La orice competiţie sportivă desfăşurată pe plan mondial, echipa naţională nu se reprezintă doar pe sine, în urma eforturilor depuse, ci şi pe cei de acasă. Ea le dă pulsul şi îi animă într-un mod inexplicabil. Ea formează galerii şi o singură voce, cu ecou fosforescent.
Se joacă fotbal? Nu mai contează că e Steaua sau Dinamo, trebuie să câştige echipa noastră. Se joacă volei sau handbal? (aici nu mai ştiu nume de echipe iar cele de mai sus sunt aleatoare) Important este ca ai noştri să urce pe podium, acolo, la altitudine maximă. Suntem uniţi, măcar mai mult ca-n alte dăţi!
Dacă ar trebui să participe Pământul într-un amical cu celelalte planete, cum ar reprezenta specia? Cu ce s-ar lăuda, cu ce ar ieşi în evidenţă şi la ce ar trebui să mai lucreze pentru a se califica în finale? Ar mai fi o competiţie sau totul s-ar reduce la o paradă modestă unde mersul cu spatele ar lua nota 10?
Etichete competiţii, echipe, ecou, galerie, grupuri, jocuri, omul, specii, sport, suporteri, voce
miercuri, 12 noiembrie 2008 la 8:41 am
Un subiect interesant insa valoarea sportului romanesc pe plan extern lasa extrem de mult de dorit. Nici nu vreau sa ma enervez de dimineata si sa imi amintesc de olimpiadele trecute si cea de anul asta, din punct de vedere al medaliilor dar si a perfomantelor.
miercuri, 12 noiembrie 2008 la 11:22 am
Ar trebui sa mai lucram la rasism, la prejudecati si violenta (adica sa ne stapanim instinctele de agresiune) si am putea intra in competitie cu umanitatea noastra, acel altruism care nu are multa logica, dar care ne defineste ca specie.
miercuri, 12 noiembrie 2008 la 11:24 am
Universul e mare. Eu cred că Dumnezeu a creat viaţă şi pe alte planete, în alte sisteme solare, galaxii… Sunt lumi necăzute în păcat populate de fiinţe perfecte asemănătoare lui Adam înainte de păcătuire.
Prin păcat lumea noastră a pierdut “competiţia”… Şi plata păcatului este moartea. Într-adevăr moartea a urmat păcatului. Dar Biblia vorbeşte despre ea ca despre un “somn”. Nu aceasta este plata păcatului. Biblia vorbeşte despre “moartea a doua” ca fiind plata păcatului. Nici un om nu a suferit încă moartea a doua.
În mila Sa nemărginiţă Creatorul nostru a făcut un Plan de Mântuire prin care lumea să fie salvată, oamenii să poată fi salvaţi de moartea a doua. Iisus, unicul Său Fiu a ales să ia asupra Lui păcatul lumii şi să moară pentru ca omul să trăiască. Legea lui Dumnezeu nu poate fi schimbată… Iisus a trebuit să moară (moartea a doua) pentru ca dreptatea să fie înfăptuită. În Dumnezeu se poate vedea dreptatea şi iubirea la un loc.
Omul care nu mai avea nici o şansă să trăiască a primit a doua şansă prin jertfa lui Iisus. Altă şansă nu va mai primi.
Toţi cei care aleg să se lase călăuziţi de Iisus, vor fi iertaţi de păcat, dar mai mult decât atât vor fi ajutaţi să se schimbe. Salvarea lor nu va fi “în păcat” (chiar dacă păcătuieşti, te iert…), ci “din păcat” (ai păcătuit, te-am iertat, dar ai ceva mai bun de făcut, nu mai păcătuieşti).
Această schimbare totală a fiinţei, posibilă doar prin Iisus se numeşte pocăinţă.
Privind în viitor, avem speranţa revenirii lui Iisus pentru a încheia biruinţa asupra răului. Semnele care sunt date se împlinesc. Când va reveni, Pământul va fi curăţat şi un nou pământ va fi în locul celui de acum. Cei care vor fi schimbaţi vor putea să trăiască alături de celelalte fiinţe necăzute în păcat. Tot universul va fi la dispoziţia fiinţelor salvate ca o carte deschisă. Moartea nu va mai fi. Ce s-a stricat prin păcat va fi refăcut. Caracterul lui Dumnezeu se descoperă aşa cum este în acest Plan de Mântuire. Poate exista o iubire mai mare?
Şi ca şi un “premiu” în urma acestei “competiţii” însuşi tronul lui Dumnezeu va fi mutat pe Noul Pământ. Şi El Însuşi va sta împreună cu cei salvaţi.
Dar până atunci răul îşi face lucrarea lui… Trebuie să se vadă adevăratul caracter al lui Satan. E drept. El luptă pentru a descuraja pe cei care intră în “competiţie”.
Nu e ficţiune. Dar nu trebuie să mă credeţi pe mine ci pe El. Vreau să ne întâlnim pe podium!
miercuri, 12 noiembrie 2008 la 11:38 am
Moartea a doua va fi răsplata lui Satan, a îngerilor căzuţi în păcat şi a celor care nu vor să fie salvaţi. Nu va fi un foc veşnic. Va fi un foc care va nimici (va omorî). Consecinţele vor fi veşnice. Un Dumnezeu drept nu va chinui o veşnicie pentru un păcat făcut într-o viaţă atât de scurtă. Acest crez popular al chinului veşnic are originea în cel care se străduieşte de 6000 de ani să ne prezinte un Dumnezeu tiran. Dar El e Iubire.
Dacă vrei să cunoşti Planul Său studiază Cartea Sa: Biblia. Roagă-te Lui şi El te va conduce în tot Adevărul. E vorba de destinul tău veşnic. El vrea să Te călăuzească, vrea ca tu să fii în aceeaşi “echipă” a Binelui. Nu asculta oamenii, oricât de frumos ar vorbi. Satan ştie să amăgească mai bine decât crezi. Vrei să laşi pe altul să gândească pentru tine? Vrei ca altul să se ocupe de soarta ta veşnică?
Nu te judec dacă te revolţi citind aceste cuvinte. E de aşteptat. Dar întreabă-te: Sunt sigur că ştiu Adevărul?
Iisus a venit să ne înveţe regulile “competiţiei”. Şi le-a exemplificat în viaţa Sa. Rezultatul a fost biruinţa deplină.
Urmându-L vei trăi ca El şi vei avea parte de biruinţa Sa.
Vrei să încerci?
miercuri, 12 noiembrie 2008 la 12:01 pm
Legea lui Dumnezeu este legea iubirii. Dumnezeu Însuşi este iubire. Iubirea este împlinirea legii. O relaţie corectă faţă de Dumezeu şi faţă de semeni e ceea ce se aşteaptă de la cei intraţi în “competiţie”.
Legea lui Dumnezeu care data omului e prezentată în Exodul capitolul 20. Ea este valabilă. Primele patru porunci se referă la relaţia omului cu Creatorul său, iar ultimele 6 la relaţia oamenilor între ei. Orice păcat este o încălcare a acestei Legi, pentru că însuşi păcatul este fărădelege, adică o călcare a Legii.
Satan a luptat şi luptă împotriva acestei Legi. Asta va face până la sfârşit. În lupta finală oamenii vor fi împărţiţi în două categorii: ascultători ai Legii divine sau păcătoşi.
Satan a luptat pentru a contraface această Lege. El ştie că dacă omul calcă o singură poruncă este pierdut. El a contrafăcut Semnul lui Dumnezeu (porunca a 4-a din Decalog). E singura poruncă din Decalog care ne spune Cine este Dumnezeu, Care este stăpânirea Lui, care este ziua în care trebuie să ne închinăm Lui.
Începând din cele mai vechi timpuri Satan a încercat să şteargă acest sigiliu al lui Dumnezeu din Legea Sa. Treptat a introdus în creştinism obiceiuri păgâne. Marea lovitură a dat-o în anul 321 prin decretul Împăratului Constantin care declară ziua întâi a săptămânii ca fiind o zi în care oamenii trebuie să se odihnească. Biblia spune că ziua de odihnă este sâmbăta şi nu lasă nici un motiv pentru cei care cred că ar trebui să ţină duminica. O bisercă influenţată de păgânism a schimbat însemnătatea zilei de odihnă. Pretinde că a transferat sfinţenia de pe ziua a şaptea pe a ziua întâi.
Avem acum două legi: una scrisă cu degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră şi una contrafăcută (în catehismele bisericii romano – catolice porunca a doua care se referă la închinarea la idoli este scoasă… porunca a patra care se referă la ziua de odihnă este schimbată, iar porunca a zecea este împărţită în două pentru a avea un număr de 10 porunci…). Acestă spărtură în Legea Divină a fost profeţită în Biblie.
Când aceste două legi va împărţi lumea în două categorii, unii vor primi sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor, iar ceilalţi vor primi semnul fiarei. Nu e vorba de ceva vizibil. E un simbol.
Dacă am reuşit să te pun pe gânduri… mi-aş dori să te văd studiind Biblia. Dacă am spus ceva ce nu e ca în carte nu crede. Dacă am spus ceva ce scrie acolo nu crede pentru că am spus eu ci pentru că acesta este Adevărul! Spor!
miercuri, 12 noiembrie 2008 la 1:49 pm
Aleluia!
miercuri, 12 noiembrie 2008 la 6:40 pm
frumos blog!…l-am descoperit din intamplare…keep up blogging..o sa mai trec in vizita
miercuri, 12 noiembrie 2008 la 8:32 pm
Păcat că sînt unii care bat cîmpii… Ana, te rog, revino pe IM – aici se respiră din ce în ce mai greu.
miercuri, 12 noiembrie 2008 la 10:28 pm
… unii…
joi, 13 noiembrie 2008 la 12:06 am
unii bate campii iar altii nu stie sa scrie “sunt” “câmpii”
joi, 13 noiembrie 2008 la 7:52 am
Am trecut de citeva ori pe-aci sa inteleg subiectul…apoi mi-am pus niste intrebari ; cum ar fi…ce ne deosebeste pe noi oamenii de singurele fiinte ce le cunoastem…vietuitorele acestui pamint…ca n-avem la ce altceva sa ne raportam, nu? Sintem umani…Fiecare stim ce inseamna sau ce ar trebui sa insemne asta…
Apoi Dumnezeu a suflat din El viata in noi si probabil de aia avem dorinta dupa vesnicie…
Deci pina aici zic eu ca sintem umani facuti dupa chipul Lui Dumnezeu, am mincat din pomul cunoasterii si acum rivnim la eternitate.
Pentruca nu stiu ce calitati ar putea avea locuitorii altor planete am sa ma rezum la ce ne caracterizeaza doar pe noi…
In umanitatea noastra am reusit sa ne purtam mai rau ca animalele care se omoara din instinct si pentru hrana.
Nu numai razboaie intre religii, natii, dar am descoperit avortul, eutanezia, si omoruri fara nici un rost citeodata…de placere…
Am poluat atmosfera, apa, am gaurit muntii, am supt toate resursele posibile, si cu treaba si fara treaba…
Sporturile care se terminau in termeni prietenesti, au devenit loc de macel si ura si rautate…
In loc sa excelam in bunatate, dragoste, atribute frumoase care ar trebui sa incoroneze umanitate noastra…ca specie, ne ducem catre bestialitate mai degraba…si lista e lunga…
Oare ce am prezenta cuiva care vine din alta parte…cum am explica cine sintem noi?
Ne merg toate prost acuma la toti…pentruca sintem rai. Exista mincare pe planeta asta pentru toata lumea; a fost calculat de Dumnezeu sa ne ajunga…doar ca unii o aruncam la gunoi in loc s-o impartim cu altii.
Imaginati-va daca cineva se uita la planeta noastra din cosmos cam ce vede…si de ce ar vrea sa se intreaca cu noi…si la ce ma rog frumos?
Si iara ajung unde ajung eu de obicei…numai un verset…si se potriveste la toate religiile ca nici n-ar trebui sa fie decit una…una singura…fara nume dat de noi oamenii ca sintem rai si orice facem facem cu ginduri ascunse…Evreii ocoleau sa spuna numele Lui Dumnezeu …ca e sfint…ar trebui sa il ocolim si noi, sa-l spunem si ar trebui mai degraba sa traim asa cum ne-a invatat Fiul Lui…
“Fiindca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentruca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Ioan 3:14
Asta este o veste buna pentru cei care vor s-o ia …si un fel de sentinta pentru restul…Istoria se scurge cu repeziciune si s-ar putea sa n-avem timp de data asta prea mult sa ne hotarim…timpul asta de asteptare se numeste har…
joi, 13 noiembrie 2008 la 9:41 am
S-ar lauda cu Gigi Becali.
joi, 13 noiembrie 2008 la 10:22 am
Îmi place ce a scris Rodica.
joi, 13 noiembrie 2008 la 11:07 am
normal că îţi place din moment ce iubeşti gratiile!
joi, 13 noiembrie 2008 la 11:43 am
Am vrut să spun că suntem pe aceeaşi “lungime de undă” în unele privinţe.
joi, 13 noiembrie 2008 la 9:46 pm
Florin,
Dar dacă scoatem sportul din ecuaţie şi ne gândim la altfel de competiţii şi orgolii?
Laura,
Umanitatea de care spui atât de frumos chiar există numai că este acoperită de mulţi nori. Nori de suspiciune, de violenţă, de neîncredere, etc. De fapt, tu ai spus-o mai bine.
Ghiţă,
Apreciez efortul şi răbdarea. Sper să le fie de folos celor care au citit.
Matei,
trebuie s-o văd şi pe asta!
Dragoş,
Oamenii nu bat câmpii. Pur şi simplu au interese diferite care nu se intersectează întotdeauna.
Rodica,
Comentariul tău a spus foarte bine ceea ce eu nu am avut răbdare să detaliez.
Turnavitu,
Dar tu cu cine te-ai lăuda?
vineri, 14 noiembrie 2008 la 7:52 am
Cu Banel din Mondenii.
vineri, 14 noiembrie 2008 la 3:44 pm
Trestia se îndoaie în bătaia vîntului, nu-i rost să-ţi faci casă din ea. Iar dacă ambalajul e mai important decît conţinutul, atunci vezi bîrna din ochii tăi înainte de-a arăta spre paiul din ochiul altuia.
Traducerea o las în seama domnului academician claudiu cu c mic şi mă retrag spre cîmpiile mele.
vineri, 14 noiembrie 2008 la 7:36 pm
vezi ca nici tie nu-ti place critica? de altfel nu m-ar fi interesat felul in care scrii, cunosc si eu cate putin, e drept, din deciziile mai putin fericite ale academiei, si mai ales pe cei care au reprezentat-o.
dar tu nu poti veni aici si sa afirmi: “unii bat campii si se respira greu”… mie nu mi s-a parut corect, nu e blogul tau, nu e casa ta..
nu trebuie sa fii academician ca sa ai o parere pe un blog, am si eu un loc langa Maretia Ta.. dar probabil ti-e greu sa te cobori la nivelul meu, si a multora, dupa cum te vad.
vineri, 14 noiembrie 2008 la 8:27 pm
Un articol foarte interesant! succes in continuare !