul i-am zis-o eu la Rodica, nu ma imita ca la scolile ajutatoare, hai, vino cu metafore noi.
adica femeile “cu siguranta ti-s foarte straine”
Asa dara. Fata de tine care trebuie sa explice pe blog credintele sale, pentru a fi ascultat de ele. Ca-n real life, stie el mai bine. Once a slave, always vive la republique.
Pentru cineva care chiar se caznea sa fie interesant, luandu-se de altii, manierele nu iti sad bine. Doua subiecte mai devreme incercai marea cu degetul, prin ridiculizarea celorlalti. Nu ai primit insa atentie si te-ai decis sa schimbi placa.
“ganditi-va la cel mai fericit moment din viata voastra si incercati sa extrapolati, sa va comparati viata cu acel pur moment.”
Aha, ai revenit la oile tale. Ala e un sfat de înţălept? Alt mesia dezvaluitor de carari cârne.
“aveti ganduri inalte si va mandriti cu ele”, “folositi cuvinte puternice dar care induc deseori frica”
Acuma ca ti-ai dat tocmai tu cu parerea, m-am linistit.
“Dramaturgul nu oferă răspunsuri ci lasă de-nţeles că moartea este consecinţa păcatului şi a ignoranţei”
Aia-i concluzia lui. Tu deja ai tras concluzii cum sa te dirijezi in viata din asta? Labil psihic sau credul, boala natangului. Dau si filozofii si femeile cu tine de toti peretii ca joci asa cum iti canta.
luni, 17 noiembrie 2008 la 5:12 pm
daca ei reusesc sa dea cu mine de perete atunci nu am ce sa le reprosez(mie in schimb da). dar tu, care nu esti labil psihic, afirmi: “Internetul asta-i meserie, in real life terminam asa navalnica in doi timpi si trei miscari”.. ii trageai un scuipat si o sticla de bere peste cap si cam asta era, nu?
felul meu de a simti e diferit, asa cum ai observat. eu nu bag pe gat nimanui ceea ce gandesc si daca vad ca nu intereseaza pe nimeni, am sa ma simt singur. nici nu sunt la cucerit de femei, mame, bunici, eu doar caut oameni care simt la fel ca si mine. de multe ori ajung sa scriu ceva asupra caruia sa vreau dupa aia sa revin, de aia consider ca eu va folosesc pe voi. indirect sau direct mi se raspunde pana la urma, fiecare are o parere.
nu cred ca m-ai vazut pe cinspe’ mii de bloguri cu comentarii. eu pe tine te-am mai vazut… pe cine am ridiculizat eu si cu ce???
luni, 17 noiembrie 2008 la 7:17 pm
“ii trageai un scuipat si o sticla de bere peste cap si cam asta era, nu?”
“nu cred ca m-ai vazut pe cinspe’ mii de bloguri cu comentarii. eu pe tine te-am mai vazut…”
Postez pe trei bloguri cu regularitate, in totalitate daca le pui si pe alea unde am postat sporadic la socoteala (din an in paste) tot ajungem la un numar restrans de adrese.
Nu iti mai da cu presuptul ca nu te prinde.
“eu doar caut oameni care simt la fel ca si mine”
Deci tu vrei sa iti repete si altii ideile tale, plus iti afirmi apartenenta la cei care posteaza pe aici, doara mai castigi niste aliati. Mersul la bisericuta se cheama asta. Pe alte meleaguri, de exemplu blogurile, se poarta diferentele de opinie si de multe ori nu se ajunge niciodata la o intelegere in idei.
“ajung sa scriu ceva asupra caruia sa vreau dupa aia sa revin, de aia consider ca eu va folosesc pe voi”
Si de cincisprezece ani incoace, tot revii. Fericiti ai saraci cu duhul.
Daca scrii sau citesti ce scriu altii inseamna ca folosesti lumea? Daca vrei sa fii eficace candideaza si tu, colea in PNL. Doar daca ti se pare ca esti dibace asta nu inseamna ca e asa. Ia o batista si pune-te pe plans. Iar ai spus gogomanii cat casa.
“felul meu de a simti e diferit, asa cum ai observat”
“eu doar caut oameni care simt la fel ca si mine”
Nici nu ai incheiat propozitia si te-ai contrazis. Doamne apara-ma de ingeri idioti, ca de draci nu ma tem.
luni, 17 noiembrie 2008 la 7:24 pm
Lămuriţi-mă şi pe mine, ce trebuie demonstrat aici şi nu s-a făcut încă? Orgoliul sau replicile acide?
Rodica, îmi cer scuze pentru cuvintele aruncate brambura de către unii la adresa ta.
luni, 17 noiembrie 2008 la 10:11 pm
Rodica.. probabil te-a jignit aceasta fraza: “folositi cuvinte puternice dar care induc deseori frica, nicidecum dragostea”.. se refera la modul de a folosi Biblia mot a mot, mod cu care nu sunt nici eu de acord. e o carte complexa, plina de simboluri, banuiesc ca a mai si suferit anumite modificari in timp. intelegerea gresita a ei a adus multa suferinta… doar atat sugeram in ceea ce te priveste… in fine, toate scuzele pentru starea pe care ti-am provocat-o.
Barbosu.. ?? descosi si interpretezi asa cum vrei tu. sa inteleg ca tie iti place sa te joci cu opiniile, iti place sa-ti impui punctul tau de vedere pe care in cel mai bun caz nu-l mai accepta nimeni si asta te stimuleaza sa arunci mai departe afirmatii tendentioase. problema ta si mai departe a blogerilor care te accepta…
Ana… ma scuzi, nu am vrut sa jignesc pe nimeni. sunt de varsta ta si fac eforturi sa devin stabil si sigur in ceea ce gandesc, poate stii cum e. succes in continuare, scrii frumos
luni, 17 noiembrie 2008 la 10:34 pm
Claudiu…nici o problema. Spuneam asa pentruca opinia ta avea greutate in ochii mei in raport cu alte opinii aruncate la nimereala cu scopul de a …cine mai intelege cu ce scop? Cindva am incercat sa inteleg un astfel de comportament…si am inteles pina la urma ca anumiti oameni si anumite situatii nu le pot intelege…nu avem puncte de reper comune; atita tot …si acolo nu exista numitor comun.
Faptul ca am purtat o asemenea discutie constienta fiind la ce ma expun, cu Eugen a fost ca sa demonstrez in singurul fel in care am putut dragostea fata de toti oamenii. La urma urmei daca ii ajuti doar pe cei care sint curatei, disciplinati si politicosi…ce fel de dragoste arati fata de cei care sint …altfel?
Poate ca acesti oameni au mai multa nevoie de dragostea crestineasca pentruca dupa felul in care se comporta nu-si fac multi prieteni si cu cit sint mai adinciti in starea lor cu atit e mai dificil sa iti intinzi mina dupa ei…
Eu cred ca spitalul este pentru oameni bolnavi si biserica pentru oameni pacatosi …Iar cei care merg la spital trebuie sa fie cei care au grija de pacienti , bolnavii si cei care-i duc pe bolnavi acolo.
Iar la biserica cred ca trebuie sa mearga cei care au grija de pacatosi si incearca sa-i ajute, cei care sint pacatosi si au nevoie de ajutor…si cei carora le pasa de ei si ii duc acolo…restul…de gura casca care stau si in spital si la biserica doar gura casca…n-au ce cauta pe acolo. Cind devi cu adevarat credincios acestui stapin care este el insusi “Dragoste”…pai nu poti sta cu miinile in sin sa vezi citi oameni duc lipsa …e ca si cum ai descoperit un izvor de apa buna si stii o multime de oameni care mor de sete si tu nu le spui nimic…
Daca am gresit in felul cum m-am exprimat…e foarte posibil…dar vreau sa te asigur ca intentiile mi-au fost acelea alea omului care a gasit izvorul…Problema nu e cu apa…problema este sa invat cum sa ma adresez oamenilor sa le spun despre ea…
Si Ana…iti multumesc ca din nou mi-ai luat o povara de pe suflet. N-ai idee ce bine mi-a picat interventia ta…
luni, 17 noiembrie 2008 la 10:34 pm
Claudiu, nu era vorba de tine.
Rodica, e posibil să ai dreptate. Oamenii care se comportă aşa au mai multă nevoie de ajutor decât ar recunoaşte şi sigur nu sunt aşa din prea multă fericire.
luni, 17 noiembrie 2008 la 11:31 pm
claudiu:
“fac eforturi sa devin stabil si sigur in ceea ce gandesc”
Daca faci efort in asta inseamna ca nu iti prea reuseste. Ar trebui sa fie o stare naturala.
“iti place sa-ti impui punctul tau de vedere”
Eu i-am propus la Rodica sa lase in pace alte religii si ca nici a ei nu-i mai breaza. Cine cui vrea sa i-o impuna? Dar tu nu vrei sa iti impui punctul de vedere, doar incerci sa strecori serpeste in stil manipulativ o idee mareata: “problema ta si mai departe a blogerilor care te accepta…”, puncte puncte puncte…si puncte.
Ana:
asa, mai cere-ti si scuze pentru ca Rodica afirma ca toti avem ochii inchisi numa ea si crestinii sunt alesii, restul o sa arda in iad. Si vine ca ea a citit Coranul, care e scris de un analfabet, comparativ cu ucenicii lui Isus si altii, care or studiat la Harvard, ca si-o dat ea seama din traducere. Si mai porneste din nou subiectul despre religie, fara invitatie, afisand fata de mine un vadit comportament de crestin versus ateu, si punand la indoiala convingerile mele interioare ca sa imi arate ea ce poate si cate le stie si chipurile sa se uite lumea si sa deplanga ce i se intampla celor care nu cred in viata de apoi, asa ca mine -in acceptiunea ei. Apoi daca ii spune omul ignoranta si ii demonstreaza ca logica e slabiciunea ei si ca dumnezeu nu alege profeti pe aia care nu ii duce mintea, pentru ca “somnul ratiunii naste monstri”, cica ea transmite dragostea si nu mai intelege ce i se petrece si eu sunt ala pacatos si rau care vrea sa isi impuna punctul de vedere, pentru ca am supus religia unei analize logice si supuse greselii, spre diferenta de credinta ei nestramutata si fara de gres, ca zice si in slogan “crede si nu cerceta”.
“sigur nu sunt aşa din prea multă fericire”
chiar asa. doar am spus intr-un coment precedent “fericiti cei saraci cu duhul”
luni, 17 noiembrie 2008 la 11:56 pm
Eugen, multumesc pentru complimente. Really…m-as simti prost daca ai zice ceva bine deapre mine.
Am o intrebare. As vrea sa agreez cu tine. Poate tu stii ceva ce eu nu stiu si sint gata sa te ascult. Poti sa-mi spui care este religia ta, ca ai spus ca nu esti ateu?
As avea cel putin simtamintul ca stiu despre ce vorbim amindoi si poate nu as bate cimpii asa cum spui tu, am discuta in sfirsit despre ceva cu care tu esti de acord si in termenii tai.
Astept.
luni, 17 noiembrie 2008 la 11:57 pm
Eugen, faptul că numai tu crezi că ceea ce spui sunt demonstraţii, nu le transformă în demonstraţii. Aici nimeni nu impune puncte de vedere.
Se mai întâmplă din când în când cineva să ia replicile celorlalţi, cuvânt cu cuvinte şi să le facă ferfeniţă numai ca să fie mai presus.
marţi, 19 mai 2009 la 9:40 pm
zau barbosule,de data asta ai exagerat…parerea mea(stiu ca nu te intereseaza,dar nu ma pot abtine)chiar daca ai dreptate,ce te costa sa o (s)pui intr-o maniera mai politicoasa?
miercuri, 20 mai 2009 la 6:11 am
quincke nu se poate abtine, ea nu s-a putut abtine, ei nu se pot abtine. fiinte vii in toata puterea cuvantului.
Prin legea compensatiei, rafinamentul, recomandarea natangului de mai sus, e arma perversului.
The Jackal in Far Cry 2, face trimitere la Nietzsche: “Am citit candva o carte. Ma gandesc la vorbele alea in fiecare zi. A living being seeks above all else to discharge its strength. Life itself is will to power. Nothing else matters”
Adica viata insasi este dorinta de putere. Traducere: esti in viata. Da? Dar tu quincke nu vrei putere. Nu? Ba io nu te cred. Taci si mori, nu-mi vorbi la sase luni de la viol, ma quincke ma.
miercuri, 20 mai 2009 la 6:37 pm
Scuze, mi-o scapat evenimentul.Gandeste-te si la astea:buna ziua ti-am dat,belea mi-am luat! “Taci si mori” ma sperii !