Momentan prevesteşte o lipsă, un refuz, o amânare sau orice detaliu suspendat în secunde. Aşa-l cere pe între timp în ajutor.
- Când totul este la vedere, va trebui să construieşti alte castele de nisip pe care să le dezveleşti de banalitate.
- Când nu poţi vorbi înseamnă că tăcerea vrea să-ţi transmită ceva.
- Când nu mai ai răbdare este posibil să te fi grăbit altă dată şi să fii acum prea departe.
- Când detaliile îngheaţă neputincioase în faţa întregului, te-ai cufundat în repetiţii preferate.
- Când nu poţi exprima înseamnă că ceva nu s-a copt în cuvinte ci doar în stări nedefinite.
- Când obiceiurile devin străine înseamnă că au rămas mute în faţa noului.
- Când nu înţelegi înseamnă că nu este timpul potrivit pentru a primi adevărul iar întunericul se va întinde ca un elastic până când vei descifra jocul.
- Când îţi doreşti prea mult, ceva trebuie împlinit înainte.
Momentan poţi face tot ce nu ai făcut mai devreme şi nu va mai fi nevoie după. Bineînţeles, nu se ştie până când!
Momentan nu ştiu despre ce vorbesc versurile de mai jos dar îmi plac:
voor ik vergeet dat hier een kerk heeft gestaan
voor ik vergeet dat ik jarig was
en een tic-tac in mijn neusgat had toen we naar zeeland zijn gegaan
Etichete concluzii, dutch, gânduri, momentan, necuvinte, Netherland, reflecţii, Spinvis, spirit, stări, temporar, voor ik vergeet
miercuri, 24 septembrie 2008 la 12:47 am
Before I forget that a church stood here
Before I forget that I had my birthday
And had a tic-tac in my nose when we went to Zeeland
… de aici
ontopic: ce frumos ar fi sa fie asa simplu….
miercuri, 24 septembrie 2008 la 7:35 pm
Daniel, mulţumesc pentru traducere. Se pare că versurile au avut legătură cu textul, într-un fel. Acum îmi place şi mai mult cântecul!
joi, 25 septembrie 2008 la 12:56 am
îmi place treaba cu acele castele de nisip. Că tot întreabă lumea:”de ce-i aşa de simplu?” sau “de ce-i aşa de complicat?”. Cred că se potriveşte. Noi oamenii suntem curioşi. Căutăm întodeauna răspunsuri lipsite de banalitate.
joi, 25 septembrie 2008 la 12:04 pm
Cine-i tipu’ asta Momentan ?
joi, 25 septembrie 2008 la 6:40 pm
fără sens,
şi răspunsurile duc la alte întrebări
suciu,
este o tipă deghizată, vrea să-l debusoleze pe Între Timp
joi, 25 septembrie 2008 la 9:56 pm
Cuvintele astea/tale nu sunt d-aici. Nu stiu de unde le-ai cules dar sigur nu au fost rostite printre noi.
Cine-i autorul ?
joi, 25 septembrie 2008 la 9:57 pm
Mă faci să râd. De unde să le iau? Aici este singurul loc în care le poţi găsi. Cei care mă cunosc, mă recunosc.
joi, 25 septembrie 2008 la 10:08 pm
Nu asta a fost intentia … am vrut doar sa apreciez textul. Impersonal vorbind : bravo !
)
joi, 2 octombrie 2008 la 10:25 pm
Cînd aştepţi prea mult să se-ntîmple ceva, elasticul ăla al întunericului se-ntinde şi se tot întinde, pînă la limita ruperii, şi-atunci cînd se rupe te plezneşte drept peste ochi
Eu aşa am păţit ultima oară, aşa ţin minte, printre vînătăi.
vineri, 3 octombrie 2008 la 12:16 am
“elasticul ăla al întunericului se-ntinde şi se tot întinde, pînă la limita ruperii, şi-atunci cînd se rupe te plezneşte drept peste ochi”
Doamne, curata poezie…