Este condiţia pentru cel care vrea să creadă (în) ceva. De fapt, căutarea porneşte încă din întuneric şi se sfârşeşte niciodată. Cel puţin dacă ne referim la vederea propriu-zisă, folosind numai ochii dar nu şi mintea, inima, sufletul, etc.
De ce vrei să vezi toate formele frumosului şi numai câteva dintre cele urâte? Poţi prinde rădăcini într-una din ele, pe un teren arid sau mlăştinos, fără să-ţi dai seama.
Dar înainte de toate, trebuie să ţi se întâmple (ceva) ca să crezi, altfel pe ce te mai sprijini?
Etichete îndoială, condiţii, Cugetări, căutare, estetica, frumos, inimă, minte, ochi, suflet, urât, vedere
duminică, 31 august 2008 la 1:05 am
bine subliniat “trebuie” . Avem nevoie să vedem că altfel nu am mai avea sens şi ne-am anula ca indivizi . Că tot menţionasei punctele de sprijin . Ce ne facem când ne rezemăm de un zid atât de stabil şi când ne e lumea mai dragă se prăbuseşte ? Că ce să-i faci , suntem oameni şi nu le ştim nici noi pe toate ..
duminică, 31 august 2008 la 1:28 am
Hmm, bună întrebare. Rămâne speranţa şi dacă nu deznădăjduieşti, sprijinul nu dispare!
Apropo de formele urâtului. După ce am citit articolul tău despre piţi cred că sunt mai multe căutări ale urâtului decât credeam! Şi unele căutări de pe google care ajung aici vor să vadă: femei urâte, cele mai urate tenuri la vedete , gambe strâmbe, sau mai ştiu eu ce.
Şi una nouă: michael jackson fara masca poze !!
duminică, 31 august 2008 la 2:35 am
Adica trebuie experimentat uratul, pentru o apreciere de calitate? N-ar trebui sa depinda de proportia frumosului? Daca scrutezi bine imprejurimile, totul e frumos. Sa tina si de capacitatea de exorcizare a fiecaruia? Suna magulitor, dupa parcurgerea rabdatoare a o mie si una de poze cu grasi, sa vina la mine miss Avicola 2008, uimindu-mi simturile, ca urmare a expresiei “esti de vis, permite-mi cu gratia-mi desavarsita, si la care atat de bine ma pricep, eu, Desdemona, sa ingenunchez! Allah Akbar!…(censored)”
duminică, 31 august 2008 la 2:49 am
Michael Der Jackson, ohne gasmaske:
http://www.bradfitzpatrick.com/store/images/products/preview/mh003-cartoon-skull-clip-art.jpg
duminică, 31 august 2008 la 12:18 pm
Cand am citit postul mi-am adus aminte de un verset.
1 Coriteni 1:21 Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.
Doar lucrarea autentica a Duhului Sfant cu putere in viata noastra manifestata ne poate face sa intelegem nevazutul, vesnicul Dumnezeu care nu se manifesta sub ochii nostri fizici ci spre cei ai inimii.
Cum ar putea mintea noastra finita, slaba si deschisa spre un anumit fel de a vedea sa inteleaga si sa vada nevazutul, eternul, infinitul?
Crezi…nu crezi…ai nevoie de atingerea Lui
(nu stiu daca am fost offpost)
duminică, 31 august 2008 la 2:25 pm
Eugen,
Fiecare experimentează ce-i place.
Andrei,
Este adevărat ce spui, ochiul minţii/inimii nu vede singur dacă nu-i este dat să vadă.
duminică, 31 august 2008 la 2:27 pm
totul (se pare ca….) porneste din intuneric.
duminică, 31 august 2008 la 2:39 pm
@anaAyana : spui că de nu deznădăjduieşti, sprijinul nu dispare . Ce ne facem când sprijinul ăla este inventat de noi şi ajungem la sumbra concluzie că el nu există ? Cădem în alte cele sau ?
şi ca o paranteză , despre urât . Lucrurile nu sunt frumoase sau urâte . Aşa cum nu putem spune clar despre un om că este urât că arată într-un anume fel sau despre altul că este frumos că arată ca ăia sau ălea din reviste . Omul ăla nu caută neapărat urâtul sau răul , cât curiozitatea ( şi alte lucruri mai puţin frumoase ) îl îndeamnă să caute aşa ceva . Până la urmă şi caracterizările astea sunt doar nişte etichete sociale , relative , etc .
duminică, 31 august 2008 la 2:44 pm
parfumdeblog,
începînd cu cunoaşterea
fără sens,
În cazul în care invenţiile-sprijin dispar şi nu mai rămâne nimic.. e sumbru. Trebuie să cauţi un catarg, dacă se poate, înainte să te îneci. Instinctul de supravieţuire trebuie să lucreze într-un fel!
Curiozitatea de care spui se manifestă la fiecare om prin diverse căutări. Că unii aleg să caute ceea ce au avut grijă deja să caute alţi oameni, e altceva.
duminică, 31 august 2008 la 3:06 pm
cunoasterea… mda; mai ales cea care tine de curiozitate, cea care tine de dorinta ori cea care tine nevoie sau mai bine cealalta din grupul celor nenumite. bine, treaca de la mine si un pic de cunoastere prin negura luminii necunoasterii noastre.
duminică, 31 august 2008 la 4:23 pm
sa vezi este o modalitate si nu o conditie de a avea puterea sa crezi in ceva . noi oamenii avem capacitatea de a crea conexiuni intre diferite evenimente sau a face o analiza asupra unor situatii astfel incat ,in mod indrect, putem crede si fara sa vedem.
Cea mai puternica credinta a mea este in Dumnezeu ,cu toate ca nu L-am vazut si nu exista dovada clara ca ar exista.
duminică, 31 august 2008 la 4:42 pm
corect Maria. A vedea e o capacitate ( modalitate ) pe care absolut oricine o poate dezvolta cu multa munca.
De la mine citire , doua ziceri, nitel ontopic :
“You don’t need eyes to see, you need vision ” ( Faithless )
“Aceasta ar putea fi cea mai buna epoca pentru Credinta. Insa in niciun caz nu e o epoca a Credintei ” ( Herbert )
duminică, 31 august 2008 la 5:16 pm
parfumdeblog,
dorinţa, nevoia, curiozitatea şi nu numai ele, pornesc dintr-un punct şi nu se sfârşesc niciodată
Maria,
Într-adevăr, este o modalitate. Pentru mine este una primordială dar nu unica si nu simt nevoia ca cineva să mă aprobe în asta. Nu mă refer numai la vederea cu ochii. A vedea cu sufletul nu cere dovezi palpabile. Când spui că nu există dovadă clară care să certifice că Dumnezeu există pot spune că nu crezi în El. Nu ar fi suficient faptul că ai dovada ta?
p.s. Acel ceva care ţi se întâmplă poate fi orice. Nu am specificat nicăieri că trebuie să fie palpabil.
centrefold,
În cazul unora, mulţi văd dar puţini pricep. Sau cei care pricep, nu au nimic în comun, pricep diferit.
Asta până când cade fisa, şi în acel moment oare de unde vine indiciul sau inspiraţia?
duminică, 31 august 2008 la 6:43 pm
Este o contradictie. Nu trebuie sa vezi ca sa crezi. Cred ca credinta este a asocia valoare de certitudine tocmai la ceva ce nu vezi si nu ai cum verifica. Cand ai vazut deja, ai certitudinea si termenul cel mai potrivit pentru a exprima adevarul pe care il atasam respectivei realitati nu este credinta ci probabil ceva apropiat de inregistrarea, luarea la cunostinta a existentei.
Dar nimeni nu crede in ceva, fara a putea verifica, asa ca o astfel de credinta va fi insotita permanent de o cautare a unei certitudini verificate, si va fi mereu pusa la incercare de fapte cu acceasi greutate de adevar, neverificabil, si atunci va trebui sa incerci sa justifici alegerea proprie, si ajungi tot sa cauti ceva mai cert. Atat timp cat abordezi lucrul asta rational. Dincolo de asta, credinta, ma depaseste. Numai ca mod de a concepe credinta, pentru ca altfel sint constient ca mult prea multe fapte din ceea ce constituie bagajul nostru de cunostinte ajung sa fie utilizate ca un subiect al unei credinte. Nu putem sa acceptam totul numai prin dovezile directe, trebuie sa acceptam si adevaruri prefabricate. Cine sta sa verifice personal daca teoria lui Maxwell a campului electromagnetic este adevarata ?
Cautam deci nu pentru a ne forma o credinta, ci pentru a o transforma intr-o certitudine.
Trebuie sa ti se intample ceva nu ca sa crezi, ci ca sa crezi ca este timpul sa te desprinzi de vechile credinte, faptele iti impun, cer sa formezi noi adevaruri care sa faca realul acceptabil si avand un inteles, si atunci incepi sa cauti.
Si evitam imaginile care au tendinta sa schimbe lucrurile in care credem, pentru ca acceptarea unor noi credinte a fost insotita de un efort si unele compromisuri, pe care ncercam sa le evitam.
duminică, 31 august 2008 la 9:02 pm
ba (eu cred că…) se sfârşesc!
duminică, 31 august 2008 la 9:37 pm
Raspunsul tau, admirabil de altfel prin directia spre polul nord pe care o imprima, “Fiecare experimentează ce-i place”, doreste foarte sa-si arate dezacordul spre afirmatia care propune dorinta de intelegere, printr-un act de vointa, independent de preferintele personale, raportat la estetic “De ce vrei să vezi toate formele frumosului şi numai câteva dintre cele urâte?”
Mesajul probabil era “fiecare experimenteaza ce vrea”. Ceea impinge raspunsul in o cu totul alta lume, cinema, undeva, candva. Mesaj subliminat, despre lumea, intre noi fie vorba, originala nu prin superficialitatea ei, tradata de modul in incearca toate aspectele, cantitativ, ci prin urmele lasate pe gheata. Se merge dupa des pomenitul principiu aplicat omului de bun simt “a fi expert inseamna sa stii tot mai mult despre tot mai putin”. Cand zgarii gheturile, desenele pot fi impresionabil de frumoase pentru neavizat, mai ales daca in capsoru-i, se infige ideea ca ei, amandoi, exploreaza abisuri de adevar si intelepciune. Continutul, cauzele fiind pomenite mai sus, ramane insa un mister. Metoda e scuzabila, fiecare cate poate. Racnind insa ca popa in biserica “sa se ia atitudine, educatia…mon cher!…”, pentru ca apoi sa te alaturi grupului de detectivi, toti adunati in jurul pietrei din pantof, impachetezi forma suprema de contrazicere, in autoironie, apoi marturisesti. Mai pe sleau, a la roumaine, una mare conluzie e, lumile difera, a ta se refugiaza in solutii salvatoare, cealalta, nu (umorus cancius), desenele merita atentie ocazional, iar tu vrei sa infasori oarecarele in mantia mantuitorului gratuit, intru sentiment de autosuficienta.
duminică, 31 august 2008 la 9:53 pm
*Ceea se vruse intr-o avortica tentativa de vointa sa fie CARE, dar operatiunea reusi pe jumatate
centrefold- nice, now let’s tell this to other 4 billion people, who think they have to taste shit in order to make a pie
luni, 1 septembrie 2008 la 3:16 am
No comment,
Două idei mi-au atras atenţia în mod special: certitudinea şi dorinţa de a scăpa de vechile obiceiuri. Sunt perfect de acord cu asta.
parfumdeblog,
Textul meu era mult prea general, dacă am trece pe exemple aş spune şi eu că se sfârşesc.
Eugen,
Fiecare experimentează ce vrea. E mai bine aşa?
luni, 1 septembrie 2008 la 4:08 am
Se cere o negatie.
Nu-i gresit ce matale mai sus, asa graita-i “Fiecare experimentează ce vrea”.
luni, 1 septembrie 2008 la 11:12 am
Eugen… chiar nu pot sa te contrazic.
Poate ca singura metoda prin care sa le arati ” how to get the job done” e sa dai exemplu. Nu sa le desenezi, sa le explici, sa te chinui cu prostia lor.
@ana. Indiciul si inspiratia vin, don’t worry. Trebuie doar sa le primesti ( intelegi corect ).
luni, 1 septembrie 2008 la 5:17 pm
Trebuie să văd…
De ce? Teama. Instinctul de supravieţuire.
Ne e teamă de ceea ce nu cunoaştem. Orice ne poate atinge, trebuie recunoscut şi clasificat, relaţionat cu ceea ce cunoaştem.
Dacă ne referim la frumos, are cineva la îndemînă definiţia frumosului absolut? Există poate standarde (mai bine zis, şabloane) înnăscute după care recunoaştem frumosul, dar ele sînt relative. Nu poţi da vina pe cineva că e permanent în căutarea frumosului (într-o percepţie relativ asemănătoare), dacă asta are înscris în codul genetic.
Cît despre trebuie să văd ca să cred, ăsta e dezavantajul (aş spune eu) minţilor analitice (ca a mea, spre exemplu), care refuză să se lase amăgite de cei ce ştiu mai bine.
luni, 1 septembrie 2008 la 6:12 pm
centrefold: “Poate ca singura metoda prin care sa le arati ” how to get the job done” e sa dai exemplu”
Uneori, da. In particularul prezentat de mine, e altfel.
Greu de dat exemplu in activitati ce nu-ti apartin, dar le percepi valoarea. Ar insemna pierdere de timp, odata.
Apoi, o demonstratie in cadrul recomandat al eliminarii anumitor factori, nu-i tocmai indicata. Daca scopurile nu cumva converg. Cand pana si animalul pricepe ca “asta nu”, pentru ce ar vrea omul intotdeauna demonstratia? Nu ii propui sa faca x lucru, ci sa nu-l repete pe y, la nesfarsit.
Ca exemplu, la un concurs tare de quake, cineva, fata in fata cu un profesionist, pierdea la un scor catastrofal. Cand i-a s-a spus unde a gresit, replica nu a intarziat sa apara, prompt: “credeti ca voi v-ati descurca mai bine ?” But that’s not the point, our billy boy. Nimeni n-a spus “fa asa, si castigi”, ci doar s-au punctat niste greseli cruciale, usor de evitat acum, pe viitor.
Imi aminteste de maxima usor misogina si neadevarata, ce pica bine prin umoru-i: “Arguing over the internet is like special olympics. Even if you win, you’re still retarded.”
luni, 1 septembrie 2008 la 7:38 pm
Dragoş,
Dar dacă ai şti sigur că istoria vrea să-ţi arate greşelile altora pentru ca tu să nu le faci? Te-ai mai îndoi?
miercuri, 3 septembrie 2008 la 3:50 am
Dacă aş şti sigur… Dar nu putem şti sigur niciodată, nu?
Adică, din cîte am observat în trecerea mea pe pămînt, lucrurile cu adevărat importante care ar putea face o imensă diferenţă, sînt ascunse mult prea bine şi pentru un timp mult prea lung, de ochii şi urechile celor ‘mici’, iar în loc sînt propagate svonuri diverse. Aşa că n-ai niciodată siguranţa că într-adevăr aşa a fost, deci trebuie să evit să fac asta.
Iar peste toate, intervine factorul conjunctural. Dacă anume lucru a fost greşit într-o anume situaţie, în situaţia prezentă care nu e chiar 100% identică (fiindcă e extrem de greu, ca să nu zic imposibil, să fie aşa), există (teoretic) şanse să nu fie greşit.
Dar sigur, dacă într-adevăr cele două situaţii sînt ‘poză’ de identice, atunci tre’ să fii chiar tolomac să repeţi greşeala.