Cu fiecare consimţământ dat, te afunzi într-un aparent conformism. Literele din alfabet îşi ocupă cu grijă locurile de la A la Z şi eşti implicat în jocul de puzzle cu privirea, cu gândul sau cu fapta. Încerci să-ţi scrii singur imperativele.
Tendinţa de a nu te supune în faţa unei autorităţi sau în faţa oricărui motiv, se naşte din libertate şi dorinţa de a fi mai mare decât obstacolul. De fapt, cu cât te ghidezi numai după tine, ai senzaţia că te întregeşti. A fi influenţabil este o consecinţă şi totodată natură a omului, conştient sau nu că se întâmplă.
Când alegi numai după gândurile din minte, nu te supui istoriei şi prezentului. Viitorul oricum te aşteaptă cu braţele deschise şi numai oamenii te judecă pentru că nu te supui lor. Cei care te iubesc, te lasă liber dar nu te uită niciodată.
Multe dintre certurile dintre subalterni şi angajaţi, copii şi părinţi, au la bază nesupunerea unuia dintre cei doi. De regulă, cineva este mai mic în ochii celuilat şi de aici dezechilibrul inegalităţii.
Dacă abdici în faţa părerilor superiorului consimţi la micşorarea ta. Asta spune mândria. Înţelepciunea va avea însă mereu răbdare să vadă şi partea cealaltă a monedei, chiar dacă vrei să faci acte de voluntariat şi nu mai vinzi nimic. Într-o zi o să creşti şi poate că nu-ţi va mai fi greu să te apleci după roade.
Etichete conformism, influenţabili, mândria, modestia, nesupunere, nonconformist, puzzle, reguli, subalterni, superioritate, voluntariat, şefi
miercuri, 22 octombrie 2008 la 3:30 pm
I’m defiant by definition… but sometimes it’s not enough…
Exista persoane care stiu ca se vor baga peste deciziile mele si vor actiona fara consimtamantul meu, iar actiunile lor ma vor afecta pe mine. Si apoi faptul va fi consumat, ma voi simti legata la maini, toate certurile care vor urma protestelor mele vor fi inutile. Si din cauza asta am inceput sa ma ascund. Daca am grija sa nu-mi afle intentiile, nu se pot baga peste mine… and I’m on my own…
“Cei care te iubesc, te lasă liber ”
Si atunci… ai mei?
miercuri, 22 octombrie 2008 la 7:10 pm
Cu alte cuvinte, cei care te iubesc, nu te îngrădesc. Ceea ce stă ascuns poate fi descoperit din greşeală dar e mai sigur decât ceea ce stă la vederea tuturor, nu?
miercuri, 22 octombrie 2008 la 9:03 pm
cei care te iubesc trebuie sa-ti dea peste maini cand vrei sa pui mana pe “cutit” caci ei fiind mai mari “stiu” ce poti pati pentru ca au trecut prin asta si pe deasupra tu esti prea “fascinat /a ” de “cutit” si nu vezi cat e de “ascutit”
in unele situatii daca te lasa” liber ” demonstreaza ca te urasc nicidecum ca te iubesc;
daa… copacii plini de roade sunt aplecati spre pamant de greutatea roadelor pe cand cei fara roade sunt “tantosi ” si “trufasi” stau cu crengile drept in sus spre cer
joi, 23 octombrie 2008 la 6:03 am
Cindva am citit intr-o revista “urzica”, (by the way, mai exista?) urmatoarea fraza…”capul plecat sabia nu-l taie”,
Iar dedesupt in paranteza zicea…”nici nu merita”.
Cred ca este circumstantial…Daca stapinirea sau stapinitorii fie ei soti parinti, guvernatori…etc, n-au nici o logica in a supune pe altii, mai devreme sau mai tirziu cei nesupusi vor actiona.
Exista o singura forma, zic eu de supunere care poate fi acceptata de cineva si sa fie o situatie normala. Este supunerea femeii barbatului ei…in dragoste, asa cum o cere Biblia. Ca daca un barbat isi iubeste sotia cum ar trebui sa o iubeasca , cu cit o iubeste mai mult cu atit va avea mai putine probleme ca ea sa-l asculte…iar el i-ar cere sa faca numai lucruri care ea stie ca sint in interesul ei…si asta este armonie…el iubeste, ea il respecta…
La fel si cu parintii iubitori…si intelegatori, vor fi ascultati si respectati…
Dar cind cineva cere supunere fara dragoste…eu cred ca aia este reteta de razboi.
joi, 23 octombrie 2008 la 2:24 pm
cei care te iubesc, te lasa in pace atunci cand vrei sa fii singur…
joi, 23 octombrie 2008 la 7:49 pm
33,
nu sunt de acord cu datul peste mână, mai bine explici cu calm ce înseamnă să te tai, eventual să arăţi ce efecte are asupra obiectelor
Rodica,
Cel care cere supunere nu o face din altruism. În schimb, cel care cere supunere pentru binele, tău e mai greu de înţeles.
teambuilding,
bun venit!
vineri, 24 octombrie 2008 la 5:49 am
In contextul in care vorbeam nu cred ca supunerea trebuie ceruta…e chestie de responsabilitati…
Un barbat are unele responsabilitati intr-o familie iar femeia are alte responsabilitati. Acuma regula nu este a mezilor si a persilor care nu se poate schimba. Dar daca tu ai sa zicem responsabilitatea financiara a familiei, cind este vorba de cheltuiala, ceilalti trebuie sa aiba in vedere ca tu esti cel care stii mai bine daca este sau nu in buget loc pentru unele cheltuieli, nu?
Si pentruca barbatul va fi tras la raspundere in fata lui Dumnezeu de mersul bun sau rau al familiei lui, este normal ca are odata cu responsabilitatea respectiva si dreptul sa ceara ca ceilalti din familie sa-l asculte. In Biblie spune ca Dumnezeu este capul barbatului si el este capul femeii. Trebuie sa existe o ierarhie , cumva…chiar daca sincer sa-ti spun am fost toata viata mea impotriva acestei idei…insa o casa fara o astfel de disciplina si respect se va destrama…
Asta este invatatura crestina ce reiese din Biblie…si din cite nereusite vad in jur, trebuie sa cred ca este adevarata…
vineri, 24 octombrie 2008 la 10:32 pm
Rodica,
atunci când se face o delimitare strictă între responsabilităţi cred că se ajunge la un fel de rigiditate. De exemplu, la job. Dacă vei ignora că cel de lângă tine este super ocupat şi nu mai face faţă sarcinilor în timp ce tu stai şi citeşti ziarul în loc să-l ajuţi doar pentru că nu intră-n atribuţia ta, sigur se separă lucrurile. Într-o relaţie aş spune că e similarî problema dar sunt prea multe de adăugat aşa că mă abţin aici.
vineri, 24 octombrie 2008 la 11:06 pm
@anaayana: am vorbit metaforic…. cu datul peste mana si celelalte…chiar si o privire (mai dura )ar putea inseamna datul peste mana…. si o bata pe spinare tot dat peste mana poate fi considerat
vineri, 24 octombrie 2008 la 11:14 pm
înseamnă că cel mai bun dat peste mână e cel subtil în care doar induci starea respectivă
sâmbătă, 25 octombrie 2008 la 2:55 am
subtilitatile pot fi de tot felul: daca-i pleznesti la unu un pat de arma peste ceafa, dar nu-l impusti, se cheama inducere
miercuri, 18 februarie 2009 la 12:48 pm
Exact despre asta este vorba:)