A-ţi identifica gusturile cu precizie şi a le păstra fresh pe o perioadă cât mai lungă este o adevărată provocare. Câţi reuşim să rămânem fidel ancoraţi în preferinţele din trecut în timp ce în faţă se deschide noul?
Din exterior problema este legată de o delimitare concretă a alegerilor, dar atunci când totul pare a fi în continuă transformare, cum te adaptezi ţie însuţi?
Este mult mai uşor să spui ce nu te reprezintă la fel cum este simplu să spui ce nu-ţi place. Dar ce anume compune acea formulă magică ce te face să alegi un obiect, o persoană, un gen de muzică, o haină, un parfum sau orice altceva care să vorbească despre tine? Şi oare te caracterizează pe deplin sau e o simplă frântură din cel / cea care ai putea deveni?
De multe ori mă văd neputincioasă în faţa vechilor alegeri. Unele dintre ele îmi par străine în timp ce altele îmi confirmă faptul de a fi constantă. Nu este un paradox ci doar un mers al lucrurilor, o tranziţie lentă sau bine evidenţiată în realitatea cotidiană.
Dacă ieri mă regăseam într-o frază, azi într-o piesă eterică şi mâine sunt necuprinsul şi uitarea, ce valoare mai au cuvintele şi alegerile mele peste ani?
Fără a fi ironică sau pesimistă, poate ştiu mai bine posesorii lor: cei care-şi cumpără maşini şi se identifică cu ele, iubitorii de branduri care ignoră no name-urile, cei care poartă măşi până nu le mai pot da jos sau oricare alţii ce se numesc adepţi. Ceva trebuie să reprezinte punctul de oprire al căutării şi totodată începutul.
Etichete provocari, adaptare, gusturi, dezvoltare personală, alegeri, (in)certitudini, gesturi, realitate, vechiul, noul, constanta, delimitări, adepţi
marţi, 14 octombrie 2008 la 8:56 am
cred ca totul se rezuma la faptul ca ai ocazia sa alegi ceva nou. In trecut alegeai altceva fiindca nu aveai alte alternative, dar acum este mult mai usor de ales altceva
marţi, 14 octombrie 2008 la 2:31 pm
e o vorba ..:”daca -as fi avut eu mintea mea de azi in urma cu cativa ani …eh…unde-as fi fost acum!
…acum cand citesti acest comentariu nu mai esti cea de ieri care a scris postul de mai sus. 
..poate intre timp ai mai aflat lucruri ce te-au facut sa ti schimbi unele pareri 
in bine sau rau despre un cantec ,un om sau o idee ….
nu mai esti cea de la gradinita,nu mai esti cea dinainte de prima dezamagire in dragoste, nu mai esti cea dupa a 2 a dezamagire in dragoste
..fiecare om in viata isi cauta “comoara” care …dupa parerea sa din ACEL MOMENT crede ca l-ar face fericit ,desigur ca de multe ori alergam dupa “tinte false” dar asa castigam “antrenament” pentru adevarata comoara…care-i aia ?..fiecare sa-si raspunda ….
marţi, 14 octombrie 2008 la 2:59 pm
Cind esti copil, traiesti cu regulile ce ti-au fost impuse de cei mai mari…cind devi adult, ai sau ar trebui sa ai un set intreg de reguli pe care trebuie sa ti le faci tu personal…ceva care sa te reprezinte . Acele reguli ar trebui sa te guverneze in viata si sa fie ceea ce scheletul osos este pentru organism…si chiar daca slabim sau ne ingrasam, el ramine la fel…
…Auzi de cite-o nebunie legata de o persoana pe care o cunosti bine si spui…imposibil; pentruca nu este in caracterul acelei persoane…
Traind sau acceptind sa traim intr-o alta atmosfera, pentru lungi perioade de timp poate schimba insa acest sistem care pare solid si care ne reprezinta…Incet, incet , acceptam alte reguli ca set de valori si devenim si noi ceva asemanator cu lumea in care traim…
Poate asa se explica decadenta unei societati…si poate de aia e bine sa veghem la prietenii pe care copii nostrii o sa-i aiba …pentruca ceva care pare absolut absurd astazi, daca il vezi in permanenta, de la o vreme devine obisnuit…si cit ti-ar fi de repingator un gest sau un lucru…s-ar putea intr-o zi sa-l accepti…
marţi, 14 octombrie 2008 la 9:47 pm
Andrei,
E drept că înainte aveai de ales din mai puţine dar exista şi atunci dorinţa de mai mult.
333,
ţintele se nasc din dorinţe, aspiraţii şi orice altceva care te cheamă spre ele, aşa cum ziceai şi tu, fiecare ştie mai bine pentru sine ce şi DE CE
Rodica,
E bine să veghem nu numai la copii ci şi la obiceiurile noastre. Ei fac, în primul rând, ce văd la noi.
marţi, 14 octombrie 2008 la 11:42 pm
Poate că există o frecvenţă de rezonanţă proprie, a fiecăruia dintre noi, cu un cîntec, o floare, un gust, o persoană, un sunet… iar noi rezonăm pur şi simplu, ca un diapazon. Cu un pic de efort încercăm să ne acordăm şi pe alte frecvenţe, deşi undeva deep inside simţim că nu sîntem de-acolo.
Da, oamenii se schimbă în viaţă, dar întotdeauna rămîne ceva (un miez) neschimbat.
miercuri, 15 octombrie 2008 la 12:16 pm
bine zis, dar poate incerci sa vorbesti intr-o singura limba. credeam ca numai fetele au tendinta asta ca sa faca textul mai frumos, dar vad ca s-a luat si la … nu esti pe invers nu?
miercuri, 15 octombrie 2008 la 12:24 pm
Maestre, ai o problemă cu limba mea? Deal with it.
… Poate pui şi tu diacritice?…
miercuri, 15 octombrie 2008 la 1:01 pm
ai bre, te-ai suparat din nimic asa? ziceam ca numai fetele de 15 -16 mai incurca engleza cu romana. si-au format un tic, ce vrei sa-ti pun mai mult? dar daca pe tine te reprezinta asta…. nu am nimic impotriva. poate ai un miez de fetita de 15 -16 ani in tine, si uite ca mai iese la suprafata din cand in cand fara sa-ti dai seama. tocmai de ast te-am facut atent .. nu te mai supara si tu ce naiba !
miercuri, 15 octombrie 2008 la 1:25 pm
Ştiu destul de bine limba română însă uneori aceleaşi expresii, în altă limbă (în engleză, în special, dar şi în franceză) au un sens subtil diferit – şi-atunci le folosesc. Dar destul despre mine şi “miezul” meu
Zi-mi mai bine despre tine, pe tine ce (Nu) te reprezintă?
miercuri, 15 octombrie 2008 la 2:11 pm
bine, sa spunem ca sunt cel care ii place sa imprumute personalitati, sa se inspire. obiectele care ma inconjoara nu au puterea sa ma reprezinte, imainea din ‘oglinda’ o pot modifia doar cu ajutorul mintii .nu ma intereseaza sa ma manifest asa cum sunt ci asa cum imi doresc. as putea sa fiu omul care-si schimba personalitatea in fiecare zi si o mie de zile nu ti-ar ajunge sa ma cunosti …
miercuri, 15 octombrie 2008 la 2:32 pm
Aha, m-am prins, tu eşti “… cel care îi place să…” – suficient pentru o primă aproximaţie.
… Enough?…
miercuri, 15 octombrie 2008 la 2:53 pm
Imi amintesc ca pe vremea mea, daca ti se spunea ca esti “un om dintr-o bucata”, asta era un mare compliment?!!!
miercuri, 15 octombrie 2008 la 3:15 pm
ii place sa ce? ce? hai zi ,ce pui puncte puncte?
miercuri, 15 octombrie 2008 la 3:16 pm
hai zi ca vad ca esti destul de sensibil … zi ce-mi place sa..
miercuri, 15 octombrie 2008 la 3:19 pm
vezi? zici ca esti o fetita de 15 ani. deschide gura aia frate si zi ce ai de zis, ca nu mor daca ma jignesti . da zi ceva, fi si tu om dintr-o bucata ,cum zice tanti Rodica
miercuri, 15 octombrie 2008 la 4:52 pm
Amice, mă refeream la GRAMATICA LIMBII ROMÂNE, care ţi-ar impune (dacă ai respecta-o, desigur) să scrii: “… cel căruia îi place să…”
Sincer, eu nu văd sensul de a continua discuţia asta. Tu?
… Clasa a patra, amice…
miercuri, 15 octombrie 2008 la 5:52 pm
discutia a degenerat din pacate…
Pentru ca fiecare are o rezonanta proprie, voi spune doar atat :
Nimic acolo, afara
Nimic aici, inauntru
Nu ne arata Sinele nostru
miercuri, 15 octombrie 2008 la 6:29 pm
eu spun ceva si tu te apuci sa ma corectezi gramatical. bine, nu mai contiunuam discutia ,nu are sens, cum zici tu. dar un singur lucru te-as ruga, mai lasa gramatica aia ,ca mai era cineva pe aici ….
si engleza las-o , limba romana are destule cuvinte sa exprimi orice vrei ,nu e greu
miercuri, 15 octombrie 2008 la 6:54 pm
@ernie cica…”as putea sa fiu omul care-si schimba personalitatea in fiecare zi si o mie de zile nu ti-ar ajunge sa ma cunosti …”
Emotionant…nu. In ciuda multiplelor personalitati cu care ne ameninti esti la fel de ingramadit(a). Inteleg ca a imprumuta personalitatea unuia care nu se exprima gratios si dezinvolt pentru tine-i absurditate, vezi lozinca “autodepasirea prostului a uimit auditoriul”, da’ eventual poti ‘cerca roluri noi: clatite cu rumegus (preferatele tale, eh?). Si nu, gurita mica si flamanda dupa toate cele ce-mi esti, esti curios degeaba: “casa de copii nu e acasa”. Ca gazda induce idei subliminale, si te lasa sa zbengui sprintar, numindu-ma pe mine pornit pe toti, pacatul ei…
“ca mai era cineva pe aici ….” ca mai era cineva pe aici care ti-o dadea la presupt in faşă dar nu vrei nici cu o mie de chipuri sa te-ntreci. Aicia pacatosi or fo’ parintii.
miercuri, 15 octombrie 2008 la 6:58 pm
Şi ba, bă prostie interdimensională născută din eroarea teleportorului botezat Stargate ce-o greşit destinaţia-n clozet, te reprezintă.
miercuri, 15 octombrie 2008 la 7:07 pm
nici macar un catel dresat nu ar fi venit asa repede la apel…:))))))) si eu care credeam ca ti-ai luat tratamentul si te-ai facut bine.
miercuri, 15 octombrie 2008 la 7:37 pm
mai vorbesc si eu urat , dar in fata atator oameni …. m-as abtine. asta e lipsa de respect pentru Ana si ptr ceilalti ,foarte urat !!!!!!!
nu uita ca aici nu esti la tine acasa…
miercuri, 15 octombrie 2008 la 8:42 pm
Din nou critici nefondate. Fără supărare dar şterg mesajele triviale. Nu suntem la iarmaroc şi nici la uşa cortului.
miercuri, 15 octombrie 2008 la 9:56 pm
Ai inteles d-le barbos. Daca un astfel de limbaj te reprezinta ,si ai demonstrat asta in repetate randuri, data viitoare cand intri pe aici incearca sa-ti lasi bocancii la usa ,daca nu din bun simt macar din respect.
joi, 16 octombrie 2008 la 11:00 am
ernest:
“nu uita ca aici nu esti la tine acasa…”
Nici la mine acasa nici la tine-n closet. Te-ai prins? Au ai picat?…
“mai vorbesc si eu urat, dar in fata atator oameni …. ”
Pentru standardele tale, vorba cenzurata era de calitate, basca iti susutea-n franceza. Tu nu vorbesti, tu duhnesti, insa frumos.
“macar din respect.”
Iara dojenesti vocabularu’ cu ce nu te stii? Singura data-n viata cand ai dovedit respect a fost cand, cu bunavointa, ai parasit adapostul abdominal in care statusi ghemuit pana-n jur de noua luni, maternitatea te-a luat repede-n brate apoia, sa te felicite de asa fapta nastrusnica.
“data viitoare cand intri pe aici incearca sa-ti lasi bocancii la usa”
Cu pungasi ca tine in preajma ma tem ca nu-i mai gasesc la plecare.
Propun sa-ti lasi tu chilotii la usa, poate imbucuri niste simturi olfactive. Reinhard e numele altuia, ti-ai schimbat personalitatea, sau formati deja triburi? Ca aveti caracteristici comune, toata hardughia scoate sunete guturale in mod asemanator, pune intrebari si se stramba-n aceeasi directie, ignorand vantul ce le-o serveste inapoi.
Ana: “Din nou critici nefondate. Fără supărare dar şterg mesajele triviale. Nu suntem la iarmaroc şi nici la uşa cortului.”
De cand e limba franceza usa de cort? Fara suparare, dar pentru ce ai admis comentarii antropoide de la bun inceput, daca acum replicile le gasesti suparatoare? Te asteptai sa vina un terchea-berchea cu limbaj specific de hi5, sa-mi adreseze din fundul closetului in care-si duce dorul, zgomote care de care mai romantate, si eu sa trag apa dupa el, fara a curata-n prealabil cu detergenti? Cadavrele cand se-ngroapa se face treaba bine. Dupa astupusul cu nisip, batem crucea. Odihneasca-n pace, ernest, sclavu lu Dumnezo!…
joi, 16 octombrie 2008 la 7:33 pm
esti in rah..t pana in gat, mai ai un pic si te afunzi de tot. ce e mai rau e faptul ca nici macar nu-ti dai seama de asta. sunteti unul si acelasi lucru ,e normal ca tu sa nu faci diferenta…
joi, 16 octombrie 2008 la 8:31 pm
In sfarsit ai tradus aproximativ ceea ce-ti spuneam, cu precizarea ca in logica decedata care te caracterizeaza, expresia corect desprinsa era “esti in clatite pana peste cap”. Hai ca mai un pic si trecem clasa cu tine. Mai departe, poftele si visele culinare ce nu-ti dau pace nu intereseaza.
Sunt medium, vorbesc cu mortii. Pentru ce mai bantui cand te-am ingropat, o, suflet chinuit, maniac al clatitelor literare!? Rip boy, rip.
joi, 16 octombrie 2008 la 9:28 pm
ti-ai dori f mult sa ma ingropi? nu eu sunt vinovat ca tu reactionezi asa. nu pe mine ar trebui sa ma ingropi ci altceva : rautatea din tine, orgoliile, mandria prosteasca si multe alte lucruri care nu-ti fac bine. poate atunci o sa te linistesti si tu . dar oare ai puterea sa faci asta?
joi, 16 octombrie 2008 la 9:55 pm
Asa, fa analize, cine stie, poate nimeresti printre tentative.
Mda, cica prostii daca-i bagi mult timp in seama risti sa te traga dupa ei.. Iar ai tradus gresit, mintea si educatia ti-s ingropate, si eu explic acum analfabetului ce si cum, cu riscul de a deveni ridicol. Restul iti flecareste bine mersi, nu vrei sa te descurci si nu vrei….problema ta. In veci canci pomenirea ta, ilustre.
Eu am plecat, las cimitirul vorbelor de duh alora care se-aseamana si se aduna.
joi, 16 octombrie 2008 la 10:02 pm
ia gandeste-te mai bine… vezi pe unde e adevarul.
joi, 16 octombrie 2008 la 10:08 pm
Adevarul e ca tu poti respira si necheza a manifestare cat te tin bojocii, pentru mine esti la doi metri sub pamant, deja. So keep it low…’cause it stinks.
joi, 16 octombrie 2008 la 10:26 pm
m-am convins. ca sa intelegi tu ce spun eu iti trebuie o minte pe care nu o ai. nu vi cu nici un argument ,cu nimic concret, numai aberatii . asta se numeste prostie si la cum o afisezi tu se pare ca te si mandresti cu ea