Interesul este un cerc în mijlocul căruia mă aflu, deplasîndu-l de fiecare dată spre direcţia în care busola simte magnetul. Şi cercul se transformă în sferă, pe măsură ce acoperă mai multe puncte. Mai departe se poate întâmpla orice: te întorci la primul nivel, te transformi în linie sau pur şi simplu dispare orice fel de graniţă.
Aşa-mi imaginez fenomenul extensiei, cel puţin într-o variantă 3D. Lăsînd la o parte joaca, startul se dă de la Eu. Oricât de altruist ar fi un om, instinctul de conservare dar şi cel de supravieţuire, cer obligatoriu ca această calitate paradoxală să stea în picioare.
Nicolae Iorga spunea că egoistul se priveşte ca ultim scop al creaţiunii: s-ar aştepta ca în clipa morţii sale să fie sfârşitul lumii.
Ca să împarţi dintr-un întreg, nu trebuie să ai siguranţa că rezervele pentru zile negre sunt pline ochi. Cu toate acestea, egoistul strânge în permanenţă ceva, adună ca şi cum ar sărăci într-o bună zi, fără motiv. Dar nu acesta este sfârşitul.
Sub orice formă a sa, egoismul este privit ca un minus la moralitate. O spune DEX: preocupare exagerată faţă de propria persoană şi de interesele personale, în dauna intereselor şi drepturilor celorlalţi.
Bineînţeles, face excepţie autocritica. În astfel de momente, oricine are o scuză indulgentă pentru propriile gesturi, alegeri, hotărâri, etc. lipsite de mărinimie. Ba chiar, unii părinţi îşi învaţă progeniturile că e mai bine să ţină pentru sine comorile, decât să aibă puseuri de bun samaritean.
Orice om se naşte cu o doză de egoism dar ce-l determină să dezvolte această trăsătură? Că este de vină frica, lipsa nesfârşită sau pur şi simplu un obicei de siguranţă, este una dintre tendinţele acute care domină societatea.
Etichete altruism, calităţi, cerc, conservare, defecte, egoism, extensie, interese, scopuri, siguranţă, supravieţuire, trăsături
luni, 8 septembrie 2008 la 7:40 am
Salut sunt Andrei si de multe ori sunt egocentric
, dar nu-i vina mea nah, societatea in care traim e de vina 
luni, 8 septembrie 2008 la 10:55 am
@ andrei: natura umana e de vina :p
Toti suntem egoisti, egocentristi, hedonisti, in cautare permanenta de implinire a nevoilor personale. Puseurile de marinimie nu sunt neaparat o dovada de altruism, ba din contra, o alta autosatisfacere.
Suntem animale: oameni..
luni, 8 septembrie 2008 la 10:57 am
nu e adevarat. nu egoistul se asteapta ca sfarsitul sau sa fie sfarsitul lumii. fiecare se asteapta sa fie asa pentru ca pentru fiecare chiar asta este. ca vrei sau nu. desigur, unui egoist nu-i va pasa ce va lasa in urma, dar sfarsitul este la fel pentru toti. si pana la urma, daca nu stii sa fii si putin egoist, cum vei putea sa te bucuri intr-o lume care chiar promoveaza egoismul?
luni, 8 septembrie 2008 la 12:20 pm
eu sunt egoista, clar, si o recunosc ca atare…. cer prea mult de la oameni, mai mult decat pot ei da, dar dau eu neconditionat…si sunt posesiva cu familia mea. Nu stiu cum se face, dar la serviciu nu sunt egoista sau in afara familiei mele…ma rogi ceva, te ajut oricand pot, chiar daca nu mi-e bine etc.
in rest, nu stiu daca chiar sunt egoista sau egocentrica… in unele situatii, da, in altele, ba…
luni, 8 septembrie 2008 la 12:29 pm
@ sseb : dacă n-am fi egoişti , egocentrici şi hedonişti sau dacă n-ar fi fost semenii noştri în timpuri străvechi , crezi că am fi ajuns la stadiul din ziua de azi ?
un sistem în care toată lumea se preocupă de semeni şi toţi sunt buni , tinde spre inexistenţa unui progres , unui conducător care să mâne “turma” mai departe . Cel puţin aşa cred eu .
luni, 8 septembrie 2008 la 1:55 pm
@farasens: sunt complet de acord.
Nu mi-am dat cu parerea in postul anterior, doar am punctat niste idei generale.
luni, 8 septembrie 2008 la 1:55 pm
Egoismul ca autoprotectie are toate justificarile astazi,asa cum s-a spus mai sus. Dar cand devine o tesatura in care fiinta se cuibareste permanent,e o nefericire : un succes poate exterior (prin concentrarea fortelor) dar un esec in relatiile cu ceilalti.
luni, 8 septembrie 2008 la 2:14 pm
Cu ocazia Nasterii Fecioarei Maria, iti si va doresc un sincer La Multi Ani si toata fericirea din lume!
o zi minunata iti doresc
luni, 8 septembrie 2008 la 2:32 pm
Nu va mai autosatisfaceti atata cu puseuri marinimoase
Amu ma munceste o intrebare. Daca “Suntem animale: oameni..”, viceversa, care va sa zica pentru mila necuvantatoarelor, e valabila ?
Iara, daca anii ar fi la genul feminin, cum ar suna urarea? La Multe Ane ?
luni, 8 septembrie 2008 la 8:36 pm
Cred ca, cuvantul cheie, din definitia data de tine, “dauna”.
Cat timp nu se sare gardul…
marţi, 9 septembrie 2008 la 9:55 am
La multi Ani, Ana!
marţi, 9 septembrie 2008 la 10:38 am
“ce-l determină să dezvolte această trăsătură?”
Facand abstarctie de analiza eu-lui, dezvoltarea egoismului – evolutia sa, mai bine zis- tine printre altele de interactiunea dintre societate, conjuncturi, cadru familial si varsta, netrasand musai o functie crescatoare. O analiza statistica ar spune probabil ca multi actioneaza in tinerete sub imperioasele nevoi personale, schimbandu-si voit au ba atitudinea, ca intensitate si forma, in momentul in care au urmasi.
Tot legat de susintrebatul, of cors.
Altfel, daca analizam problematica de partid d.p.d. vedere filozofic- lasam la o parte concurenta factorilor externi de natura etica, aici putem debate factori gramada- avem nevoia omului de a-si impaca confortul interior prin plasarea nevoii de comunicare si izolarea, fata in fata, intru instinct de supravietuire, iar natura fenomenului, fiind subiectiv si diferit perceputa in functie de punctul observatorului, confera acestuia- egoismul- un aspect primordial relativ. Egoismul exacerbat, localizat lesne prin atipicul sau, in acceptiune biologica e o splendida insuficienta in echilibrului interior al omului.
Concluzie, egoismul molcolm bipolar, nu-si are sensul sub lupa eticii, vezi atributele ce-i confin, iar cel exacerbat, datorita naturii sporadice, arareori urmeaza un grafic prestabilit in asa-zisa dezvoltare, iar cand o face, avem in camaruta un psihopat.
O analiza detaliata a eticii, ce, pe langa batutul indracit a tobei in jungla in noaptea intunecata, risca sa ne trimita, la propriu cat si la figurat, la origini, Adam si Eva, creator si alte misoginisme, toate zornaind a evlavie si chioraind moralizator, o las pe seama celor sedusi de metoda (stai, tocmai curse o maxima, izvorata dintr-un proverb latin si imbunatatita, ca afisare fidela si-n blana, a spiritului de hatis: bananele au fost aruncate).
De factorii etici ce ne prapastuiesc de la externu, nu se mai poate, ca m-am innamolit in atata stiinta. Sa mai efectueze si altii.
marţi, 9 septembrie 2008 la 1:14 pm
Aşa cum ziceam, o anumită doză de egoism nu strică numai că pragul este imperceptibil şi de multe ori creşte măsura.
Manole, mulţumesc! La mulţi ani şi ţie!
marţi, 9 septembrie 2008 la 2:28 pm
totul porneste de la educatie si se continua cu natura umana… totusi, nu cred ca pragul este imperceptibil pentru ca poti sa iti simulezi mental postura celorlalti. In plus, e mai usor sa fi rau decat bun, nu
marţi, 9 septembrie 2008 la 10:59 pm
Ceva sarbatoare, chef, betii ?
Oh, well…la multi ani!
miercuri, 10 septembrie 2008 la 9:19 pm
Mulţumesc! Nicio beţie, doar una artistică. Doar e Festivalul European de Teatru la Brăila!